sâmbătă, 18 martie 2017

În umbra pașilor tăi - Vitali Cipileaga


Am tot auzit în ultima vreme de noua apariție editorială ce face furori în ultima vreme. Ei bine, deși nu sunt eu în general în trend cu literatura nou-apărută, pentru că prefer să se așeze pe rafturi și să treacă valul,  În umbra pașilor tăi a venit la mine taman din Basarabia, un cadou de 8 martie, așa l-am perceput.
M-am bucurat de el, de cadou, de carte și am citit-o cu plăcere în momentele în care prindeam puțin timp liber între job și facultate. Trebuie să recunosc că e o lectură ușurică și relaxantă, nu excelează ca stil și limbaj, dar ideea romanului este captivantă.

Despre carte

Theodor Onciu are douăzeci și șapte de ani, are o cafenea pe strada Paris din București și este un  tip foarte căutat de fete. Nimic neobișnuit la el, înafara faptului că Theo și-a pierdut iubita într-un accident de mașină și de atunci se străduiește să ia viața ca atare, fără Paula.

"În momentele lui de slăbiciune își plângea soarta între două pahare de vin și așa se convinse că de la un bărbat  respectabil până la un depravat nu e decât o emoție ucigătoare."


Fără prea multe artificii, Theo se ocupă sârguincios de Pariso, cafeneaua pe care o conduce, până într-o zi când acolo o întâlnește pe Laura, oare o nouă mare iubire?
Frământările lui nu se încheie aici, pe lângă misterioasa Laura pe care o primește în casa lui, Theo mai primește ocazional o serie de scrisori anonime ce îl îndeamnă să se bucure de viață. 

Misterul este adâncit și de purtarea bizară a Marei, mama Paulei, care pare a ști ceva despre proveniența scrisorilor, dar refuză să dezvăluie.
Adevărul este că Thoedor are un înger păzitor în pieptul căruia bate inima Paulei. Acest înger, este Carla, o fetișcană plină plină de rețineri, care speră să îi poată dezvălui bărbatului totul, într-o bună zi.
Acum provocarea lui Theodor este să dezlege misterul acestei fete și să afle care este legătura dintre ea, Laura, Mara și marea lui iubire angelică, Paula. Însă o și mai mare provocare a lui este să învețe să uite de trecut și să trăiască prezentul așa cum este, cu fericirea lui.

"Zâmbi larg, sincer și o recunoscu imediat - Paula era toată numai dragoste."

Să vă spun părerea mea

În umbra pașilor tăi pornește de la o idee greu de îndurat, pierderea, lucru care face romanul unul special. Am mai citit acum ceva vreme, dar în fomart PDF, De vorbă cu Emma, carte tot de-a lui Vitali Cipileaga. Pe aceea n-am reușit să o termin, m-am luat cu alte cele,  dar știu că mi-a plăcut ideea de asociere între imagini și text.
Cât despre În umbra pașilor tăi,  stilul este simplu, pe alocuri cu ușoare tente de dramatism, fără artificii și exagerări. Literar vorbind, cartea nu e cea mai cea, dar poate deveni un companion pentru un cititor care  vrea să citească o carte simplă și plăcută. 
Vitali Cipileaga a încercat să scrie o carte pentru ambele tipuri de public: românesc și basarabean,. Textul este unul curat în general, dar am sesizat pe alocuri câteva diferențe de limbaj. Le-am găsit simpatice, chiar dacă sunt ardeleancă și modul în care vorbesc cei de peste Prut mi se pare diferit. Nu m-au deranjat și chiar au oferit lecturii o doză de spontaneitate.

Sper că v-am convins să aruncați un ochi peste acest roman în timpul liber, iar dacă nu, vă sfătuiesc ca măcar să ascultați varianta audio a câtorva capitole, găsiți aici înregistrările.
Cartea a fost publicată de editura Bestseller, sunt plăcut surprinsă că editura a reușit prin câteva dintre cărțile lor să pătrundă și să revigoreze puțin și piața de carte românească.  

Ați citit cartea aceasta?
Voi ce mai citiți? 

miercuri, 8 martie 2017

Prieteni reci și siguri


Este ora de limba și literatura română la clasa a doua. Doamna învățătoare începe să împartă titluri de cărți elevilor. 

