Atunci și acum

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Blaga este unul dintre autorii noștri care regândește firul narativ al legendei Meșterului Manole, fapt care ar fi stat la baza consturirii mănăstirii de la Curtea de Argeș, de pe vremea lui Negru Vodă. Legenda Mănăstirii Argeșului” sau „Legenda Meșterului Manole” este cunoscută în trei versiuni românești, culese și prelucrate de Vasile Alecsandri, Tudor Pamfile și Gheorghe Dem Teodorescu. Cu o temă foarte asemănătoare este cunoscută și balada maghiară „Soția zidarului Kelemen“ sau „Soția zidită“, redată în limba română în traducerea lui Petre Saitiș. Tot cu o tematică foarte asemănătoare se poate cita legenda cetății Rozafa (Kalaja e Rozafës) din nordul Albaniei, construită de iliri în apropiere de actuala localitate Shkodër (Skodra sau Skutari). Lucian Blaga regândește...

În doisprezece august s-a încheiat una dintre cele mai interesante experiențe ale mele, tabăra ecumenică din Loreto (Italia) și vizita la câteva obiective turistice și spirituale din această țară. Pe acolo am surprins câteva cadre cu care mă mândresc, chiar dacă mândria nu este o virtute, sunt bucuroasă de munca mea și vreau să v-o împărtășesc prin intermediul fotografiilor. :) Vederea de la geamul camerei în care am fost cazată. Era un așezământ de călugărițe, zidurile par desprinse dintr-un roman de-al lui Marquez, chiar dacă el era sud-american. Centrul istoric al orășelului Loreto, în imagine se văd zidurile Bazilicii Casa Sfântă. Zidurile masive și înalte ale centrului orașului, mi-au tăiat respirația. Slujba ecumenică din Bazilica Santa Casa a fost o experiență de neuitat. Sonoritatea și arhitectura clădirii sunt impresionante. Instantaneu surprins la una dintre Rugăciunile Luminii din campus. Ne-am rugat pentru unitate, sănătate și credință. ...

...cândva a existat umanitate... Dar eu caut umanitatea și acum, nu doar oamenii. Caut miezul, nu doar coaja. În miezul fiecărui om există câte un pic de umanitate, câte un pic de compasiune care formează un om. De la bețivul care își plânge zilele în alcool până la părintele lăsat singur de copii, în fiecare este umanitate. Unii au găsit umanitate și în lagărele de exterminare, iar eu să mă plâng că nu există umanitate în cel de lângă mine? Da, cel mai greu este să șlefuiești un diamant, dar apoi te poți bucura de strălucirea lui. Cred în umanitate, nu doar în oameni. Eu cred, îndrăznesc să cred în compasiune și bunătate, în dumnezeul fiecărui lucru. Da, Dumnezeu este în tot și în toate, chiar dacă în unii este aproape invizibil. Și mă supără groaznic faptul că Dumnezeu este aproape invizibilă în unii oameni. Mă supără că Dumnezeu se află în miezul răutăților, dar mă consolează gândul că El e totuși acolo. Am dreptul să fiu supărată chiar pe Dumnezeu??? Cu toate că  v...

Război!? la ce bun? Război, ia-ți conflictele și pleacă acasă! Noi vrem Pace! Pleacă oriunde este casa ta, dar lasă Pămânul în Pace! Nu-mi pasă unde este casa, atâta timp cât nu se află pe Pământ. M-am săturat de tot și toate. M-am săturat să aud că Pământului îi mor copiii, din cauza ta, Război! Nu știu cum arbitrează Dumnezeu aceste jocuri , dar nu pare corect! Îmi vine să-I trimit o plângere, dar nu știu cum să o forumlez. Oare, răspunde Dumnezeu în scris... în termen de treizeci de zile? Să încep cu "Dragă Dumnezeu"? Sau mă formalizez în van? Oare, dacă-L rog pur și simplu să penalizeze Războiul pentru că nu e fairplay mă va asculta? A fost vreodată corect? Mă îndoiesc... Uneori nici măcar arbitrii nu sunt corecți. Dar Dumnezeu nu e arbitru, el e creator. Cum poate un creator să-și lase creația la auto-distrugere? Poate că această auto-distrugere e doar un simulacru, iar planurile sunt altele. Sper să fie așa, SPER! Copiii care urmează să se nască merită un ce...

