Atunci și acum

                          Era o seară de vară toridă, mai caldă decât serile lunii august din anul acesta. Timpul parcă era de partea noastră, nimic impresionant în cartier, adică în fața blocului, cât pot cuprinde eu cu privirea de la geamul camerei. Internetul și Facbook mă ajutau și atunci, la fel cum mă ajută și acum să îmi măresc raza vizuală și să trec dincolo de ce pot vedea afară pe geam. Cineva postează un video scurt din centru orașului, se vede primăria, iar dincolo de ea fum și foc. Prima mea reacție a fost: arde primăria! Caut alte surse și găsesc Palatul greco-catolic în flăcări. Fotografii și filmulețe semi-blurate, live-uri din Piața Unirii. Oameni dezorientați și speriați. Ovi D. Pop   Abia a doua zi, după lupte de câteva ore pe care pompierii le-au avut cu focul în noaptea precedentă, am putut să vedem ce a rămas în picioare. Pe 25 august se împlinesc doi ani de la incident.  Azi, mâine și poi...

        "umoristic este singurul mod cinstit de a spune o poveste tristă" (p.72) Totul este iluminat , romanul de debut al lui Foer - și a doua carte pe care am lecturat-o eu dintre scrierile lui ( despre prima aici ) - îl are ca protagonist pe însuși autor plecat într-o călătoir în Ucraina pentru a-și descoperi rădăcinile.  Evreu de origine ucraineană, Foer pleacă pe pământul strămoșesc cu o fotografie îngălbenită în mână și cu speranța că o va găsit pe femeia care i-a salvat viața bunicului său în urmă cu cincizeci de ani. Pentru călătoria sa, Foer apelează la agenția turistică numită Călătorii la origini - ghid îi va fi un bătrân antipatic, un pic senil și încă traumatizat după decesul soției, iar translator va fi Alex, nepotul acestuia - un tânăr plin de viață, binevoitor și cu o engleză ce stârnește amuzamentul cititorilor. Cei trei sunt însoțiți și de cățeaua tembelă a bătrânului, numită Sammy Davis Junior Junior.  Traducătoarea c...

Pe data de 27 ianuarie este Yom HaShoah (ebraică),  Holocaust Remembrance Day (engleză) sau  Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului în limba română. Este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului, a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.  La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică. Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, c...

" A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva/ Cu umbra unui copac/ Sau mai bine, sau mai bine/ Cu umbra ta ." oh, versurile clasice ale lui Nichita Stănescu pe care le recităm odată cu primul val de frig și frunziș căzut. Acum că a venit un val de frig polar peste România - și când spun polar vreau să subliniez faptul că este foarte frig - am stat mai mult pe acasă și am citit. Am terminat de  Fata cu palton albastru de Monica Hesse azi. Nu-mi făcusem mari speranțe în legătură cu acțiunea cărții, dar am fost totuși curioasă de vreme ce am văzut-o bine promovată prin librării și nu numai. Acțiunea cărții este plasată în Amsterdam, anul 1943, odată cu ocuparea orașului de către naziști. Hanneke are trăsături ariene (tenul alb și părul blond), aparență ce o ajută în procurarea și livrarea mărfurilor de pe piața neagră. Adolescenta le ascunde părinților săi adevărata natură a ocupației sale și se gândește necontenit la iubitul ei Bas, înrolat voluntar în armat...

Tradiția urbană născută prin 2013 într-un mediu propice culturii și  păstrării tradiției străbune cere ca astăzi fetele să îmbrace o ie, o bluză cu motive tradiționale românești . Româncele din diaspora, ce-i drept, și chiar și românii, au fost incredibil de receptivi la această inițiativă, așa că de câțiva ani încoace mediul online se umple cu fotografii de-ale românilor ce-și poartă zestrea.  Încă există fete și femei de vârsta mea, sau mai învârstă, care au fost binecuvântate cu cel puțin o bunică ce le-a cadorisit cu ia din tinerețile ei. Altele, ca mine, și-au cumpărat ia din piață.  Îmi place ideea de analiză a vestimentației din țara noastră, din ce am citit, am aflat că hainele românilor erau ornamentate cu simboluri ce reprezentau natura. Forme geometrice adesea pre-creștine, întâlnite la geto-daci, dar și în alte popoare ( 1 ).  Vreau să vă explic, în câteva cuvinte, ce forme aveam preponderent pe îmbrăcăminte: Rombul  recunoscu...

Prima parte a cronicii o puteți citi aici . Într-o realitate dură, “singura clasă reală la noi este țăranul român, și realitatea lui este suferința, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare” spunea Titus Maiorescu în articolul său În contra direcției de astăzi în cultura română citat de Lucian Boia. Supapa de salvare a românilor din istoria instabilă rămâne umorul și tradiționalul haz de necaz. În ce privește puterile politice din țara noastră, acestea s-au instaurat destul de ușor: dictatura regală (1938-1940) uimește prin ușurința cu care s-a petrecut, dar și desfăcut. În 1938, jumătate dintre profesorii universitari erau înscriși într-un partid politic, liberali sau național-țărăniști.  Partidele fără șanse la guvernare erau evitate de aceștia.  O altă etapă prin care a trecut România este comunismul , la 1944 Partidul Comunist Român nu număra mai mult de o mie de aderanți. Era cel mai neînsemnat partid comunist care va ajunge la putere în aceas...

Prima întrebare pe care cartea mi-a stârnit-o a fost: De ce este România altfel în comparație cu ce altă țară?  Nu cred că există două țări care să aibă exact aceleași lucruri specifice, aceeași istorie. România „altfel” este pusă de Lucian Boia pe seama mai multor aspecte: întârzierea – statele române (Țara Românească și Moldova) se încheagă abia spre mijlocul secolului al XIV lea. Teritoriul acestor state nu produce niciun text sau document. Informațiile privitoare la acestea provin din afara lor. Evul Mediu începe în spațiul românesc atunci când în Occident se apropie de sfârșit, spune Lucian Boia. Principatele române se aflau la un moment dat la întâlnirea a trei mari imperii: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic și Imperiul Rus. Principatele fiind singurele țări mici care supraviețuiesc în această parte a Europei. Întoarcerea spre Occident, contribuția străinilor. Titu Maiorescu vorbea (la 1868) despre „barbaria orientală” de care românii abia se despărțiseră. La...

Amintiri din viață: 20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla este o bucată de istorie, o bucată din istoria unei familii. "Posed un manuscris, mărturie zguduitoare privind prezența românească în Arhipelagul Gulag. Acest manuscris nu este "literatură de sertar" a unui intelectual, ci aparține unei țărănci, abia știutoare de carte, dar cu har al povestirii. O țărancă din nordul Bucovinei, care fără a fi vinovată și fără a fi judecată, a fost ridicată de KGB în miez de noapte, împreună cu cei trei copii mici ai ei, separată de soț și deportată în străfundul Siberiei, dincolo de Cercul Polar." Sunt cuvintele lui Gheorghe Nandriș, cel care a trimis manuscrisul Aniței la Editura Humanitas în anii '90. Foamea, teama și nesiguranța zilei de mâine îi lovesc pe toți cei care sunt deportați în Siberia , fie din Bucovina ori Basarabia. Anița Nandriș-Cudla povestește cele întâmplate cu o mare acuratețe: " acuma sunt cu condeiu în mână să pun aces...