Bianca, fetița brunetă, cu ochi mari și curioși din banca a doua primește Heidi fetița munților, de Johanna Spyri. 
Un teritoriu destul de nou pentru ea, fetița care  nu prea își scote nasul din caietul de scriere, caietul de matematică și desenele animate din timpul liber.
Sună de pauză, câteva fetițe gălăgioase din clasă, printre care și Bianca ies încântate. Străbat coridoarele lungi și întunecate ale școlii ca să ajungă la bibliotecă. 

Găzduită într-un fel de mică debara, cărțile stau strânse pe niște raftrui metalice. Bibliotecara, luată prin surprindere de valul de eleve, se străduiește să onoreze toate cererile fetițelor.
Printre manualele școlare rupte, cu desene post-comuniste, ieșite din uz și printre cărți de beletristică, se găsesc și câteva cărți noi, frumos ilustrate. 
Bianca o ia pe Heidi fetița munților, o pune în ghiozdan și pleacă acasă liniștită. Seară de seară, timp de câteva zile, se antrenează la birou sub lumnina lămpii roșii pentru citit. Își antrenează răbdarea, voința și perseverența citind  câte un capitol din carte.
Notează în fiecare zi impresii din lectură, cu scrisul ei stângaci de clasa a doua și  imaginația antrenată.  Bianca rescrie pe caiet ce a reținut din peripețiile lui Heidi.
Într-un fel se regăsește în pielea micii orfane. Amândouă descoperă lumi noi, Hedi pe cea a muntelui, iar Bianca pe cea a literaturii. Amândouă timide și curioase, dar perseverente, realizează că nu sunt singure. În timp ce Heidi învață să citească alături de buna ei prietenă Clara, Bianca realizează că cititul este o adevărată plăcere. 
Antrenamentul ei nu se termină aici, următorul pe lista prietenilor ei fantastic de simpatici din cărți este Nică. Nu sunt lăsați pe dinafară nici Black Beauty, Tom Sawyer sau  Fefeleaga...

Acum Bianca e mare, dar ochii ei au rămas la fel curioși.  Colegii ei de clasă sunt oameni  mari acum, prieteniile s-au destrămat, s-au format altele, iar Bianca și-a dat seama de un lucru: cărțile sunt prieteni reci, dar siguri*.

***
Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.
* Citat din Victor Hugo

marți, 28 februarie 2017

Floarea deșertului - Waris Dirie, Cathleen Miller



Am știut aproape imediat ce am văzut cartea pe librăria online Libris că o să îmi placă. Floarea deșertului este povestea extraordinară a vieții lui Waris Dirie, așa spune descrierea de pe website. Cu atât mai bine, am vrut să văd ce e atât de extraordinar la viața lui Waris. Ce are femeia aceasta atât de special încât să mă intereseze? 
E și ea o femeie ca mine și ca multe altele. Da, femeie. Diferența dintre ea și multe dintre noi,  eu și cele care citesc acest blog, este ca Waris s-a născut în deșertul Somalez. 

 Despre carte

Waris Dirie a crescut într-o famile nomadă, numeroasă, avea grijă de turmele de capre și făcea orice spunea tatăl, capul familiei.
La doar cinci ani, adulții au hotărât că Waris trebuie să devină femeie. Mama ei a dus-o în pustietate, unde o bătrână i-a făcut circumcizia pe viu, cu o lamă de ras folosită: "Următorul lucru pe care l-am simțit a fost tăierea cărnii mele, a organelor mele genitale externe. Am auzit sunetul lamei tocite care-mi spinteca pielea înainte și înapoi ca un fierăstrău."

La tresiprezece ani, lui Waris i-a fost prezentat viitorul soț, un bărbat de șaizeci de ani care urma să îl răsplătească pe tatăl ei cu cinci cămile în schimbul fetei.
Descumpănită că va fi nevoită să locuiască în deșert cu un bărbat mult mai învârstă, Waris fuge de la familia ei. Străbate deșertul și ajunge în capitala Somaliei, Mogadishu, unde locuiește pe rând la sora mai mare Aman, iar apoi la diferite rude.

