Atunci și acum

Admiram Varșovia - Polonia S-a încheiat vara, am trecut prin toate ușile deschise anul acesta și încă am în mine dor de ducă.  Anul acesta am vizitat cele mai multe țări din viața mea: Ungaria, Polonia, Slovacia, Lituania plus puțin din România (marea și muntele) - toate în trei luni.  Când crești și trăiești mai mult pe lângă casă - credeți-mă, e mult. Pentru mine au fost experiențe extraordinare, mi-am făcut prieteni veniți din șase țări: Lituania, Slovacia, Spania, Bulgaria, Iordania și Liban. Camping lângă Vilnius - Lituania Am descoperit tradiții, obiceiuri, locuri, povești și oameni care m-au învățat că suntem diferiți și în același timp similari, de oriunde am veni. Am realizat că peste tot oamenii sunt frumoși - dornici de cunoaștere și că există dorință de comunicare indiferent de locul din care provenim. Pe lângă Munți Pieniny - Munții Tatra în Slovacia Lucruri noi pe care le-am făcut vara aceasta: am văzut muntele și marea în același ...

Este ora de limba și literatura română la clasa a doua. Doamna învățătoare începe să împartă titluri de cărți elevilor.  Bianca, fetița brunetă, cu ochi mari și curioși din banca a doua primește Heidi fetița munților , de Johanna Spyri.  Un teritoriu destul de nou pentru ea, fetița care  nu prea își scote nasul din caietul de scriere, caietul de matematică și desenele animate din timpul liber. Sună de pauză, câteva fetițe gălăgioase din clasă, printre care și Bianca ies încântate. Străbat coridoarele lungi și întunecate ale școlii ca să ajungă la bibliotecă.  Găzduită într-un fel de mică debara, cărțile stau strânse pe niște raftrui metalice. Bibliotecara, luată prin surprindere de valul de eleve, se străduiește să onoreze toate cererile fetițelor. Printre manualele școlare rupte, cu desene post-comuniste, ieșite din uz și printre cărți de beletristică , se găsesc și câteva cărți noi , frumos ilustrate.  Bianca o ia pe Heidi fetița munților...

Am aproape șaisprezece ani și tot de atâta timp  veghez lumea cu o expresie imobilă și dezinteresată. Îmi place să analizez tot din jur, chiar dacă îmi lipsește entuziasmul de pe chip. Cunosc foarte bine oamenii, am avut timp destul să-i observ, mai ales pe cei mici. Mă pot lăuda cu performanța de a fi ajutat pe cineva să crească mare. Nu știu cât a fost meritul meu în asta, dar mă simt și eu parte a unei echipe extraordinare și colorate. Ne-am cunoscut în piață, ea, fetiță pe atunci, era cu părinții în căutarea unei prietene. Nu știu de ce, dar m-a ales taman pe mine. Probabil au atras-o gingășia mea, rochița crem, bonețica sau botoșeii mei... ori, cine știe, poate și mama ei a avut anumite contribuții. Erau una mai bucuroasă ca alta. Vânzătorul m-a pus în brațele fetiței și în scurt timp am fost vârâtă într-o pungă de care m-am murdărit. Am ajuns în sfârșit acasă, cam înngerită pe degete, dar cu mari speranțe în suflet. Aici aveam să locuiesc o bună bucată timp, în ca...

Lasă-i pe cei buni, pe cei în măsură, să te inspire. Lasă-i să te influențeze pozitiv. Urmărește-i atent, ascultă-i și ia aminte. Antenuțele  rar greșesc. Mai ales că ele știu cu cine rezonezi și cu cine nu... Comportă-te ca în copilărie când  te uitai la copiii mai mari și îi admirai din umbră, erai subtil, ai fi dat orice să te împrietenești cu ei. De multe ori, în asemenea cazuri, ei nu aveau o influență tocmai bună asupra ta, la fel se poate întâmpla și în adolescență, tinerețe și chiar la maturitate. De aceea trebuie să fii foarte atent când îți alegi oamenii dragi pe care îi admiri, chiar și fără ca ei să știe.  Oamenii vin și pleacă în viețile noastre, dar prietenii adevărați rămân. Cei cu adevărat valoroși ne vor fi aproape chiar și când noi suntem cei aflați la nevoie, nu doar invers. Cu cei care pleacă de lângă noi...mda, e bine să păstrăm o relație amicală.... pentru că în lumea asta sunt destule rele. Am aflat că un exercițiu foarte interesant e ac...

