luni, 3 august 2015

Elogiul minciunii - Patrícia Melo


Zilele acestea citeam de zor Elogiul minciunii, cartea Patríciei Melo. Romanul în ţara noastră  a fost publicat la Editura Univers în Colecţia Globus anul trecut.

Despre autor

Patrícia Melo s a nascut in 1962 in São Paolo, Brazilia. A scris romane, piese de teatru si scenarii de film. Romanele ei sunt bazate pe intrigi politiste si au drept sursa de inspiratie, de multe ori, violenta din cartierele sarace ale marilor aglomerari urbane. In 2001 a castigat premiul Jabuti, cel mai important premiu literar brazilian, pentru romanul Inferno. Pentru romanul O Matador (Ucigasul, 1995) a primit in 1996, in Franta, Prix Deux Oceans si in 1998, in Germania, Deutscher Krimi Preis. in 1999, revista „Time“ a inclus o intr-o lista care cuprindea cincizeci de „Latin American Leaders for the New Millennium“. Este casatorita cu dirijorul John Neschling si au impreuna un copil.

Despre carte

Romanul îl are în centru pe scriitorul José Guber care se străduieşte să menţină norma de două romane poliţiste scrise pe lună. Asta din cauza cererii editurii pentru care scrie. Îi citeşte pe marii scriitori de roman poliţist, ba chiar îi şi plagiază, asta în încercarea de a compune în cartea sa o crimă perfectă.
În studiul său pentru a scrie despre o crimă perfectă, Jose o întâlneşte pe Fulvia Melissa, o pasionată de şerpi şi cercetătoare de veninuri.

Cei doi se îndrăgostesc şi îşi caută fericirea, singura pierdică fiind căsnicia Fulviei cu Ronald.
Scopul lor comun este de acum eliberarea Fulviei de sub jugul unui soţ agresiv şi posesiv.

Cum reuşesc acest lucru nu vă spun, dar să ştiţi că metoda este demnă de a fi folosită într-un roman poliţist.


Pe scurt, Elogiul minciunii este un amestec de roman poliţist, romance şi descoperirea valenţelor scriitoriceşti ale lui Jose. Se face un fel de paralelă între cele două cazuri, Jose ca scriitor şi drept complice al Fluviei în asasinarea lui Ronald.
Cartea are un stil frapant, deşi nehotărârea şi alegerile personajelor sunt îndoielnice. 
Mi-a plăcut. 
Cartea asta face să pară atât de uşoară minciuna în căsnicie şi chiar la locul de muncă. Aparenţele sunt înşelătoare, oamenii nu sunt, din păcate, ceea ce par a fi. Şi chiar după ce îşi ating ţelurile realizează că nu e ceea ce îşi doreau şi chiar au comis crime în scopul unor false idealuri. Alambicată poveste, nu? Citiţi Elogiul minciunii şi înţelegeţi voi! :D

Şerpii sunt elemente constante ale cărţii, şi, parcă sunt şi cele mai sincere. Personaje simbol, apar şi dispar, sunt obiecte de complot şi motive de ceartă, fără a fi o carte despre şerpi.

****

Voi ce mai faceţi? Ce mai citiţi? 

vineri, 31 iulie 2015

"Cel mai frumos cântec vine pe furiș" - volum de poezie




Uneori lucrurile bune vin fără ca măcar să te aștepți, vin "pe furiș".
La începutul lunii acesteia a ajuns prin poștă un cadou  din partea domnului Tudor Cicu, un prieten al blogului Atunci și acum
Cadoul este unul nesperat de simpatic, o carte de poezie scrisă de Tudor Cicu în colaborare cu Mihaela Roxana Boboc. 
Poemele sunt prilejul de a face o incursiune în lumea copilăriei, a visării, a dragostei și a altor teme abordate cu multă pricepere de cei doi poeți.

 "te-am ales pe tine cititorule să-mi fii călător prin lumea imaginată alături de o tânără poetă, și ea călătoare într-o limbă de cuvinte visate" - Ne spune Tudor Cicu în cuvântul de introducere. 

