Atunci și acum

Iubesc orășelul ăsta mic, vestic și din ce în ce mai cochet în care m-am născut și în care trăiesc. Pe lângă că e din ce în ce mai frumușel cu arhitectura lui Art Noveau, barocă sau alte combinații speciale de stiluri au loc și din ce în ce mai multe evenimente culturale și artistice aici.  Oradea a fost parte a mișcării Art Noveau la nivel mondial zilele trecute - în 9 și 10 iunie. Apoi mai avem o grămadă de evenimente artistice, prea multe pentru a fi enumerate într-un singur articol.  La rubrica de lectură a evenimentelor, după Târgul Gaudeamus care vine anual în oraș, se naște Festivalul Informal de Carte Oradea ( #fico în social media ). Ideea acestui festival este inovatoare, provocatoare și bine-venită pentru dinamica orașului. Sper să ne vedem la cât mai multe evenimente și întâlniri dedicate cărții.  Festivalul Informal de Carte Oradea aflat la prima ediție, reprezintă un șir de evenimente cool legate de carte , autori , editori și cititori ...

Este întâi mai și caut relaxare, caut relaxare oricând și cu orice prilej, dar mai ales acum și de vreme ce n-am trecut de ceva timp pe aici, am zis că vreau să mă relaxez scriind. Vreau să vă scriu despre cea mai recentă carte pe care am citit-o, una de genul YA (YoungAdult) care mi-a plăcut mult.  La început ce-i drept era plictisitoare, începea cu mutarea lui Miles Halter (poreclit Rotofeiul) la Culver Creek Preparatory High School în Alabama, dar apoi a devenit interesantă. Căutând-o pe Alaska (eng. Looking for Alaska ) este cartea de debut a scriitorului american John Green , carte cu care a rupt gura târgului în anul publicării sale (2005), ca mai apoi să uimească din nou cititorii cu   Orașe de hârtie (eng. Paper Towns) sau  Sub aceeași stea  (eng. The Fault in Our Star). Cum spuneam, Miles este chinuit de acomodarea la Culver Creek, descoperă campusul școlar și oamenii care trăiesc acolo, de la elevi și până la profesori. Se alătură unui ...

Cristos s-a născut! Este perioada aceea din an în care rememorăm activitatea și timpul ce a trecut, rememorăm și ne bucurăm de timpul liber. Noi celebrăm Nașterea Mântuitorului și privim bucuria celor mici care se bucură de darurile aduse de un moș bătrân, desprins din lumea basmului. Chiar dacă e a doua zi de Crăciun, încă ne mai putem cadorisi copilul, nepotul, vecinul, sau pe noi înșine cu un dar extrem de prețios - Comoara cu basme  de Frații Grimm.  Cartea este o culegere cuprinzătoare de basme adunate de cei doi frați de origine germana - Jacob și Wihelm Grimm - foarte cunoscute și apreciate de generații întregi de-a lungul secolelor.  Frumos ilustrată, cu desene din diverse ediții europene ale basmelor, cartea are texte extrem de cunoscute, precum: Albă -ca-Zăpada, Frumoasa Adormită, Hansel și Gretel și Scufița Roșie . De asemenea, avem și basme mai puțin cunoscute, dar extrem de frumoase: Copilul Mariei, Domnița-Corb, Bătrâna Holle, Adevărata mireas...

Strada rece de cartier gri-cenușiu într-o zi mohorâră de decembrie.  O tânără slăbuță, îmbrăcată cu o geacă  fâș plimbă copilul de mână. Băiețelul e blond cu ochii mari, albaștri, iar căciulița de capul lui lasă să se vadă o parte din bretonul de sub ea. La câțiva pași distanță doi oameni ai străzii împart o bucată uscată de pâine. Este frig, iar eu merg mai departe. Trotuarul e ud de la ploaia din timpul nopții, suflă un vânt rece și tăios. Din teii de pe marginea trotuarului au rămas doar lemne înghețate. Traversez strada și ajung lângă benzinăria lângă care leșinase un om în stare de ebrietate alaltăieri.  Mă opresc câteva secunde și rememorez nedumerirea noastră, a trecătorilor. O fi mort? Nu mișcă.. Rememorez mișcările și încercările omului de a se ridica. Ajunge într-un final ambulanța, cei doi brancardieri îl așează pe bărbat pe o targă și îl urcă în salvare. Salvarea rămâne pe loc.  Este frig, iar eu merg mai departe. Mă dezmeticesc din ...