Scriam nu demult despre cățeii vagabonzi și dorința lor de afecțiuneși hrană. Am găsit acest spot pe net, doi studenți din Chile au observat că patrupedele fără stăpân sunt ignorate cu desăvârșire și suferă de foame au lansat o campanie inedită. Au legat de gâtul câinilor baloane pe care au scris mesaje ce Mângăie-mă! , Hrănește-mă!  sau Iubește-mă ! Campania se numește Estoy Aqui pe românește Sunt aici. Municipalitatea din Oradea e tare pornită împotriva câinilor vagabonzi, s-au hotărât să-i vâre pe toți în adăpost, să facă ceva doar să dispară de pe străzile orașului. Nu știu cât e de benefică această idee, doar pentru că toate patrupedele vor fi închise într-un padoc, hrănite și îngrijite mai mult sau mai puțin nu știu cât e de bine. Doar pentru că nu-l mai vezi hoinărind pe stradă nu înseamnă că acel cățel nu există, nici traiul în haite de zeci de indivizi închiși în spatele unor garduri nu cred ca e foarte benefic pentru ei. Da, recunosc nu e prea plăcut să-i auzi lătrâ...

Pățesc des să întâlnesc câte un patruped fără stăpân, bietul, și să n-am nimic digerabil la mine. Până mă duc eu să aduc ceva pâinică cățelul dispare ... Cei mai frumoși câini nu sunt neapărat cei de rasă, asta e clar. Cei mai frumoși și mai iubitori câini sunt cei ce au trăit pe străzi, cei care pe lângă o bucățică de pâine cerșesc și o mângâiere. Cei care te privesc direct în suflet cu ochii luminoși și cu urechile lăsate. Acești căței, mici sau măricei, nu vor sări să te muște fără motiv. Îmi e frică de câinii de pază scăpați din curți și învățați să apere teritorii, da, dar de câinii fără stăpâni nu. Nu am pățit niciodată să fiu lătrată de vreun cățel fără stăpân, poate doar mârâită, dar cu o vorbă bună ești lăsat în pace.  Câinii au suflete bune în general, puneți-vă în locul unui cățel fără stăpân...speriat, înfometat și alungat de lângă culcuș, aproape călcat de mașini și nimeni care să îți ofere o mângâiere ori să îți spună o vorbă de alint. Fiind cățel fără stăpân ...

Am doi amici care vor să vă salute în noul an. Peştişorul -Piper (deși mie mi se pare mai potrivit Pupic) e  fericit, a fost mutat într-un bol nou în ultima zi din 2012 și ieri a primit verdeață, o plantă decorativă din plastic i-am pus. se ascunde între frunze E mulțumit, e mare mâncăcios și sărută des suprafața apei. E un peștișor cu labirint și își ia oxigenul de la suprafața, când face chestia asta se aud ca un pupic, de aici m-am gândit la nume. Uitați aici cum se înfoaie. peștișorul E spectaculos, nu-i așa?  E modul lui de a intimida adversarul, când își vede reflexia așa face. E propriul lui adversar. Iar Coco, da perușica, e tare figură. Nu scoate un sunet dimineața până când nu vede că ma mișc eu în pat. După ce mi-am ridicat capul începe să cânte și nu mă mai lasă să dorm, chiar dacă e cu adevărat târziu pe la ora 11-12 când mă trezesc eu.  Coco Fulg-de-Nea Tot domnia sa Coco a cântat în trio cu cantorul și preotul când au venit să s...

