sâmbătă, august 16

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș

Am citit această carte într-un timp  record mie - trei zile - sunt încântată că am reușit performanța de a nu mă întinde prea mult cu ea. Cu recenzia  particip la Clubul de lectură  organizat de Sayuki. Ea ne provoacă să citim cărți scrise de autori români, luna aceasta cartea aleasă a fost Scrisoare de dragoste.

Despre autor

Mihail Drumeș (n. Mihail V. Dumitrescu, 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia - d. 7 februarie 1982, București) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică. (mai multe detalii aici

Recenzie

După cum spuneam și în secțiunea Înainte de culcare (la care vă invit să vă alăturați), Scrisoare de dragoste începe cu viața tânărului Dinu Gherghel, rămas orfan de tată din copilărie. Încă de pe atunci motivația lui cea mai mare este să își depășească statutul social, să se îmbogățească.
Își finalizează studiile la oraș, unde o întâlnește pe tânăra Anda Brădeanu, de care se îndrăgostește în timpul unei călătorii cu trenul. Fiecare personaj are o poveste bine conturată în spate, dacă Dinu este copil de țăran în căutarea emancipării, Anda este o orfană adoptată în adolescență de directoarea școlii la care aceasta învăța. Hazardul îi apropie, întâlnirea întâmplătoare din tren nu rămâne singura, și altele se mai ivesc, lucru care îi motivează să formeze un cuplu. Dorința cea mai mare a lui Dinu este da a o avea pe Anda -alintată Ghiocela-  mai ales ca amantă. Principiile fetei sunt însă mult mai puternice decât ar crede acesta, și, pentru a avea parte de Ghiocela, Ivar (porecla dată lui Dinu), se va însura cu ea.
"Dacă-ți pierzi cinstea, o pierzi pentru todeauna."
 Conștientă și foarte lucidă, deși plină de imaginație, Ghiocela îl supune pe Ivar unor jocuri de seducție menite să îl păstreze lângă ea.
"Mă obsedează mereu gândul de a-l încătușa prin vraja dragostei, fiindcă mă tem, să nu se sature prea repede de mine. Dacă m-aș oferi bărbatului meu la cerere, fără preliminariile mele ocrotitoare, aș culege prea curând toate roadele sațietății. Ce vrei, am început să devin femeie."
 Cu toate aceste tertipuri, Dinu se lasă pradă lăcomiei și speră să destrame căsătoria cu Anda pentru a se însura cu o tânără bogată de viță nobilă. Pentru acest lucru, Dinu apelează la Relu Apelevianu  ca să o seducă pe Anda pentru a-i prinde în flagrant. Anda nu se lasă sedusă de Relu dar îi face jocul lui Dinu.
Căsătoria se destramă, drumurile lor se despart iar acțiunea romanului ia tot soiul de întorsături ciudate .
Cartea este plină de răsturnări de situație, mustrări de conștiință nu prea avem din partea lui Dinu,  doar la final... cu toate acestea, inima Andei este măcinată de frământări. Aflăm aceste lucruri din scrisorile pe care tânăra le trimite unei prietene -  Fulguşor mică şi dragă- căreia Anda i se destăinuie în fiecare moment de cumpănă.

"Certitudinea asupra sentimentelor bărbatului constituie pentru o femeie o sursă de acțiuni dictatoriale, menite să frângă echilibrul sănătos dintre sexe, pe care numai îndoiala îl dă."

Pe mine cartea m-a revoltat, mi se pare imoral ce-i face Drumeș bietei Anda, dar și câte au de pătimit celalte personaje din cauza lui Dinu Gherghel. Un lucru e clar, dragoste cu de-a sila nu se poate, dar și să punem mai presus banii și averea decât sufletul este nesănătos. Din fericire, sau din păcate, Dinu cel Ivar (sau AVAR) este pedepsit de dumnezeul cărții (autorul), sau se pedepsește singur pentru toate viețile distruse.
"(..) căderea unuia înseamna victoria celuilalt"

Acestea fiind spuse, Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș este un roman seducător, plin de intrigi, răsturnări de situație și împrejurări neașteptate, care te ține cu sufletul la gură. Este un roman de dragoste, fără a fi siropos, cum tindem să credem datorită titlului.

