Postări

Se afișează postări din aprilie, 2010

Doamna M.

Doamna M. e un spirit tanar care nu-si pierde niciodata voiosia. Ei ii place sa rada cu noi, de pataniile ei si de ale noastre.
Are o usa de dulap detasabila, pe baza careia a deschis o polemica, ajutandu-ne si pe noi sa ne punem in pielea personajului interpretat de ea cu usa in brate.
Reuseste, nu stiu cum, sa ne faca sa radem, chiar si cand ea poate plange dincolo de monitor.
Ne deschide imaginatia precum usa dulapului, da sfaturi cu un sarcasm de invidiat si cu un haz de nota 10.
O iubim pentru ca stie sa ne descreteasca fruntile cand deschidem calculatorul dupa o zi afurisita de scoala, cazul meu.
Are un jurnal (ne)personal pe care ni-l impartaseste, nu duce lipsa de inspiratie (ca multi dinte blog-mascatii lumii noastre virtuale).
Ne place de ea fiindca e "mama" noastra si noi suntem "fiii" ei "virtuali".
Pe Doamna M. o gasiti aici: http://www.out.ro/
De acolo aflam totul despre ea.

Elevul de serviciu, la datorie

Maine voi fi de serviciu pe scoala...Nici in liceu nu scap de serviciul asta.
Inscoalagenerala unde inavataminaintefaceau numai clasele de a saptea de serviciu.
Am fost si eu a saptea, am fost si eu de serviciu.
Imi amintesc ca nu am ajuns o data la timp la datorie,profa de tehnologie s-a inrositsi umflat ca un balon si zbiera ca din gura de hipopotam pe mine cand m-a vazutintr-un final la locul specificat, adica la intrarea principala inscoala.
Daca nu sunam exact la timp nu era bine, dacasunam mai devreme era bai, dacasunam mai tarziu era scandal.
A venit o data o profasi s-a raţoi la mine de ce am sunat cu un minut mai tîrziu, ca sta la ora pana se satura.N-aredecat sa se usuce la catedra din partea mea, ca numa de gura era buna si aia.
Dar asta nu-i nimic, nu mai stiu exact cand, dar tot de sreva eram si atunci... a venit mama uniecolege de clasa pentru o problema cu un telefon furat la scoala.
La intrarea inscoala, prima piedica, portarul, un om trecut bine de prima pe care noi chitibus…

Shakespeare's sonnet

"Ah! wherefore with infection should he live,
And with his presence grace impiety,
That sin by him advantage should achieve,
And lace itself with his society?
Why should false painting imitate his cheek,
And steal dead seeming of his living hue?
Why should poor beauty indirectly seek
Roses of shadow, since his rose is true?
Why should he live, now Nature bankrupt is,
Beggar'd of blood to blush through lively veins?
For she hath no exchequer now but his,
And proud of many, lives upon his gains.
O! him she stores, to show what wealth she had
In days long since, before these last so bad."

(sonnet 57)
Niste link-uri utile: Sonetele lui Shakespeare in engleza
http://www.shakespeares-sonnets.com/sonn02.htm
si in romana
http://www.luminitasuse.com/?page=collection&lang=ro&authorId=8&collectionId=1ro

Sper sa va fie utile ;)

Copilul acesta...

Sambata trecuta am fost si eu in final cu o colega la spectacolul "Copilul acesta"
Nu a fost foarte spectaculos, a fost simplu si a reflectat al naibii de bine realitatea dintre copii si parintiii lor asa cum e ea, mai mult cu rele decat bune.
Cele zece scenete ale spectacolului iti lasa oarecum un gust amar, reflecta cruda realitate.
Copii mici care nu sunt deloc afectati de faptul ca nu-si vor revedea unul dintre parinti, viitoare mame care isi promit lor o viata mai mult decat frumoasa pentru copii,dar nu ajung sa o realizeze si altele ca acestea, sunt doar fragmente din viata unor asemenea oameni.
Ce poate fi mai dureros, decat sa fii in pielea unor personaje ca acestea?!
Am fost surprinse cand am vazut uniforme de la liceul nostru folosite in spectacol. Acum voi purta cu o demnitate mai mare uniforma mea foarte albastra, desi pana acum, practic nu am suportat-o.
Ma plangeam ba de culoare, ba de material... dar ce sa-i faci... nevoia te invata.