  Da, de alaltăieri am casa mai plină cu un...înotător. Nu, nu e înotător la Olimpiadă, dar e foarte priceput și el. E frumușel foc, roșcovan și cu fire lungi. Are ochii mari, negri și arată ca actorii înotători din filmul În căutarea lui Nemo.  Nu arată deloc ca actorul principal, dar precis mai sunt frați de-ai lui prin film. Ăsta e.... E un peștișor Betta, original din Thailanda. Peștișorii aceștia sunt dintre cei mai ușor de întreținut din câți exista în acvariile noastre. Nu are nevoie de aparatură specială pentru acvarii, el își ia oxigenul de la suprafața apei. Poate fi ținut în recipiente mici, boluri. Peștișorului meu i-am cumpărat un bol din acela mititel, nici peștele nu e prea mare, bolul are efect de lupă. Eu sunt hărnicuță de felul meu și am făcut ce am făcut că am ciobit bolul cu o biluță de sticlă și a început să curgă. Am mutat peștele într-un fel de ulcior până reparăm sau cumpărăm alt bol. Aș vrea să-i iau un acvariu mai maricel decât un bol rudime...

 Sunt mic, năzdrăvan, puţin hamiş şi latru destul de bine pe româneşte, dar oamenii nu mă înţeleg, că aşa sunt ei. Am vreo doua luni, sunt năzdrăvan iubit de toată lumea, mai ales de Bianca.   Îmi place cel mai mult să rod lucruri, să mănânc e un hobby al meu descoperit din prima zi de viaţă şi forte mult să alerg după găini. O cam supăr pe mama Lolita că mi-a  tăiat porţia de lăptic din fragedă pruncie, aşa că acum trebuie să mă mulţumesc cu ce îmi dau stăpânii. De la mama mi-o cami iau pe coajă când exagerez, că de' aşa sunt mamele. Nu îmi place deloc să mă laud dar sunt un căţel foarte chipeş, am ciorăpei albi la lăbuţe, o blăniţă neagră ca abanosul şi stufoasă. I'm a fluffy dog şi sunt cel mai frumos căţel care a crescut în curtea stăpânilor.   Pe scurt, sunt Ursu'.

Am luat leapşa de la Ioana (thx ), Trebuie să scriu ce-mi doresc eu de la şi pentru blog în anul 2011, ca să înţeleg?   Păi să începem:   Îmi doresc să am inspiraţie mai mare ca până acum.   Să reuşesc să depăşesc faza de pagerank 1.   Să găsesc un template care să mă reprezinte mai bine decât restul de până acum. Să păstrez cititorii şi să aduc şi alţii. Dau leapş mai departe  Nonei şi Dianei .

Yabadabaduu!!!  Azi aniversează "Familia Flintsotne" 50 de ani de existenţă!   Cât adoram eu desenele astea când eram mică, adevarul e ca şi acum imi plac foarte mult! Păcat că au facut prostia şi le-au scos şi pe astea ....

Am tot dat search-uri zilele astea crezand ca am sa-mi regasesc copilaria, am vrut sa-mi gasesc prietenii, la TV, pe youtube, pe trilulilu, oriunde... mi-e dor de ei, desi nu cred ca ii voi regasi vreodata pe reroii copilarieie mele asa cum au fost ei. Adica ce copil nu l-a indragit pe Louie si serialul Viata cu Louie ?! Lumea zicea ca se difuzau numai desene violente pe canalele pentru copii, in parte era adevarat, dar si acum se difuzeaza adevarate tampenii. In primele doua generatii ale canalului Fox Kids iar apoi Jetix am putut vedea diferite desene care i-au bucurat pe copii, si pe mine de altfel. Preferatele mele au fost Jim Button , copilul care umbla prin lume cu o locomotiva alaturi de prietenul lui, mai era si Printesa Sisi , acea tanara , un desen animat viu colorat, frumos, cu bun simt, Jin Jin si patrula panda un ursulet panda care trecea prin diferite situatii alaturi de prietenii sai (o maimuta si un papagal, daca bine imi amintesc). Au mai fost si Lumea lui Bob...

O iubesc pe Coco, si ea se iubeste. Ii acord spatiu sa ne zica si ea cate ceva. Coco spune: Da, oamenii ma iubesc mult, sunt o dulceata, de ce nu m-ar iubi? Mai mult decat oamenii, ma iubesc eu, desigur. Sunt norocoasa sa am cu mine in colivie o oglinda rotunda, in care sa-mi vad splendiu-mi chip! Si sa nu uitam de nelipsitul mei, dulcele mei, crocantul mei, mei rosu, mei galben si niste apa; cine-si poate dori mai mult? E drept ca nici cate o frunza de salata, o bucata de mar dulce sau paine nu strica, era sa uit de piatra pentru cioc, o curatenie migaloasa a coliviei o data sau de doua ori pe saptamana, un clopotel pe care sa-l bat uneori ca sa o enervez pe Bianca. Si mama Biancai care-i reproseaza mereu cate ceva din cauza penelor si cojilor de mei cazute din colivie, asta e in totalitate meritul meu si sunt mandra! Vecinii enervati pana la maxim in diminetile in care stau cu colivia pe balcon, a da, si frunzele de ficus roase de mine. Oamenii se asteptatu la urmari asupra stom...