 Poeziile au, după cum ziceam, teme diverse printre care: iubirea, copilăria, trecerea timpului, visul, speranța și natura.

"Câte primăveri ai în tine, iubite/ de mă simt mai copil cu fiecare clipire?" - Mihaela Roxana Boboc

De asemenea, cartea este ilustrată cu desene semnate de co-autoarea Mihaela Roxana Boboc. 
ilustrație din carte

ilustrație din carte

ilustrație

Îi mulțumesc autorului pentru cadou, a fost o bucurie pentru mine să țin această carticică plină de cântec, venită pe furiș în mână. Poeziile mi-au trezit amintiri din casa bunicilor, de când eram mică și aveam răbdare să-i ascult povestind. Mi-au trezit amintiri legate de primele amoruri, de primele doruri, de natură,  de tot ce ne înconjoară și acum îmi scapă neobservat.
Vă mulțumesc amândurora pentru carte și vă doresc tot succesul din lume pentru următorul proiect literar. 
Uneori sunt și eu parte dintre cei oropsiți care nu mai citesc poezie, care nu mai au încredere că acum se pot scrie poezii frumoase. Limba română a rămas la fel de poetică precum era în vremea lui Eminescu, Blaga, Arghezi și așa mai departe.
Trebuie doar să ne facem timp să învățăm de la poeții consacrați și să-i citim pe ce care acum se lansează, și cu care avem onoarea de a fi contemporani. 
Mă bucur că am șansa ca pe blogul meu să promovez și poezie, cred că ai nevoie de antrenament pentru a învăța să citești cărțile așa cum trebuie și mai ales ca să înveți să citești poezii. Recunosc că am și eu lacune în ce privește lecturarea operelor lirice, sper să mă îndrept cu timpul. 
Mult noroc și baftă în toate celor care au curajul și tăria necesară de a scrie lucruri de calitate în ziua de azi! Din partea mea, și a cititorilor de bună-credință, au tot sprijinul!

luni, 27 iulie 2015

Tronul reginei Jinga - Alberto Mussa


Tronul reginei Jinga este unul dintre romanele scrise de autorul brazilian Alberto Mussa. 


Despre carte

Cartea urmărește activitatea unei confrerii formate din foști sclavi ce au ca interes comun răul public, crimele și atrocitățile.
Acțiunea are loc în secolul al XVII lea, undeva prin Rio de Janeiro, Brazilia. Confreria este formată din sclavi fugari, adepți ai ai gândirii reginei Jinga. Conform acestei gândiri, răul este o mărime fizică a Universului, măsurabilă, finită și constantă. În numele acestei idei, comiteau crime caracterizate printr-o mare cruzime, astfel încât durerea resimțită de un grup de persoane să diminueze durerea pe care o sufereau alții. Un fel de lege a compensației.


"Privește această piatră și încearcă să o distrugi. Poate că cineva o să reușească să o prechimbe în pulbere. Dar pulberea asta va continua să îmi umple mâna. Răul este ca piatra asta și ca orice altceva; nu se pierde, nu se creează. Doar își schimbă locul."
Acțiunea cărții nu mi s-a părut prea bine conturată,  capitolele ne poartă dintr-o zonă în alta, de la un grup de personaje la altele fără să ne dăm seama.
Cert este că ritmul e alert, ca și cum ai vedea un film de acțiune cu sclavi negri care se ocupă cu crime, prepararea otrăvurilor și a altor astfel de îndeletniciri

"Nu e de ajuns să ucizi. Trebuie să provoci suferință."
 Un lucru e sigur, cred că e prima carte care propovăduiește suferința ca scop în viață, dar să nu uităm că este doar ficțiune. Autorul ne subliniază în postfață că romanul nu este istoric, nu are la bază vreo cercetare sistematică, are greșeli de reconstituire a anumitor fapte ce au servit  inspirație. 