Revoltă-te, că poți Ai voie să te revolți, e dreptul tău, nu te oprește nimeni. Dar ce rezolvi doar revoltându-te?! Strigă dacă poți, ești doar un individ, strigătul tău e subțirel pe lângă forfota orașului și nu rezolvi nimic. Dacă-ți susții cauza convinge-i și pe ceilalți că merită. Ca singur individ ești neputincios în lumea aceasta haotică, dar ca grup puteți duce munții în spinare. Un om valoreaza puțin în ochii unei mari mulțimi, ca o furnică într-un mușuroi de mii de indivizi... dar pentru apropiații ei furnicuța e totul când dispare. La fel e și un individ pentru cei dragi. Dreptate și egalitate? Basme. Cum să fiu eu egal cu o persoană publică? Cum să am eu dreptul de a supraviețui în fața unui mare actor, politician sau bogătaș? Pe mine nu mă cunoaște nimeni...bine mă cunosc câțiva, dar aș putea număra persoanele care țin cu adevărat la mine  pe degetele de la două mâini (exagerez). Te numeri printre ele? Mă îndoiesc...nu mă cunoști. Cum aș putea urca ...

Eram în dubii dacă să scriu ori ba articolul acesta, dar am zis că nu strică deloc să o fac. De asta e blogul un spațiu online personal, ca lumea să scrie ce simte. Și pentru că asta cred și simt, asta scriu. Iubesc persoanele abstracte. Abstracte și cu gândire artistică deschisă spre frumos. Artiștii sunt cei mai tari oameni de pe pământ, ei știu să spună ce simt fără să folosească doar cuvinte. Îmi plac persoanele care îndrăznesc să iasă din standardele impuse de societate și fac asta conștiente că pe stradă toți ochii sunt ațintiți asupra lor. Admir persoanele conștiente că nu toți oamenii vor privi cu ochi buni pircingurile, tatuajele, parul vopsit albastru sau roz, tunsoarea zero, creasta sau mai știu eu ce. Eu nu sunt o persoana la modă din punctul acesta de vedere și nici nu cred că voi fi vreodată, trebuie să recunosc. Că vor să încerce altceva decât e normal e problema lor şi îşi asumă asta. Până la urmă fiecare are dreptul să facă ce pofteşte cu propriul corp, nu? ...

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe/George s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând niciun document al epocii, care să conțină date despre viața sa. Ceea ce se știe despre el a fost scris ulterior. Legenda Sfântului Gheorghe S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa. Martorii suferințelor Sfântului Gheorhe, uimiți de puter...

Cred că mii de atei s-au rugat lui Dumnezeu în momentele de cumpănă.  De câte ori n-ați întâlnit curajoși care își bat joc și râd de tot ce ține de Dumnezeu?! Eu am întâlnit prea des și mi-am dat seama că ei au nevoie doar de un necaz ca să înceteze cu râsul , de la râs la plâns e un pas mic. De la râsul la adresa lui Dumnezeu până la a-l implora cu lacrimi la necaz e un pas mic și deloc relevant. Oare la disperare Dumnezeu o fi mai săritor ? De fapt, cui îi place să fie luat în râs, nu stai niciodata în preajma oamenilor care te iau în râs, la fel nu stă nici Dumnezeu prea aproape, bănuiesc. Dar când peste batjocoritori cad niște nenorociri și vin la tine implorând, mai mult ca sigur te duci să-i ajuți. Probabil că așa stă și cu Dumnezeu treaba. El e planul de rezervă, chiar dacă o viață întreagă ne-am distrat pe seama Lui. Nu trebuie să fii religios  ca să constați astfel de lucruri. Cred că mii de atei s-au rugat lui Dumnezeu în momentele de cumpănă. Și așa s...