Mica mea prietena, vecina a bunicii mele, Casandra Iasmina e o dulceata de fetita. Are aproape sapte, e in clasa intai. O ibesc mult, e o scumpete si jumatate, are un fratior de aproape un anisor pe care e foarte geloasa.  Imi place mult sa stau cu micutul, iar surioara lui ar face orice sa stau doar cu ea, intr-un fel o inteleg. E destul de greu sa fii nevoit sa iti imparti parintii, casa, lucrurile dar si prietenii cu un fratior ori cu o surioara. Ei bine, eu nu am de unde sa stiu, sunt singura la parinti, dar pot sa imi imaginez. S-a suparat foarte tare si a inceput sa faca prostii, asa ca nu i-am mai vorbit, am ignorat-o, stateam doar cu fratiorul ei Catalin, pana cand am pornit intr-o plimbare cu Casandra. Am pastrat tacerea pe toata durata plimbarii, ea imi imita atent toate miscarile, pana cand m-am oprit, am rupt o crenguta inflorita dintr-un prun si i-am daruit-o. Nu i-am spus nimic, i-am facut cu mana, ea a luat crenguta si s-a indreptat spre casa ei cu pasi grab...

Toto este prietenul meu cel mai bun din copilarie. Lui ii spuneam totul si eram sigura ca nu ma va da in vileag. Si acum fac tot asa, mi-a fost si imi este mereu aproape. Ii cunoaste pe toti prietenii mei, pe el il iubeste toata lumea, este "ingerul" meu proetector, de fapt cred ca e trimis de ingerasi. Mi-a fost aproape la bine si la rau. Curand va fi ziua lui, vreau sa ii multumesc cum se cuvine, este doar cu doua saptamani mai mic decat mine. Este prietenul meu scum si merita ce cel mai bun, le doresc tuturor un prieten ca el, de care sa aiba grija si cu care sa isi petreaca timpul cand oamenii sunt prea ocupati! Da, Toto este arlechinul meu, papusa mea, jucaria mea din copilarie. Este cel din bratele copilului din fotografie, care eram tot eu la un an. Tata mi-a facut cadou papusa asta cand aveam numai doua saptamani si de atunci l-am pastrat inca, tin la el ca la ochii din cap. Ma gandeam ca daca in 50 de ani s-ar deschide o casa memoriala cu numele meu, Toto ar ...

Am iesit azi in "lume" dupa scoala . Am pornit spre o lansare de CD cu sonetele lui Sheakspeare , divin concert, am intarziat ... din fericire am prins locuri, din nefericire cultura e sub apreciata in tara noastra . Dam bani " fara numar , fara numar " pe prosti care promoveaza incultura si sarlatania , ignoram insa ceea ce are adevarata valoare, sonetele lui Sheakspeare de pilda (la titlu link spre un exemplu) si alte lucruri frumoase. Dupa lansare ne-am mai plimbat pe centru, cu Ruxi , cu ea am fost. Si-a luat niste fornetti , foarte sarate , pe care le-am impartit cu porumbeii , prietenii nostri forever . Cum erau asa adunati la masa, in jurul nostru s-au strans si niste copiluti care erau fascinati de mesenii nostri prietenosi . Pana la urma Ruxi s-a infruptat din napolitanele mele, pe care le refuzase cu vehementa inainte . Ne-am mai plimbat, nu stiu ce, am facut niste fotografii si ne-am intors in cartierul nost...