Despre autor

Alberto Mussa s-a născut la Rio de Janeiro, unde a studiat matematica și percuția înainte de a se dedica literaturii și limbilor.
A lucrat ca profesor și a publicat un dicționar, apoi s-a dedicat literaturii, astfel că în anul 1997 apărea primul său roman Elegbara, urmat în anul 1999 de  Tronul reginei Jinga.

Traducerea în limba română a cărții a apărut la Editura Univers  anul acesta.


****

Am lipsit cam două săptămâni de aici. Sunt foarte încântată că am reușit să termin de citit cartea și să fac o grămadă de lucruri. 
Am fost plecată în Cluj pentru câteva zile de unde am adus cu mine în suflet o grămadă de amintiri plăcute și de oameni frumoși pe care-i port în gând și în rugăciune.
Mi-a fost dor de voi și vă salut pe toți!
Ce mai faceți?
Ce mai citiți bun și benefic?

sâmbătă, 11 iulie 2015

Înainte de culcare #3 - Bună seara, Melania



E vară și seara dacă nu dormim din cauza căldurii, ne ține în priză câte un țânțar flămând, cazul meu.
Stau trează până târziu cu câte o carte în mână, și când în final închid cartea și sting veioza vine... și bzzzz.... și bzzzzz....bzzzz ... un bâzâit agasant. Mă face să mă simt ca un angajat pe aeroport. Dirijor de avioane.

Doar eu pățesc din astea?

Cam pe astea le fac eu înainte de culcare de vreo câteva nopți încoace.


Acum mă confrunt cu cartea Rodicăi Ojog-Brașoveanu, romanul Bună seara, Melania! . Mă atrage stilul autoarei și mă fascinează Melania Lupu cu motanul Mirciulică.




Melania Lupu este într-un fel vicleană, inocentă și nevinovată. Mereu cu un pas înainte de toți, de această dată ea plănuiește o spargere la muzeul de artă pentru a sustrage un tablou de Goya - Femeia cu evantai, pe care mai apoi să-l ducă peste graniță.
Îmi place cartea. O lectură relaxantă înainte de culcare, mai ales pe timp de vară. Misterul te răcorește.
Voi ce citiți?


vineri, 3 iulie 2015

Casandra - Christa Wolf

În cele ce urmează vom vorbi despre romanul Casandra, al autoarei Christa Wolf, roman apărut la prietenii noștri de la Editura Univers.

Despre autor

Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

După unificarea Germaniei, cu toate atacurile jurnaliștilor care îi reproșau aprig faptul că fusese membră a Partidului Socialist Unit al Germaniei, Christa Wolf a reuşit să‑şi păstreze o imensă popularitate. Unul dintre biografii ei nota: „Christa Wolf era un cult“. În 1989, Christa Wolf a fost propusă pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele Medeea. Glasuri și Casandra reprezintă o îndepărtare a autoarei de temele contemporane pentru a căuta în istorie personaje și modele universal valabile, în orice epocă. În martie 2002, la Târgul de carte de la Leipzig, Christa Wolf a fost distinsă cu Premiul Cărţii Germane pentru întreaga operă. 

Despre carte

Romanul o urmărește pe Casandra, fiica regelui Priam și a Hecubei, care își rememorează viața.
Acțiunea are loc în Grecia Antică, mitul se împletește cu realitatea. Zeii se îndrăgostesc de viețuitoare, de femei și le oferă darul prezicerii.
La fel pățește și Casandra, de care Zeul Apollo este îndrăgostit. De la el primește ea darul de a vedea viitorul, dar nimeni nu o crede.
Christa Wolf, prin vocea Casandrei, rememorează viața controversatului personaj feminin.
Provenită dintr-o familie numeroasă, Casandra își povestește istoria, într-o manieră conversațională, conștientă fiind de faptul că moartea îi este aproape.
 O lectură destul de dificilă, după părerea mea, dar cu farmec. Casandra ne spune prin ce a trecut de-a lungul vieții, vorbește despre frații și surorile ei, despre geloziile apărute în familie, dar și despre problemele pe care le întâmpină Troia sunt conducerea lui Priam.

Niciodată n-am fost mai vie ca acum, în ceasul morții mele.

