Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2013

Concurs-Minuni de Crăciun

Imagine

Caietul Mayei-Isabel Allende

Imagine
După bătălii seculare cu timpul și cheful, am ajuns la bun sfârșit și cu acest roman interesant și plin de viață.
Caietul Mayei este un roman scris de Isabel Allende, la fel ca și Eva Luna, în recenzia acestei cărți am vorbit puțin și despre autoare, așa că acum voi sări peste acest amănunt.

Incipit
"Acum o săptămână, în aeroportul din San Francisco bunică-mea m-a îmbrățișat fără să verse o lacrimă și mi-a reamintit, dacă puneam cât de cât preț pe viața mea, să n vorbesc cu nimeni cunoscut până când vom avea certitudinea că dușmanii mei nu mă mai caută. Bunica mea Nini e paranoică, la fel ca toți locuitorii Republicii Populare Indepedente Berkeley, urmăriți deopotrivă de guvern și de extratereștrii, numai că în cazul meu nu exagera deloc și nici o precauție nu era în plus. (...)"
Așa începe această carte plină de viață și de culoare dar și de teme controversate, stilul inconfundabil cu care ne-a obișnuit Isabel Allende  până acum.  Cartea o are ca protagonistă pe Maya Vidal, o…

Nostalgia anilor neîmpliniţi

Imagine
Sunt o nostalgică incurabilă... nu plâng la filme dar pot să plâng la filmele care îmi trezesc amintiri din copilărie. Sunt o nostalgică incurabilă chiar dacă sunt tânără și încă e vremea mea.
Deja sunt nostalgică pentru cei optzeci de ani pe care nu i-am trăit încă, dar mă rog să-i apuc și să le spun generațiilor următoare că pe vremea mea a fost bine. Mă rog să le pot oferi și lor ceva la fel de valoros cum mi-au oferit și mie bunicii și bătrâniii, să le pot oferi măcar amintiri.  Sper să le pot lăsa ceva valoros, ceva în scris care să rămână peste generații și să-i bucure pe cei mici și pe cei mari deopotrivă.
Sunt de părere că nostalgia e un indiciu al maturității, sper că e aşa! 

Mulți ani trăiască opera autoarei Selma Lagerlöf

Imagine
Azi, 20 noiembrie, Google ne amintește că se împlinesc 155 de ani de la nașterea Selmei Lagerlöf, mama ștrengarului Nils Holgersson.
Am mai vorbit despre cartea ei aici. Una dintre cele mai importante cărți scrise de ea.
Acest roman și acest personaj a stat la baza desenelor animate care mi-au bântuit copilăria, și probabil că au bântuit și copilăria celor din generația mea.
Aici puteți vedea și voi desenul cu pricina. Drept e că în carte nu apare și hamsterul Firimitură, oricum e foarte simpatic mititelul. Mi-e dor de asemenea desene. Am ajuns să cunosc multe din vocile care dădeau și încă dau viață personajelor copilăriei noastre și a multor generații. Le cunosc în persoană. :)
Voi ce mai faceți? Ce desene vă fascinau și vouă copilăria? Și ce cărți?

Nesimțirea mea ține cinci minute

Imagine
... nesimțita din tramvai Uneori sunt nesmițită fără să vreau și îmi cer scuze. Alteori aș vrea să fiu nesimțită și nu prea îmi iese.


Babacii din tramvai, de exemplu... mereu dau peste oameni la vârsta a treia, enervanți care au impresia că totul li se cuvine când se cațără în mijlocul de transport, prin totul să înțelegem că și scaunul pe care stau eu.
Hey moșnege sau băbuță, keep the distance, îmi zic în gând, abia m-am așezat și eu pe scaunul ăsta și ai pretenția să ți-l cedez? 
Dar nu și nu, cumătrul sau cumătra cu baston și desagă, cu piața făcută, se plasează lângă scaunul meu și stă, și stă, și iar stă. Eu îmi întorc cumințică ochii pe geam, mă afund în scaun, dar îl simt în spatele meu, îl aud ce și cum gândește:a dracu' fătuca asta, nu m-ar lăsa să mă așez, mare nesimțiți mai sunt copiii ăștia... gândurile lui sunt impregnate de idei de genul. Și mă roade sentimentul, mă devorează pe dinăuntru și mă face să mă simt ultima nesimțită de pe lume. Asta pentru simplul fapt că …

când boala dă un nou sens vieții

Imagine
Nu vi se întâmplă adesea să vă plictisiți? Să considerați monotonă rutina de zi cu zi și să aveți impresia că trebuie să urmeze ceva mai bun altfel o să vă luați lumea în cap de plictiseală?
Eu pățesc adesea și uneori mă gândesc cum se simt cei bolnavi care știu că nu mai pot aștepta multe de la viață. Când gândesc așa parcă îmi trece plictisul ăsta bacovian.


Vă dați seama, atunci când omul află că mai are puțin timp de trăit vrea cu toată ființa să trăiască?  Da, cred că realizați.  Când e bolnav omul nu mai plânge nici că n-are pereche, că n-are nu știu ce tip de mașină ultra-modernă și scumpă, n-are faimă și nici avere. El știe ce-și dorește în acele momente...sănătatea

Din fericire n-am fost niciodată pusă în astfel de situații, dar cunosc persoane. Știu cum au fost și am o vagă idee despre cum au trecut peste aceste șocuri și peste problemele de sănătate.  Pe internet circulă tot felul de știri și relatări cu ultimele dorințe ale bolnavilor de cancer, cei cărora le-a fost pus …