Tiganeii si sonete

Imagine
Am iesit azi in "lume" dupascoala.
Am pornit spre o lansare de CD cu sonetele lui Sheakspeare, divin concert, am intarziat... din fericire am prins locuri, din nefericire cultura e sub apreciataintaranoastra.
Dam bani "faranumar, faranumar" pe prosti care promoveazainculturasisarlatania, ignoraminsa ceea ce are adevarata valoare, sonetele lui Sheakspeare de pilda (la titlu link spre un exemplu) si alte lucruri frumoase.
Dupa lansare ne-am mai plimbat pe centru, cu Ruxi, cu ea am fost. Si-a luat nistefornetti, foarte sarate, pe care le-am impartit cu porumbeii, prietenii nostriforever. Cum erau asaadunati la masa, in jurul nostru s-au stranssinistecopiluti care erau fascinati de mesenii nostriprietenosi.
Pana la urma Ruxi s-a infruptat din napolitanele mele, pe care le refuzase cu vehementainainte.
Ne-am mai plimbat, nu stiu ce, am facutniste fotografii si ne-am intorsin cartierul nostur drag.
Pe langa blocurile noastre doi tiganusi pe care-i cam stim, frate si sora, vaza…

Iar culori?

Imagine
Saptamana asta si cea trecuta am dus-o foarte bine...la scoala, ma refer. Ieri a fost greva profesorilor si ziua Pamantului...eu am stat in casa ca o leguma si am lenevit.


Urmeaza tezele, au, mama lor!


Tata m-a cadorisit azi cu... ghciti voi... cu acuarele.


Uneori cred ca are impresia ca sunt masina de pictat. I-am sugerat sa-mi ia si o panza, ca sa ma distrez mai bine.


Am o colectie impresionanta de seturi de tempera si alte culori de apa,plus pensule pe care nu prea apuc sa le folosesc. Dar ma descurc eu.
Opera de mai sus se numeste "petuniile mamei inca vad lumina", tata mi-a zis ca puteam sa le fac mai "optimiste", ei bine, nuantele sunt de vina nu eu.
Sper ca tata sa nu ma cadoriseasca cumva cu vre-un set de pensule.
Ei bine, culorile fac parte din viata noastra!

Sa nu auda lumea

Am avut o zi destul de nasoala azi. Dar nu vreau sa ma plang de problemele mele, fiindca stiu ca sunt altii care au probleme si mai mari decat astea.
Cateva lucruri mi-au dat de gandit... si inca ma "framanta".
Am avut tangenta azi cu niste fete de la camin, sunt de treba, razi mult cu ele, iar daca spun un lucru oarecum deplasat, sa nu le-o iei in nume de rau.
Sunt mai mari decat mine si viata dura pe care au dus-o pana acum si-a pus amprenta aspura unora dintre ele.
Cand ne aflam pe tramvai ca sa ne ducem fiecare cata casa... incercand sa fac conversatie le intreb:
-Voi mergeti la casa de copii acuma, nu?
-Ssst! Nu asa de tare, sa nu auda lumea!
Vazand ca majoritatea ochilor din tramvai se focalizasera aspura noastra, ma las rusinata in jos...nu stiu sigur de ce imi era rusine, ca le-am dat pe ele de gol sau ca m-am dat si pe mine de gol, dezvalunid lumii ca stau cu niste fete ca ele. Acum mi-e foarte rusine de a doua varianta mai ales, sincer.
Ma gandesc acum, "d…

In randurile vietii

Pe-alevieţiirînduri se înşiră cuvintele, care se aduna pe pagini siformeazăcatreavieţii.
Exista cate un volum pentru fiecare moment important din viata unei fapturiomentesti.
O imagine reprezentativă pentru copertă, biografia autorului sicîteva critici ale altor muritori cu referire la conţinut sunt înşirateîn carte.
Viaţa e diferită pentru fiecare om, în orice carte vei citit, vei regăsiri o alta poveste.
Uneori, măgandesc, dacă ar scrie fiecare om o carte cu viaţa lui sau o despre o perioada a vieţii ... atunci nu ar mai exista copaci ca sa facem hîrtiedestulă, am schimba cărţileîntre noi, la fel ca pe fotografii, sau dacă cineva ar scrie o carte despre noi. Ar fi frumos ca povestea fiecăruia sa rămînăînistorie.
Ar exista mai multe comori precum "Anne of GreenGables" (de LucyMaudMontgomery) , "Maitreyi" (de Mircea Eliade), "Dragostea nu moare" (de MaitreyiDevi), "Batranulsi marea" (de ErnestHemingway) si multe altele care nu imi vin acum in minte.
A…

Admirand minunile

Imagine
Viata a devenit din ce in ce mai "seaca", nuantata in amestecuri ale non-culorilor, gri, negru si putin alb.
E deprisos, plictisitoare si fara pic de vlaga...
De aceea "vreau o minune-n viata mea"! Sa intind mana si sa "culeg" minunile, care sa-mi bucure sufletul si sa ma faca sa zambesc.
Ma trezesc in toiul noptii, duc mana la inima, nu simt nimic, nicio pulsatie. Ma speriu.
Ma gandesc "daca n-ar mai bate...as fi deja moarta" si ma culc linistita. E o minune ca traiesc, desi nu simt bataiile inimi...Dar fiindca sunt in viata, inseamna ca bate.
Culeg o floare, a tin in maini, o admir intens. O pun intr-o vaza, e o minune ca nu se ofileste, desi e rupta si nu mai are radacini.
Da, exista minuni! Imi place sa le admir.