Un alt citat care, după mine, ilustrează foarte bine ideea cărții este:

Astăzi, când mă întorc încet pe pipăite, pe firul vieții mele, desfășurat în mine, sar peste perioada războiului, un bloc alb și, mai departe: când eram copilă - mă opresc chiar la acst cuvânt, copilă, și, mai îndelung încă, la a ei siluetă. Fermecătoare imagine. Întodeauna am stăruit mai mult asupra imaginilor decât a cuvintelor (...).

Concluzia? Cartea, deși este puțin cam grea, este o lectură plăcută.

****

p.s. Veste bună de la Editura Univers. Prietenii noștri organizează concurs de manuscrise, vă las mai jos detaliile:

Autorii români care şi-ar dori să-şi vadă cărţile publicate la Univers sunt rugaţi să trimită manuscrisele lor, exclusiv în formă electronică, în documente scrise cu diacritice, la adresa concurs@edituraunivers.ro  până la data de 15 septembrie 2015. Cele mai bune dintre manuscrisele primite vor avea o şansă să intre în planul editorial. La data de 15 septembrie vor fi anunțate cărțile selectate.
Pot participa cărţi care fac parte din următoarele categorii: roman, proză scurtă, literatură pentru copii, carte de colorat pentru adulți. Pot participa autori din toată țara, indiferent de vârstă ori C.V, ne informează Editura Univers.


miercuri, 1 iulie 2015

Când Marnie a fost acolo - recenzie film


Colțul piticilor este o rubrică puțin diferită pe acest blog. Nu se adresează în mod exclusiv copiilor, după cum lesne vedeți, se adresează, în schimb tuturor. Tuturor oamenilor cu suflet tânăr, tuturor celor care visează cu ochii deschiși, tuturor iubitorilor de frumos. În această rubirică se vorbește despre copii, se recomandă povești și cărți pentru ei, și animații. Toate sunt recomandate tuturor.

When Marnie was there (în original Omoide no Mānī) este o superbă animație produsă de studioruile japoneze Ghibli.
Primul desen pe care l-am văzut de la ei a fost Lumea secretă a lui Arriety, iar mai apoi Vecinul meu Totoro. Despre desenele acelea scriam cu mult patos, imediat după ce le-am vizionat. La fel scriu și despre Când Marnie a fost acolo. Abia am terminat de vizionat filmul și sunt încă fascinată de ce am văzut. De simplitatea poveștii, de candoarea acțiunii și a personajelor, de frumusețea și măiestria perisajelor.
M-au impresionat desenele Studiourilor Ghibli , în primul rând datorită imaginii, a decorului (Lumea lui Arriety excelează la acest capitol), dar și datorită acțiunii lipsite de violență și agresivitate. Desenele cu care ne-au obișnui televiziunea și marile studiouri de producție sunt de obicei pline de adrenalină. Acest lucru nu este mereu benefic, mai ales pentru cei mici, pentru că ne agită. Se țipă mult, se aleargă mult, se sare de colo-colo, parcă multe dintre personaje ar suferi de ADHD.

Conacul Marsh

În schimb, acest desen este molcom, simplu, culori plăcute, pe scurt este foarte relaxant.
Animația are la bază romanul omonim scris de autoarea britanică Joan G. Robinson.
Facem cunoștință cu Anna, o fată de 12 ani retrasă și timidă. Fiindcă suferă de astm este trimisă de tutorii ei la țară, în speranța că aerul curat o să îi amelioreze boala.
Aici Anna își face o foarte bună prietenă, pe Marnie, care locuiește într-un conac vechi, dincolo de un lac. Marnie este zărită doar în momentele fluxului și este mai mult decât o prietenă grozavă pentru Anna. Dacă urmăriți filmul veți înțelege la ce mă refer.
Filmul este despre speranță, iertare, adevăr și descoperirea rădăcinilor, a strămoșilor.
Eu una l-am adorat și îl ador. Am găsit și cartea (în format pdf în engleză) și sper să am destulă răbdare ca să o citesc vara aceasta . :D

luni, 29 iunie 2015

Început și sfârșit - Hakan Günday

Am terminat de citit Început și sfârșit, cartea autorului turc -  Hakan Günday, apărută la Editura Univers în acest an.

Despre autor

Hakan Günday (n. 1976), denumit în presa franceză „tânărul star al literaturii turce“, trăiește în Istanbul. A studiat literatura, apoi științele politice la Universitatea liberă din Bruxelles și la Universitatea din Ankara. Este autorul a opt romane. Început și sfârșit a primit premiul pentru cel mai bun roman al anului 2011 în Turcia și drepturile de publicare au fost vândute în mai mult de
douăsprezece țări. Penultimul său roman, Zyian, a fost distins cu Prix France‑Turquie 2014. Cărțile lui Hakan Günday s‑au vândut în mai mult de 50 000 de exemplare. 

Despre carte

Început și sfârșit este un bildungsroman a celor două personaje: Derdâ (fata) și Derda (băiat).
Derdâ, fetița, este restrasă de la școală de propria mamă, pentru a o căsători, sau mai degrabă, vinde ca soție fiului unui bogătan.
Copila ajunge în Anglia, unde soțul său brutal o ține într-un apartament de-a lungul a cinci ani. În tot acest timp,  Derdâ este supusă bătăilor și violurilor de către soțul său, culturist.
Scăparea ei apare odată cu tânărul din apartamentul de vis-a-vis, cel puțin pentru moment. Odată ce îl cunoaște,  Derdâ, intră într-un lanț al slăbiciunilor: patima drogurilor, prostituția și a masochismului.
Eliberarea sa din viața conjugală apare odată cu decesul soțului, dar tânăra, acum de șaisprezece ani este din nou încătușată de adicție și prostituție. 
școlărițe purtând abaya
Își dă jos abaya în mod simbolic și își îmbracă hainele occidentale, și acestea aproape la fel de limitante

"Prima condiție de a distruge personalitatea unui om nu era să-l bați fizic, ci să negi numele pe care îl purta. Iar după aceea să-i dai alt nume, Stăpânul era cel ce punea numele."
Din fericire pentru ea, salvarea apare până când nu este prea târziu. Citiți!

Cât despre Derda, băiatul, povestea lui este de asemenea tragică. Tatăl este pușcăriaș iar mama lui moare, rămânând orfan. De frică să nu ajungă la orfeliant, copilul ascunde decesul mamei sale, și ajunge să o îngroape chiar el în cimitirul lângă care locuiește.
Ca să-și câștige existența, Derda curăță mormintele din cimitir, iar aparținătorii decedaților îl recompensează cu câțiva bănuți.

"Nu putea să destăinuiască nimănui secretul său. Pentru că marele secret al lui Derda era că rămăsese singur pe lume."
Viața lui Derda ia o altă întorsătură în momentul în care se angajează drept cărăuș de cărți, tot atunci învață și să citească.
Dar nu se poate spune că viața lui este lipsită de bele din acel punct.

Două povești de viață ce par aproape incredibile, dar milioane de oameni se pot regăsi în ele. Două povești de viață emoționante și autentic scrise, fără a fi memorii, fără a fi în totalitate reale.
Mă bucur că viața celor doi s-a îndreptat spre făgașul dorit, au scăpat din lumea viciilor, a sărăciei și au primit ceea ce fiecare suflet merită: dragostea!

Să vă spun părerea mea

Citiți cartea! Scrierea, în sine, nu este foarte catchy, dar povestea ascunsă în spatele ei este foarte bună! Mi-a plăcut mult!

 Voi ce mai faceți? Ce mai citiți?

p.s. sugestie pentru voi:

Timp de șapte zile (29 iunie - 6 iulie), Editura Univers, în parteneriat cu platforma Streamland, le oferă gratuit cititorilor săi ediția electronică a cărții Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, primul roman semnat de  Andreï Makine cu pseudonimul Gabriel Osmonde.

Dacă îți dorești cartea, fă-ți cont de cititor pe platforma Streamland. Astfel, poți să descarci gratuit cea mai căutată carte a Editurii Univers în 2015. Poți începe să citești romanul imediat, în orice browser de pe computer, tabletă sau telefon.

După ce ți-ai făcut cont de cititor pe Streamland, apasă pe butonul BUY și în fereastra care se va deschide să introduci cuponul univers1969 care îți va da acces gratuit la descărcarea cărții. Poți începe să citești romanul imediat și va rămâne în  contul tău de pe Streamland, la pagina Cărțile mele.  Spor la citit!!! 

joi, 25 iunie 2015

Importanța cunoașterii unei limbi străine



Mi s-a întâmplat și mi se întâmplă adesea pe stradă să dau de persoane de altă naționalitate, deh, care locuiesc în Oradea, care nu cunosc limba română, deși trăiesc în Romania.
Probabil persoanele în cauză consideră că n-au nevoie de limba română pentru a se descurca în România, deși s-au născut aici și implicit au și cetățenie română.
Ideea acestui articol nu este să arunc cu pietre în ei, Doamne ferește, ci să evidențiez problemele de comunicare între doi vorbitori de limbi diferite, fără o limbă comună (fie ea și străină).
Încerci să faci o conversație obișnuită cu persoana, dar pur și simplu nu merge, pentru că nu înțelege lucruri elementare nici în română, nici în engleză și, cel mai probabil nici în franceză. Cutare cunoaște o limbă și atât. E ireal să crezi că te vei descurca în lumea asta doar cu o limbă - limba maternă.
E neplăcut din toate punctele de vedere, ca pe la 20 de ani, sau mai mult să nu reușești să ceri unui om de lângă tine câteva informații pur generale, sau să i le acorzi: unde-i magazinul cutare? cât este ora? cum ajung în centrul orașului? unde duce autobuzul 12?
Și stăm și ne uităm unul la altul, și încerc altă limbă. Nimic. Aceeași privire dezorientată și aproape extraterestră. Un fel de, de ce vorbești în limba asta cu mine?
Și atunci renunț și sper ca următoare persoană de care dau să vorbească măcar limba enegleză.

Am fost pusă și în același context cu persoane de alte naționalități care nu cunoșteau limba enegleză. Ei vorbeau limba lor, și atât, eu limba mea și engleza. Cum să te înțelegi cu ei?
Cum să le spui că te bucuri enorm de cunoștință și să întreții o conversație colocvială cu ei?
Cum să-i întrebi care este specificul țării în cauză, cum e vremea acolo de obicei și să le spui că ciocolata e mai bună la ei decât la noi.

Susțin sus și tare că este foarte important ca un om să învețe încă o limbă de la o vârstă fragedă. Eu, personal, am început să învăț limba engleză de la grădiniță. Și încă am lacune în limbaj, mai ales din lipsa exercițiului și a interlocutorilor. Cu toate acestea, vreau să cred că pot susține o conversație cel puțin la un nivel elementar cu o persoană vorbitoare nativă sau nu de engleză.
Copiii care învață de mici încă o limbă străină sunt mult mai dezinvolți, mult mai comunicativi și relaxați în conversație.
Cunosc  astfel de copii. Vorbitori de greacă și română. Fetița, de cinci anișori, îmi traducea cu o foarte mare ușurință ce spuneau personajele din jocul de pe calculator. Și chiar îi făcea o deosebită plăcere să traducă. Pentru cinci ani are o acuratețe mare a interpretării mesajului și transpunerii lui din greacă în română și viceversa (sunt foarte convinsă). Eu, dacă m-aș apuca acum de învățat limba greacă, cred că aș ajunge la nivelul ei de înțelegere a limbii în mulți ani. De asta spun că ar fi fenomenal să învățăm toți o a doua limbă cât mai repede posibil.


Cât despre noi românii, din punctul de vedere al străinilor, suntem un popor destul de deschis și receptiv în a învăța alte limbi. Un exemplu este acest articol: românii, printre cei mai buni vorbitori de engleză. 

Concluzia? Să învățăm o limbă în plus. Să socializăm mai mult și să fim fericiți. :)