Lista mea cu dorinte... Pe viitor imi doresc un buchet frumos de flori, o rochita alba, draguta si cam atat, asta in viitorul nu foarte indepartat. Cred ca orice fata isi doreste asta. Imi doresc si o casuta de vacanta, langa o padurice unde sa pot sta in liniste. Sa-mi astern gandurile pe hartie cu creionul sau cu pensula. Sa pot asculta suieratul vantului si cantul pasarelelor. Unde sa nu ma deranjeze decat zumzetul albinelor si bataia din aripi a pasarilor. Sa pot culege bucrurii de pe campiile din imprejurimi, sa fiu vecina cu o viziuina de iepuri sau cu niste brotacei ce isi au salasul intr-un lac dragut. Sa il am vecin si pe frumosul Soare dimineata si pe draga Luna seara. Sa aliniiez stelele pe cer ca sa le pot numara si iarba din gradina sa imi gadile talpile, sa simt mireasma florilor si sa admri frumusetea zorilor. Da, asta-mi doresc, si nu e imposibil. Iti doresc si tie sa ti se indelpineasca macar o bucurie, stiu ca totul e posibil si vad "un infinit de p...

Azi a fost o zi frumoasa, dimineata s-a luminat devreme, a fost placut si in pauze in curtea mica a scolii. Nu a fost clad, dar a fost bine. Dupa scoala am iesit la o hoinareala prin parc impreuna cu Ioana (cea din poza) . Ne bucuram de sosirea primaverii si depanam amintiri, din tabra, din scoala generala si din spital, noi avem multe in comun :)), pe langa si "pitici" pe creier. Materia cenusie din cap difera de la om la om, a noastra in schimb e plina de "pitici" care au idei traznite si se bucura de viata. M-am bucurat de mugurii neinfloriti ai pomilor, de leaganul din parc impreuna cu Ioana, de asfaltul rece de langa statuie. Dar mai ales ne bucuram ca suntem inca doar niste copii si ca putem sa ne putram "ca copii". Ne-am dat pe leagan cat de tare am putut, ne-am distrat, ne-am intrecut in inaltime si viteza. Intre timp, vine langa mine un copilas blond cu ochisorii albastri si seriosi, ma opresc, imi zice: "Sa ma dai si pe mine a...

Mi-am amintit azi de fostele mele pasarele (fostele pasarele, ce dur suna si nu-mi place). Ei bine, au fost, dar nu mai sunt... ca au murit, am plans mult si bine dupa ele si inca le mai simt lipsa. Erau ca niste vrabiute simpatice, cu un tril tare zglobiu si dadeau dovada de o stangacie adorabila cand se giugiuleau, jucau, bateau sau mancau. Mancau orice le "pica" in cusca, de la branza, paine, biscuiti, mere, morcovi razuiti pana la seminte, nu erau deloc mofturoase ca si Coco, care mananca numai mere, biscuit, seminte si frunze de la plantele mamei. I-a fost colivia asta vara foarte aproape de ficusul mamei, a ros toata frunza pana unde a ajuns. M-am ingrijorat ca o sa se imbolnavesca, mama era nervoasa din cauza plantei, din fericire nici Coco si nici planta nu au patit nimic. :) In fine, sa revenim la Cip si Cipita (fostele pasarici), mi-au facut o data un ou asa de mare ce un... ca o margica tuguiata la capete. Era mititel, albicios, neajutorat, deoarece raul de ...

Azi, am citit un text destul de interesant, si "shoc" in manualaul de romana. M-a impresionat, adica sunt anumite lucruri pe care le trecem cu vederea chiar si in carti. Cine ar fi crezut ca o carte de bucate ar trezi atat de mult interesul si ar provoca atatea sentimente unor cititori?! Eu nu... e un alt lucru pe care l-am trecut cu vederea si pe care foarte putini l-ar lua in seama. E vorba despre "Cartea de bucate", majoritatea o folosim atunci cand facem feluri de mancare "mai alese", dar cred ca putini sunt aceeia care sunt atenti la detalii, ei bine Simona Popescu, autoarea textului despre care vorbesc eu a a vazut "infernul" in cartea de bucate... Da, da... I-a trezit multe sentimente pe care mi le-a transmis si mie prin fragmentul din manualul de clasa a noua. O "cruzime" se afla scrisa in paginile cartii de bucate, de fapt mai multe... modul de a pregati animalele, cateva exemple sunt "Se controleaza ca toti racii pe ca...