Visul

Imagine
Asta e visul. Lucrare pentru ora de educatie plastica de la scoala. Tema "visul", tehnica mixta (creion cerat si culori de apa) pe foaie A3. Imi pare insa rau ca nu am fotografiat varianta pe care am predat-o. Enjoy!

Vaza

Imagine
Flori, culoare, armonie, sunt peste tot in viata noastra, trebui doar sa stim cand si unde sa ne deschidem ochisorii. Sper ca "opera" mea sa va bucure putin privirile! :)

Bunica mea

Aproape ca a trecut si vacanţa, împreuna cu sărbătorile... mai e si Paştele morţilor, dar si asta se duce..
Si oricum, morţii nu au Paste, ca doar sunt morţi, asa zice si bunica mea. :)
Bunica mea e o femeie foarte înţeleaptă, a trecut prin foarte multe la viaţa ei, dar ştie si sa rada, ma face sa rad numai cînd o vad cum rade, ea rade cu ochii si cu toata fiinta, in schimb e foarte serioasa. O iubesc mult si sunt bucuroasacandimi spun cei din jur ca seaman mult cu ea, nu doar la infatisare cat si la caracter.
Braţele ei sunt mereu deschise pentru cei aflaţi la nevoie, e mereu acolo cu un sfat bun si o mana de ajutor.
În genereal e foarte directă, îi spune omului "verde-n fata" ce are de spus,nu îi minte nici apară cu linguseli inutile, în privinţa asta mi-ar place să-i seamăn mai mult.
Uneori toţi tindem sa ne "protejam" pe noi si pe ceilalţi de"crudul" adevăr, dar ea nu,ea îi spune omului ce are de zis si eventual îi da un sfat pentru al ajuta.
Ea îmi spune m…

Petitorii

Din nou poveştile bunicilor mei, va era dor de ele, aşa-i?! Spuneţi "da", multumesc.
Mi-a zis bunicul ca un grup de feciori (băieţi) s-a dus la o familie care avea fata de măritat.
Familia fetei i-a pus la masa si ominit cu tot ce aveau, le-au pus în fata ciorba. Probabil mămăligă cu carne, coc, vin, palincă sau ce-or mai fi mîncat si băut oamenii pe vremea lor.
După o vreme, gazda a observat ca petitorii nu se mai satura si nu prea mai avea ce sa le dea... asa ca a pus pe masa un ulcior cu apa proaspătă.
Tinerii beau pe săturate, unul dintre ei zice:
-Ioi, bine ca ne-ati dat si da baut, ca barem nu mai puteam mînca...
Atunci sa vezi încurcătură pe capul gazdelor.
De atunci îmi tot zice bunicul ca dacă e satul, dar ar mai mînca, bea un pic de apa si poate iar sa mănînce.
Apoi, nici eu nici bunicu nu ştim cum au rezolvat gazdele problema cu mîncarea, cînd primeşti în casa nişte "burţi fără fund", e greu mai ales cu nemancatii de atunci, nu ca acuma ar fi mai satula lumea. …

HRISTOS A INVIAT!

-Ce l-a facut pe Iisus sa se nasca pe pamant?
Dragostea pentru noi.
-De ce a facut minuni si ne-a lasat marturie Biblia?
Din dragoste.
-De ce ne da sanse?
Fiindca ne iubeste.
-Ce l-a tinut pe Hristos pe cruce si l-a jertift?
Pacatele noastre....
-De ce si-a dat el viata pentru noi?
Fiindca ne iubeste si Dumnezeu nu vrea moarte pacatosului ci intoarecerea lui.
-Cum vrea sa-l rasplatim?
Printr-o inmia curata.
-Ce vrea EL de la noi?
-Sa alegem calea cea dreapta.

In concluzie Hristos este iubire si ne vrea ca fii ai Sai. Bucurati-va deci de sarbataoarea aceasta!
Paste fericit!

Povestea oualor vopsite

Imagine
Poveste spune ca pe cand Iisus se jertfea pentru noi pe cruce, o femeie care avea un cos cu oua s-a dus si i le-a pus langa cruce.
Sangele Domnului s-a prelins peste oua, care s-au inrosit, de atunci se spune ca in fiecare an de sarbatoarea Pastelui, ouale se inrosesc pentru a comemora acele clipe.
Eu stiu aceasta vaarianta, dar sunt constienta ca exista mai multe...daca stiti si voi, nu ezitati sa imi spuneti! Paste fericit!