Atunci și acum

E o perioadă de februarie mohorâtă pe aici, e frig, noroi și cam cenușiu peste tot.  Noroc că mi-au ținut companie Povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu în ultimele zile.  Cartea a fost publicată în 2019 la YoungArt, eu am citit-o prin bunăvoința celor de la Librăria Online Libris , ei mi-au pus-o la dispoziție. Cei de acolo au o gamă foarte bogată de cărți, marea mea încercare este să mă decid ce vreau să citesc, ce vreau să comand când intru pe libris.ro .   Printre orele petrecute cu noua mea descoperie: serialele thriller, psihologice și polițiste de pe Netfilx, am lecturat și cartea asta care mi-a deschis un lanț de amintiri dulci-acrișoare din anii mei de școală primară și gimnazială.  Calea Moșilor nu este centrul lumii, Calea Moșilor este lumea întreagă. Adina e la grădiniță când se mută aici, cu părinții, și cartierul e nou-nouț și frumos. Trăiește în epoca de aur, are o coliță de la Filatelia cu tovarășul Nicolae Ceaușes...

Edi, Pisică, Tobă, frații Mânzu și Tomi trăiesc la periferia Craiovei și se ocupă cu braconajul mai multor specii de păsări pe care le vând apoi, pe filieră interlopă, în Italia.  Repovestite de vocea lui Pisică, cel mai fragil și sensibil dintre copii, întâmplările capătă dimensiuni dramatice, care dezvăluie și temele profunde ale cărții: sentimentul de vinovăție, dublat de obsesia evadării într-o Italie idealizată, tărâm al visurilor împlinite, credința, singurătatea, descoperirea erotismului. Într-o atmosferă salingeriană, cu o tensiune și o violențã care plutesc în aer, pentru a izbucni în final cu o forță care deturnează definitiv viețile tuturor personajelor, romanul lui Augustin Cupșa creează o lume întreagã, cu legi nescrise, dar imuabile, un paradis înșelător, al inocenților, cu peisaje mirifice care ascund de fapt răul în formele sale cele mai subtile. „Acum sunt departe de casă, dar şi acolo m-am simţit de prea multe ori înstrăinat, nefiind tocmai de-al ...

Tradiția urbană născută prin 2013 într-un mediu propice culturii și  păstrării tradiției străbune cere ca astăzi fetele să îmbrace o ie, o bluză cu motive tradiționale românești . Româncele din diaspora, ce-i drept, și chiar și românii, au fost incredibil de receptivi la această inițiativă, așa că de câțiva ani încoace mediul online se umple cu fotografii de-ale românilor ce-și poartă zestrea.  Încă există fete și femei de vârsta mea, sau mai învârstă, care au fost binecuvântate cu cel puțin o bunică ce le-a cadorisit cu ia din tinerețile ei. Altele, ca mine, și-au cumpărat ia din piață.  Îmi place ideea de analiză a vestimentației din țara noastră, din ce am citit, am aflat că hainele românilor erau ornamentate cu simboluri ce reprezentau natura. Forme geometrice adesea pre-creștine, întâlnite la geto-daci, dar și în alte popoare ( 1 ).  Vreau să vă explic, în câteva cuvinte, ce forme aveam preponderent pe îmbrăcăminte: Rombul  recunoscu...