 În final, șansa ei apare în momentul în care un unchi ambasador era în căutarea unei servitoare. Waris ajunge slujnică în casa unchilor în Londra. 
Impactul cu Occidentul a fost capital pentru Waris, tânăra nu beneficiase de apă curentă, electricitate sau educație până să părăsească Somalia.
Unul dintre cele mai mari avantaje ale vieții în Occident este pacea, și nu știu dacă mulți oameni înțeleg ce binecuvântare reprezintă ea.”

După patru ani petrecuți ca simplă menajeră în casa unchiului, lui Waris îi surâde norocul. Este remarcată de diferiți fotografi și pozează pentru mai multe agenții de modelling din lume. În doar câțitva ani ajunge model de renume internațional, dar drumul ei spre succes este, bineînțeles nelipsit de peripeții. Ca să evite să fie deportată înapoi în Somalia, Waris se avântă în diferite căsnicii pentru a-și câștiga dreptul de ședere în Londra. 
În final, viața ei se pune pe un făgaș normal și ajunge ambasador ONU pentru a împiedica Mutilarea genitală la femei.
De asemenea, Waris Dirie nu are resentimente față de familia ei, față de mama sa care a dus-o la circumcizie, față de tatăl său care dorea să o mărite în schimbul unor cămile. Cu toate acestea, Waris este o feministă convinsă, are numeroase interviuri în care vorbește despre pericolul acestui procedeu aplicat fetițelor.
Consider că Dumnezeu mi-a dăruit la naștere un corp perfect. Apoi bărbatul m-a jefuit, mi-a luat puterea și m-a schilodit.

Să vă spun părerea mea

Waris Dirie este un exemplu de femeie puternică, hotărâtă să rupă barierele și practicile culturale dăunătoare. S-a acomodat într-o țară străină fără ajutor din partea cunoscuților, fără să cunoască limba, cât era menajeră interacționa puțin cu lumea de afară, și cu toate acestea a reușit să își construiască propriul drum. 
Cartea explică acest drum într-o scriere simplă, realitatea te izbește parcă puțin cam dur, pe alocuri cu umor dar și cu o ușoară nostalgie.
Mi- plăcut, iar povestea lui Waris a picat exact la țanc pentru începutul lunii martie, luna femeii. 
În prezent, Waris are o fundație ce apără drepturile femeii, dreptul ei la educație și la a fi stăpână pe propriul corp. 
Vă recomand cartea. 
Voi ce mai citiți?

marți, 21 februarie 2017

Amantul japonez - Isabel Allende


O iubesc pe Isabel Allende pentru scrierile ei, o spun acum și oricui mai întreabă. :) Cărțile ei sunt o adevărată desfătare, indiferent de moment. 


Incipit


"Irina Bazili a început să lucreze la Lark House, care se afla în Berkeley, la margine, în anul 2010. Avea 23 de ani împliniți și prea puține iluzii, căci de la 15 tot schimbase locuri de muncă în mai multe orașe."


Despre carte

Irina Bazili se angajează la căminul de bătrâni, Lark House, unde, deși foarte tânără, devine angajata cea mai iubită. Ajunge asistenta personală a Almei Belasco. Cartea este structurată pe mai multe planuri, fiecare personaj are propria poveste foarte bine construită. 
Irina Bazili este o tânără de origine basarabeană, cu un trecut marcat de lipsuri în țara natală, părinți alcoolici în SUA și un tată vitreg care o folosește în pornografie infantilă.

În celălalt plan aflăm povestea Almei Belasco (acum vârstnică în Lark House), de la micuța evreică trimisă de părinți din Polonia amenințată de război în SUA la familia unchiului. Viața ei e tumultoasă, este lipsită de afecțiunea părintească, dar prieteniile din copilărie  se transformă în adevărate povești de amor ce rezistă peste decenii. 
În copilărie, Alma îl cunoaște pe Ichimei, fiul grădinarului de care se îndrăgostește, chiar dacă diferențele rasiale și statutul social nu permit o relație între cei doi. 


"Cât de exuberant şi de viu e Universul, Alma!" 

Printre altele, cartea atrage atenția asupra sorții imigranților de origine japoneză, forțați să locuiască în centre de relocare în timpul celui de-al doilea Război Mondial, odată cu atacul de la  Pearl Harbor, pe 7 decembrie 1941.  Printre ei se afla și Ichimei împreună cu familia sa. 

O altă problematică bazată pe fapte reale subliniată în carte este sărăcia, dar și rata mare de fete folosite ca prostituate în Europa de Est, mai exact Republica Moldova și România.  

