Postări

Se afișează postări din mai, 2017

Povestea slujitoarei - Margaret Atwood

Imagine
Tot internetul vuiește în ultima perioadă despre bestseller-ul ăsta, stăteam și mă întrebam oare ce-o fi cu Povestea slujitoarei , ce e așa fascinant la romanul acesta? Mi-am cumpărat cartea de la Târgul Gaudeamus, care a trecut și prin Oradea în perioada 10-14 mai anul curent.  Voiam să păstrez tradiția de a cumpăra ceva din Târg, chiar dacă doar ceva simbolic. Am zis că voi face o investiție un pic mai mărișoară anul acesta, mi-am luat un CD cu teatru radiofonic:  Avarul lui Moliere și Povestea slujitoarei .  Am citit cartea destul de repede deși e stufoasă. În primă fază nu prea știam eu la ce să mă aștept în privința ei, când am început să o citesc am căutat fragmente din ecranizările realizate pe baza cărții, să îmi dau seama dacă e sau nu o acțiune bizară, sau doar eu o percep așa. Ia ghiciți, este! Recent a fost lansat un serial bazat pe carte, iar în 1990 a apărut prima ecranizare ce are cartea la bază. Povestea slujitoarei este plasată undeva într-un viitor s

Mișcarea sufragetelor vs. idealul feminim azi

Imagine
Mi-am amintit ieri  despre Mișcarea Sufragetelor  (azi chiar am văzut și filmul)  și am fost profund marcată, m-a lovit gândul că acum câteva secole și chiar și azi, femeia încă mai luptă pentru dreptul său de a fi considerată egală bărbatului, chiar pentru dreptul de a vota. Termenul de Sufragetă a apărut din dorința femeilor din Anglia de a vota și mai mult de atât, de a fi egale taților, fraților și soților lor în ce privește organizarea politică.  Sufragete la protest Acum stau totuși și mă gândesc, în general, prin lume femeile au drept de vot (mai mult sau mai puțin, câteva Țări Arabe se exclud), dar câte se bucură de fapt de egalitate sau de dreptul de a fi ceea ce-și doresc? Ce-și dorește de fapt o femeie?  Punctele de vedere în acest sens sunt împărțite, unele vor liniște și pace pentru ele și familie (mă refer în special la cele prinse în zone de război), altele carieră, altele o ascensiune rapidă și ușoară în lumea modei, a industriei cinematografice,

Fata cu smochine - Tudor Cicu

Imagine
Zilele ploioase te îmbie spre lectură, iar lectura nu e întreruptă de publicitate. Am primit acum ceva vreme Fata cu smochine , iar zilele cu ploaie m-au îndemnat să o citesc, acțiunea cărții e situată undeva pe malul Mării Negre, așa că realitatea se bate cu ficțiunea în cazul meu. Ei bine, nu mai bat câmpii și vorbesc despre carte.   Fata cu smochine e un mix de trăiri ale unui cuplu: Vlad și Adriana. Acțiunea are loc undeva prin anii '70. Fiecare personaj are bagajul său istoric foarte bine închegat, dar cel mai emoționant este al Adrianei. Ea își  împărtășește  trăirile prin intermediul jurnalului personal: "Nu pomeni nimănui de dorul acesta de a scrie și a povesti ce ți s-a întâmplat. Sacralitatea nu trebuie desacralizată." Adriana trăiește alături de un tată vicios, un unchi iubitor și o bunică foarte bătrână. Orfană de mamă, speră să scape cumva din mediul umbrit de prezența tatălui vicios și autoritar. Vlad este elev în Constanța, locuieș

De ce este România altfel? - Lucian Boia (2)

Imagine
Prima parte a cronicii o puteți citi aici . Într-o realitate dură, “singura clasă reală la noi este țăranul român, și realitatea lui este suferința, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare” spunea Titus Maiorescu în articolul său În contra direcției de astăzi în cultura română citat de Lucian Boia. Supapa de salvare a românilor din istoria instabilă rămâne umorul și tradiționalul haz de necaz. În ce privește puterile politice din țara noastră, acestea s-au instaurat destul de ușor: dictatura regală (1938-1940) uimește prin ușurința cu care s-a petrecut, dar și desfăcut. În 1938, jumătate dintre profesorii universitari erau înscriși într-un partid politic, liberali sau național-țărăniști.  Partidele fără șanse la guvernare erau evitate de aceștia.  O altă etapă prin care a trecut România este comunismul , la 1944 Partidul Comunist Român nu număra mai mult de o mie de aderanți. Era cel mai neînsemnat partid comunist care va ajunge la putere în această parte

Henry și June. Din Jurnalul Dragostei - Anaïs Nin

Imagine
Anaïs Nin scrie în jurnalele sale cu mult patos și o sinceritate de speriat, toate pentru că această femeie face ceea ce îi place cel mai mult și nu aplică acest lucru doar asupra soțului ci și altor apropiați.  “Eu iubesc, iubesc, iubesc.” spune Anaïs în una dintre paginile jurnalului său, pretextul este iubirea, dar iubirea ei se îndreaptă spre Henry Miller și chiar spre soția lui, June.  Pretextul cu care se salvează oarecum de infidelitate față de Hugo, soțul ei, este plictisul. Ca să nu apară monotonia în căsnicie, Anaïs își răsfrânge iubirea și asupra cuplului Henry și June.  “Nevoia de a crește și de a trăi intens e atât de puternică în mine, încât nu-i pot rezista. Voi lucra, îmi voi iubi soțul, dar mă voi împlini.”   Anaïs Nin nu este constrânsă de nimic să iubească, iar în jurul ei se învârt toți aș zice. Iubirea imatură este tot iubire. O noutate pe care, cred eu, o aduce cartea , față de ce am citit eu, este și iubirea, erosul, răsfrânt asupra unei persoane d