vineri, august 15

Eroul, spectatorii și ecranul - Caravana Filmelor Next a trecut prin Oradea


Spun a trecut pentru că cele două seri de film au ţinut parcă prea puţin. Chiar dacă proiecţiile au început relativ târziu, pe la ora 9,30 şi au ţinut mai bine de o ora şi treizeci de minute în fiecare seară, parcul 1 Decembrie din Oradea era animat de voie bună, cred că doar când se aprind luminițele de Crăciun e atâta lume acolo la un evenimet, relativ restrâns, ce are loc seara.
 Ecranul  a fost strategic amplasat în spatele Statuii Eroului Necunoscut ce stătea semeț pe soclul lui gata să apere lumea de invadatori veniți să tulbure bunul mers al filmului. Să nu mai menționez că în momentele de tensiune  și el își mai întorcea capul spre marele ecran, să vadă ce se întâmplă. Curios Soldățel, ce să mai, nu îi este dat zilnic să asiste la asemenea evenimente, nici măcar cu spatele.

Prima zi, adică 12 august 2014, a fost dedicată comediilor. Unele, vorbim aici de scurt-metraje, și-au dezvăluit umorul la final, în timp ce la altele se râdea copios pe tot parcursul lor. Am văzut filme produse din anul 2008 încoace, realizate atât în țară cât și în străinătate. E complicată viața când te urmărește ghinionul ca pe Radu Ana din Radu+Ana ori pe gagicuța focoasă din producția vizionată în deschidere - Pentru El , să nu mai vorbim că personajul din  Eu sunt Bob  e la fel de urmărit de ghinion ca Responsabilul cu liniștea, amorezatul din Ursul și celelalte.
Dacă stăm să ne gândim la filmul Ursul și la care este cea mai bună metodă prin care să-i faci iubitei o surpriză, sigur nu este cea aleasă de Jack, nu? Se preface că a uitat de ziua ei, nimpresionant , iubita pleacă nervoasă la plimbare cu bicicleta, iar el după ea - pe ascuns- cu mașina. Toate bune, dar acțiunea degenerează, iar intențiile lui Jack de a o surprinde pe  Emelie se năruiesc. Adică nu se năruiesc definitiv pentru că rămâne surprinsă, nu plăcut, dar până la urmă este surprinsă.

Eroul, ecranul și spectatorii
A doua seară, cea de 13 august, a fost dedicată filmelor nominalizate la Oscar. A fost prezentat chiar și câștigătorul Helium, un film fără o acțiune propriu-zisă, dar presărat de fantezie și inocență. Enzo încearcă să-l învețe pe micul Alfred - bolnav în fază terminală - despre călătoria ce îl așteaptă.
Am mai văzut și The Voorman ProblemJust before losing everything  și That wasn’t me, un film halucinant despre război și viața unor tineri care îmbrățișează fără să vrea meseria de soldat... "Nu e greu să fii soldat: fie te obişnuieşti, fie eşti omorât."
Dar de departe, cireașa de pe tort a fost Do I have to take care of everything?, o comedie de circa 7 minute în care ne învăluim în graba soților Sini și Jokke de a nu întârzia la cunuia unor prieteni. De aici și momentele pline de amuzament la care audiența râdea în hohote, zarvă care l-a convins și pe Eroul Necunoscut să-și ia o pungă de floricele de porumb și să ocupe în primul rând.
Eroul Necunoscut a rămas ca pe jar și așteaptă nerăbdător ediția de anul viitor a Filmelor Next, la fel și noi.

Sursă foto

miercuri, august 13

Copilul divin - Pascal Bruckner

Cartea aceasta este una dintre cele mai aiuristice, bizare și chiar ciudate din câte am citit până acum, și credeți-mă, am mai avut de-a face cu multe cărți bizare până acum.

Despre autor

Pascal Bruckner este un romancier și eseist francez, născut la Paris în 1948. A fost profesor invitat al universității californiene Saint-Diego,  profesor la Institutul de Studii politice din Paris, colaborator al cotidianului Le Nouvel Observateur și, în prezent, al ziarului Le Monde. Figură-cheie a intelectualității pariziene, acest filosof al actualității (a scris eseurile Mizeria prosperității, Euforia perpetuă, Noua dezordine amoroasă) este celebru în România mai ales prin romanele sale: Iubirea față de aproapele, Hoții de frumusețe (Premiul Renaudot 1997), Luni de fiere, Căpcăunii anonimi, Palatul chelfănelii, Copilul divin și Paria.

Recenzie

Copilul divin are o tematică foarte abstractă, în roman este vorba despre tânăra viitoare mămică -Madeleine care are în plan să își transforme copilul nenăscut (după cum ziceam și Înainte de culcare) într-un geniu. Pentru asta apelează la ajutorul doctorului ginecolog Fontane, care o supune unor tratamente ingenioase : fire prinse pe burtă, introduse în pântece, injecții cu hormoni și tot felul de minunății. 

"Urma să sară etapele: în loc să aştepte prosteşte vârsta de şase ani pentru a-şi şcolariza odrasala, o va instrui încă din primele zile de sarcină. Trebuia să acţioneze imediat, fără să mai aştepte naşterea, totul se joacă pe o carte, în zilele, poate chiar orele următoare concepţiei."

Aşa că cei doi purced la treabă, femeii îi sunt introduse în burtă difuzoare pe care se aud diferite audiobook-uri, articole înregistrate și chiar tratate filosofice, științifice etc, toate astea pentru ca micul embrion să înceapă educația și să se nască genial.
În scurt timp Madeleine află că va avea gemeni - băiat și fată- care vor fi botezați Louis și Celine. Cei doi poartă încă din pântece discuții pe teme filosofice, comunică și cu mama și doctorul lor, ba chiar adunc în discuție probleme existențiale. Una dintre temerile de care cei doi se lovesc este cea  de a se naște, implicit de lumea dinafară :
" Rămânem la mama. În felul acesta nu ne-asumăm riscuri inutile: aici nimic nu ne va putea atinge."  
În cele din urmă fetița, Celine acceptă să se nască, lucru care îi va fi fatal intelectului său și studiului intens din viața intra-uterină. În schimb, Louis se încăpățânează să rămână în pântece chiar și după cele nouă luni de sarcină :
"Hotărârea mea este ireversibilă, interveni tăios Louis. A trăi înseamnă a supraviețui încă de la prima suflare, înseamnă a muri câte puțin în fiecare clipă. Refuz să mă angajez în această numărătoare inversă."

Până și Dumnezeu are o încercare de a-l convinge pe Louis să se nască, cu oarecare umor, discuția degenerează, iar pruncul încăpățânat rămâne unde îi este bine. Cu toate acestea, chiar și după nașterea surorii sale, Louis își continuă studiul și devine din ce în ce mai instruit, plin de sine și se crede  superior celorlați datorită cantității de informații acumulate și chiar devine un mic dictator care încearcă să distrugă lumea.
Cartea începe normal, o tânără familie, un tată matematician și izolat de restul lumii, o mamă fricoasă care face din genialitatea micuților ei un scop în viață, iar apoi degenerează într-o acțiune bizară cu embrioni care ascultă audiobook-uri, cărora le este citită presa și care au o sete de cunoaștere foarte greu de mulțumit.
Dacă citești fără să analizezi esența, subtraturile și încărăctura filosofică a cărții rămâi mască. La început îmi era greu să-mi imaginez și mă întrebam: Cum  să vorbească un fetus la un mini-telefon cu mama lui? Cum să ceară să audă mai multe tratate științifice ori să i se citească presa?. Rămâi puțin bulversat de acțiunea cărții. Cu toate astea, te face să-ți pui întrebări de genul :  Este lumea dinafară una care ne șochează? , Ar fi posibil ca unui copil să i se administreze un bagaj de cunoștințe în timpul sarcinii?   Este posibil ca dragostea să îl facă și pe cel mai malefic om să renunțe la planurile sale? Veți vedea în carte la ce mă refer. Una dintre concluziile mele este că bagajul prea mare de informații și faptul de a fi genial poate degenera în ceva malefic uneori ...
Am citit cartea relativ repede, am și frunzărit-o, țineam neapărat să aflu ce se va întâmpla cu Louis, dacă se va naște sau nu în cele din urmă, dacă sunteți curioși, puteți să aflați asta citind, găsiți cartea la un preț accesibil aici, în plus aveți livrare gratuită.

Înainte de culcare


Ieri Înainte de culcare am început să citesc Scrisoare de dragoste de Drumeș. Lectura face parte din Clubul de lectură organizat de Sayuki pe blogul ei. În acest club suntem încruajați și provocați să descoperim operele literaturii române. 
Cât despre carte, ca să revin la Înainte de culcare, mi se pare o lectură plăcută. Din ce am citit până acum, este vorba despre un tânăr rămas orfan de tată, care încearcă să treacă peste condiția lui socială prin intermediul studiului. Până acum pot să spun că îmi place, m-a captivat. (nu am poză cu cartea). 

luni, august 11

Înainte de culcare continuă și în 2014


M-am gândit că ar fi o idee bună să reluăm provocarea despre lecturile dinainte de culcare. Așa că Înainte de culcare continuă și în acest an, am deschis rubrică pentru cei care participați și în 2014.
Rog doritorii să lase comentariile în legătură cu înscrierea la pagina Înainte de culcare 2014. Voi updata periodic listele. Găsiți de asemenea și lista cu participanții din 2013. După cum vedeți am schimbat puțin imagine, dar regulile și ideea principală rămân la fel.



Înainte de culcare, chiar dacă dorm de amiază sau citesc înainte să mă culc noaptea - citesc Copilul divin de Pascal Bruckner.. Personajul principal, până acum, este Madeleine, o viitoare mămică foarte paranoică. Ea și-a pus în plan să facă din copilul încă nenăscut un geniu, pentru acest lucru, din timpul sarcinii se supune unor tratamente ciudate în speranța că își va atinge scopul.
Cartea îmi lasă un gust amar, dar sunt curioasă de ce va urma și vreau să văd dacă își va duce planul neobișnuit la final sau va eșua.

miercuri, august 6

..dor de casă


Acasă este locul în care îi lași pe cei dragi, chiar dacă tu pleci la o mie de kilometri distanță. Acasă este locul la care te gândești imediat ce te urci în tren. Este locul în care vei reveni cu supărările, bucuriile și cu amintirile. Acasă este locul de care aparții.
Nu am lipsit mult... dar plecarea m-a epuizat. În interior îmi doresc să fug în locuri exotice. stranii, în locuri depărtate de lumea dezlănțuită, dar când plec de acasă mă apucă nostalgia.
Aș vrea să hoinăresc în voie pe străzi lăturalnice, printre clădiri vechi, ca o fantomă, fără ca nimeni să mă vadă, fără ca nimeni să mă audă, fără ca nimeni să observe... și în același timp aș vrea să fiu mereu acasă.
Aș vrea să nu depind de nimeni, să nu fie nimeni nevoit să mă aștepte și nici eu să nu aștept. Aș vrea să fiu în toate locurile pe care le iubesc și în același timp să fiu acasă. Acasă este locul pe care îl iubesc cel mai mult, aici sunt oamenii pe care îi vreau, îi cunosc și mă cunosc. Acasă pot să mă pierd liniștită, nu mă voi rătăci niciodată prea tare... cu toate acestea, vreau să mai văd lumea!

marți, iulie 29

Eu sunt Malala - Povestea fetei care a luptat pentru educație ...


"M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost atât de aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei." - incipit
În luna februarie scriam cu foarte mult patos și bucurie despre intenția editurii Polirom de a publica în limba română cartea de memorii Eu sunt Malala  - Povestea fetei care a luptat pentru educație și a fost împușcată de talibani. Eram încâtată că voi avea șansa să citesc în română această carte, eram conștientă că nu voi face față unei lecturi ca aceasta în limba engleză. și bine am știut. Librăria online Libris mi-a îndeplinit  dorința. Am vrut să fiu printre primii din blogosfera românească de carte care va scrie recenzia acestei cărți. Nu știu dacă mi-a ieșit... dar oricum. Alte cărți online, dar și cărți în limba engleză găsiți tot pe Libris, care oferă transprt gratuit prin curier la orice comandă din țară.
***

Malala Yousafzai scrie cu multă luciditate despre realitățile care o înconjoară. Visul ei este acela de a-și duce studiile la final. Cartea ei prezintă, de asemenea, momente cruciale din istoria politică și militară a Pakistanului (țara de origine a Malalei), dar și întâmplări care o vizează pe ea, familia sa și locuitorii din orașul Mingora.
Viața ei este una obișnuită pentru o fată, una care are acces la educație, tatăl ei este fondatorul unei școli, iar Malala este una dintre cele mai bune eleve. De mică este înzestrată cu darul vorbirii, îi place să țină discursuri și să  susțină cauzele în care crede.
În momentul în care talibanii fac propagandă radiofonică și interzic fetelor să meargă la școală, Malala ia atitudine și sprijinită de tatăl său, dă interviuri televizate, radiofonice și chiar ține un jurnal pentru site-ul BBC sub pseudonimul Gul Makai.  Prin intermediul lor, ea trage un semnal de alarmă împotriva talibanilor și a cerințelor impuse de aceștia.

"Jurnalul lui Gul Makai a suscitat interesul și mai departe. Unele ziare au publicat fragmente din el. BBC chiar a făcut o înregistrare audio, folosind vocea altei fete, iar eu am început să văd cerneala și cuvintele așternute cu ea care erau mai puternice decât mitralierele, tancurile sau elicopterele. Învățăm să luptăm. Și învățăm cât de puternici suntem când vorbim. "

 După puțină vreme de la aceste evenimente, Malala este împușcată în cap în timp ce se afla în autobuzul ce o duce spre școală. Asta la scurt timp după ce elevele de la școala Khushal sfidează ordinele talbianilor și își reiau studiile. Școala Khushal este școala patronată de tatăl Malalei.

"Nici eu nu voiam să cedez. Dar termenul-limită al talibanilor se apropia: fetele erau nevoite să renunțe la școală. Cum, în secolul XXI, puteau opri peste 50.000 de fete să meargă la școală?"
Autoritățile, armata și cunoscuții Malalei, toți se roagă sau speră că aceasta va scăpa cu viață. Televiziunile de știri din lume vuiesc despre intregul eveniment. Malala este transportată într-un spital din Anglia, acolo îi salvează viața ... iar visul ei, acela de a lupta pentru educație, continuă și azi.
Adevărul este că eu nu concep cum o autoritate ar putea să îmi impună mie ca fată să renunț la sutdii, fie și în numele religiei sau a onoarei... Mulți sunt bătuți în cap, nu realizez cum pot femeile să fie atât de constrânse în alte țări și nu îmi dau seama cum pot bărbații să se poarte în acest fel. Nu știu care Dumnezeu spune că un sex este superior celuilalt, e revoltător ce li se întâmplă fetelor și femeilor în unele țări.

Să vă spun părerea mea


O admir pe copila aceasta pentru tot curajul ei, citiți cartea, veți afla o bucățică din istoria Pakistanului, un stat în care oamenii speră să fie salvați, un stat în care doar câteva voci se aud, un stat care se teme, dar speră în tăcere.
Stilul nu e foarte colorat și nici nu impresionează prin figuri de stil, dar impresionează prin faptul că e direct, gândurile ei sunt clare și rostite cu un glas răspicat.
Pentru strădaniile sale, Malala a fost nominalizată la Premiul Nobel Pentru Pace în anul 2013. De asemenea, în Pakistan a luat ființă Premiul Național pentru Pace Malala (National Malala Peace Prize), acordat tinerilor sub optsprezece ani care luptă pentru pace și educație în Pakistan.

Alte detalii

Jurnalista britanică, Christina Lamb, este co-scriitoarea acestor memorii.
Cartea a fost interzisă în Pakistan, țara de origine a Malalei.
Au fost compuse cântece pentru Malala, fata a apărut și în diferite documentare, să nu mai vorbim de conferințe din diferite colțuri ale lumii.
Puteți să ascultați unui dintre cântece aici
Preferatul meu, cel care ilustrează cel mai bine tragediile din țara ei, este acesta. 

Final 
"Îl iubesc pe Dumnezeul meu. Îi mulțumesc lui Allah al meu. Îi vorbesc tot timpul. Este cel mai mare. M-a făcut atât de înaltă ca să pot ajunge la oameni, dar mi-a dat și multe responsabilități. Pace în toate căminele, pe toate străzile, în toate satele, în toate țările - acesta este visul meu. Educație pentru fiecare băiat și fiecare fată din lume. E dreptul meu să mă așez în bancă și să citesc din manuale împreună cu prietenii, la școală. E visul meu să văd toți oamenii zâmbind fericiți.Eu sunt Malala. Lumea mea s-a schimbat, dar eu sunt aceeași."