Cele două personaje feminine, Alma, aflată la apusul vieții și Irina, la început și fără sprijin, sunt adevărate eroine debordând de putere și voință. Dragostea Almei față de Ichimei, încercările Irinei de a se reabilita în societate, după o copilărie traumatizantă, dar și o posibilă dragoste adevărată, cea oferită de Seth, nepotul Almei... toate  te lasă fără grai. 

“Nu suntem bătrâni pentru că am împlinit șaptezeci. Începem să îmbătrânim din clipa nașterii, ne schimbăm zi după zi, viața e o curgere continuă. Evoluăm. Singura deosebire este că acum suntem ceva mai aproape de moarte. Și ce e rău în asta? Dragostea și prietenia nu îmbătrânesc.” 

Să vă spun părerea mea

Mi-a plăcut foarte mult cartea și o recomand tuturor cu mare drag, în acord nota 9/10. 
Îmi plac mult scrierile Isabelei Allende pentru că reușește să structureze excelent poveștile,. Personajele sunt extraordinar construite, provin din diferite pături sociale, fiecare cu problemele, dorințele și speranțele personale. Pe lânga asta, situațiile prin care trec personajele sunt foarte bine făcute, războiul, prostituția, sărăcia, dragoste și speranța de mai bine sunt realități de care ne putem lovi cu toții. 
Vă recomand cartea cu drag!

***
Voi ce mai citiți?
Vă reamintesc că am reluat provocarea înainte de culcare

miercuri, 15 februarie 2017

Înainte de culcare 2017 #1



Așa, mi-am luat pe mine cămașa de noapte aia cozzy și spălăcită, e de-a dreptul relaxant să nu fii constrâns de haine incomode.
 Am stins lumina și m-am pus în pat. Am aprins veioza de deasupra patului și acum sper ca papagalul Ozzy să nu se trezească. Îmi potrivesc perna la spate, mă acopăr cu pătura, iau cartea de pe noptiera dezordonată de lângă pat și încep să citesc... acesta este scenariul meu pentru o noapte liniștită. 
Rutina mea din serile în care nu vin prea obosită de la școală sau job. Momentele în care vreau să îmi dezlipesc ochii din social-media, telefon sau calculator. 
Mi-a mai rămas și ciocolată? Oh, e prefect!

Unde am rămas oare cu Amantul japonez? Ah, da, Irina, tânăra de 23 de ani se angajează la un azil de bătrâni și acolo întâlnește tot soiul de oameni interesanți. Bătrâni interesanți. De la Franțuzul amorezat de puștoaică, până la bătrâna Alma Belasco, femeia excentrică pe care lumea o suspectează că ar avea o idilă.

Irina și Seth, nepotul Almei, formează o alianță ca să afle dacă bătrâna are cu adevărat un amant. 
Isabel Allende (autoarea) este o adevărată maestră a itnrigilor, a construcției personajelor și a acținunii. Îmi place cum începe, convenția cprții, ca să o numesc așa, e foarte bine gândită. Un azil pentru bătrâni proveniți din diferite categorii sociale, Lark House, plasat într-un decor constituit din flora și faună. 
Allende știe să își construiască și să își plaseze personajele în locuri feerice. Trecutul, descendenții și soarta personajelor sunt de cele mai multe ori strâns legate. Niciun personaj de-al ei nu a dus o viață banală: de la Eva Luna, Maya, Ines, până la Irene. Fiecare are un parcurs al vieții special și palpitant. 
Nici soarta personajelor din Amantul japonez nu se dezice de la regulă.

***

Ce ziceți de o nouă provocare înainte de culcare? 

Regulile sunt simple: 

1. Scrii câteva cuvinte despre cartea pe care o citești, păreri din timpul lecturii (într-un articol de sine stătător sau ca text separat în altul, cum dorești)
2. Preiei fotografia din acest articol și o publici și în articolul tău
3. Pe cuvintele Înainte de culcare pui link-ul de la acest articol.
4. Într-un comentariu la acest articol îmi lași link-ul articolului tău.Te trec pe lista cititorilor nocturni;)
5. Opțional, poate ne arăți și o fotografie cu cartea pe care o citești lângă ursulețul preferat, pernă sau alt decor relaxant. 

Cititori nocturni: