Postări

Se afișează postări din decembrie, 2015

retrospectivă 2015

Imagine
Iată că am ajuns și ultima zi a anul 2015. Când a fugit și unde s-a dus? Pentru mine a fost un an plin de tot felul de evenimente mai mult sau mai puțin plăcute, dar realizez că m-au ajutat să cresc. Creșterea asta vine treptat, uneori puțin forțat și cu toate acestea, tot creștere se numește. Tot ce trăiești rămâne parte din  tine, nu?
Pentru că e final de an și pentru că am pus și în 2015 mâna pe câteva cărți care mi-au lăsat urme, vreau să subliniez în următoarea listă (ordinea e neimportantă) câteva cărți pe care merită să le luați în considerare în 2016.

Amintiri din viață: 20 de ani în Siberia - Anița Nandriș-Cudla
Fapt real, povestea Aniței. Cu câtă candoare și luciditate scrie această femeie de la țară cu foarte puțină școală despre viața ei și perioada petrecută cât a fost deportată în Siberia. Pur și simplu... o bucată din istorie între niște coperte. 



Onoarea pierdută a Katharinei Blum - Heinrich Böll
Presa poate cauza mult rău odată ce ai ajuns în atenția ei. Cartea o urmăr…

suflet în război, suflet în rugăciune

Imagine
Când am început am fost nebună...am început dintr-o nebunie. Mi-am zis: ce se poate întâmpla rău? N-o să mă afecteze cu nimic, doar sunt puternică, nu? Nu e ca și cum aș pune suflet... dar apoi am realizat că eu pun mereu suflet. În absolut orice orice: în muncă, în război, în artă, în scris,în rugăciune, chiar și când scot farfuria cu supă din cuptorul cu microunde. Nu pot să fac ceva care să nu mă afecteze în primul rând emoțional pentru că așa sunt eu, pun suflet.
Dar mă bucur că am trecu și prin asta, pentru că am aflat că sufletul meu e mai viu ca oricând, chiar și atunci când pare adormit.
Dar scrisul a fost mereu o eliberare, chiar și în cazul unui eșec.. scrisul, cititul și somnul.

Și caii se împușcă, nu-i așa? - Horace McCoy

Imagine
Eu, sinceră să fiu, realizez că nu prea îmi plac marile scrieri din opera autorilor americani. Nu știu de ce, au un stil dur, franc, fără  figuri de stil, ba chiar îmi vine să cataloghez modul lor de a scrie drept inexpresiv. Mie îmi plac culorile, chiar și în scriere, îmi plac figurile de stil și pasajele care dau de gândit, mai mult decât faptul că spun povestea în sine. Și caii se împușcă, nu-i așa? până la urmă prezintă aceeași perioadă istorică a Americii cu cea prezentată în Fructele mâniei. Horace McCoy a fost un autor american, a trăit în perioada 1897 –  1955. Scrierile sale au făcut furori în perioada Marii crize economice din anii 1930.
***
Acțiunea cărții îi are în centru pe Robert Syverten și pe Gloria Beatty, doi tineri afectați de criza economică ce visează la o îmbogățire rapidă. Ce doi se înscriu într-un maraton de dans a cărui premiu ar urma să-i scoată din impasul financiar. Planurile inițiale sunt mult schimbate pe parcursul a celor câteva sute de ore pe care perec…

Jurnalul ascuns - Sebastian Barry

Imagine
Editura Univers mi-a pus la dispoziție cartea Jurnalul ascuns  de Sebastian Barry. Romanul face parte din colecția Romanul secolului XXI și a apărut la noi în țară în anul 2009.

"Când lumea noastră se va spulbera, atâtea istorioare vor pieri odată cu ea." Cam despre asta este vorba în carte. Aflăm două povești de viață, două suflete ne spun ce au trăit, prin ce provocări au trecut sau trec în prezent,  acele două suflete se intersectează în postura de medic și pacientă.

 Roseanne este foarte învârstă și și-a petrecut mare parte din viață într-un azil pentru persoane cu boli mintale.
 Lucrurile se schimbă, la fel ca birocrația, iar doctorul  Grene este nevoit să o reevalueze pe Roseanne că să vadă dacă aceasta mai trebuie să rămână în azil.
Încearcă să-i afle istoria, povestea de viață, și chiar vârsta, dar toate par prăbușite undeva în negrua timpului. Toate rămân ferecate în jurnalul ascuns pe care bătrâna îl ține secret undeva în podeaua camerei sale din azil.

"Azi dim…

Furnicuța la teatru

Imagine
Viața în teatru e stresantă, tumultoasă, agresivă, tandră, fascinantă și întunecată în același timp. Și nu spun întunecată pentru că ar crea neplăceri, ci pentru că bezna domină scena și sala până la aprinderea reflectoarelor.  Mă simt ca o furnicuță de fiecare dată când intru acolo. Sunt o furnicuță rezervată, cuminte și amabilă pentru că nu vreau să deranjez, uneori și un Bună ziua poate strica starea de spirit a actorilor.  De aproape cinci ani de când fac voluntariat la teatru mă chinui să îi deslușesc secretele, mă chinui să îi înțeleg lumea, și frate  it’s a hard knock life  după cum spune un musical celebru. Dar cum să se lase teatrul deslușit de o biată furnicuță?
O furnicuță care merge și vine, deschide și închide uși, împrăștie zâmbete și vorbește cu spectatorii. Nu degeaba zicea un copil înainte de spectacol că s-ar face veterinar... de furnici.  Dar să revenim la ale noastre. De departe în teatru cel mai dificil mi-a fost și îmi este să îi înțeleg pe actori, și în general…