Tocmai am văzut un film interesant pe care l-am vizionat la propunerea unei profesoare. Whatever, filmul a fost recomandat în contextul unei discuții pe tema homeschooling-ului , metodă de educație neconvențională, dar destul de intens dezbătută. Personal, din câte reportaje românești am urmărit pe această temă, nici unul nu punea școlirea acasă într-o lumină negativă. Dintre plusurile acestei metode, apreciez extrem de tare faptul că elevul își poate selecta materiile pe care să le parcurgă, nu are parte de o droaie de profesori plictisiți, prost instruiți sau incompetenți (de care n-am dus nici eu lipsă), dar nici n-are parte de colegi agresivi, recalcitranți și perturbatori (de care, din nou, am avut și eu parte mai mult de-o grămadă până în liceu și chiar în facultate). În România, metoda nu cred că a fost încă folosită atât de intens încât să se ajungă la cazuri extreme, în care părinții să încalce drepturile copilului. În cazurile pe care le-am văzut prezentate, pări...

Mă plimb agale din când în când prin magazinele mari de haine, spun mari și mă refer la brand-urile alea ultra-cunoscute. Mi-am făcut un obicei din a intra în magazine pentru că, vorba aia, vreau să arunc un ochi mic și ager. Mă uit ce mă uit printre haine care ar încăpea doar în vise pe mine, sau la haine cu prețuri piperate și zbang, începe o piesă extraordinar de ritmată în difuzor. Nu o știu, of, ce mă fac??? , scot repede ocoșfonul (via Mircea Bravo), activez datele mobile și pornesc Shazam-ul.  Vai, e zgomot de fond.  Nu-i bai, mă duc mai aproape de difuzor. Sunt ciudată? I know but the song is great. I can't miss it. Și aștept cu ocoșfon-ul în mână în timp ce Shazam rulează Listening. EU: Ei ceapa ta, desfundă-ți microfonul și spune-mi ce melodie e asta, că e prea faină!  Shazam: Still Listening. Eu: Te rog, te rog mai repede că se termină melodia. Of oameni buni, vă rog nu mai frunzăriți atâta umerașele alea, știu că e discount 50%, dar melodi...

Ce mai faceți? Eu sunt bine, trec mai răruț și pe aici pentru că sunt destul de distrasă și peird vremea prin alte părți. Vă povestesc așa, în mare, ce am mai făcut. E decembrie și miroase din ce în ce mai tare a iarnă. Da, afară e frig. Atât de frig încât de câteva ori aveam impresia că îmi vor degera degetele, deși trăiam cu ideea că nu voi simți vreodată frigul la o astfel de intensitate. Brr.. îmi uitasem mănușile acasă, să îmi fie învățătură de minte. Mi-am luat și eu geacă din aia groasă, trendy cum poartă toată lumea, până când am realizat că are prea multă lume geacă din aceea...și frate, când am văzut că o poartă și băieții...mi-a cam tăiat elanul. E model ca acesta , doar că fără blăniță, e călduroasă și acoperă fundul, a zis o colegă că dacă geaca îți acoperă fundul, face toți banii. 😄 Geaca încă îmi place, mă enervează doar faptul că e un soi de model unisex...asta este. Măcar ține bine de cald inclusiv la fund. Luni a ajuns curierul și am primit un colet doldo...

Cartea Cum ar fi să te fi născut pentru un anume scop, deja stabilit și știu de alții? Cum ar fi ca viața ta și a celorlalți să depindă de niște lucrări artistice pe care le faci sau nu? Sunt oameni care se nasc în zilele noastre sub un anume stindard , se nasc ca să devină regi/regine, medici sau avocați .. sau femei care se nasc și se știe deja alături de care om își va trăi viața, da, vorbesc de căsătoriile aranjate. Ei bine, personajele din Să nu mă părăsești se confruntă cu o altfel de soartă, una pentru care se pregătesc de la vârste foarte fragede. Ishiguro își trece personajele prin situațiile prin care trece orice om, copilăria lor este presărată de mister. Katie, Tommy și Ruth cresc într-o școală cu internat fantastică, sunt motivați să își exprime artistic sentimentele, sufletul, să se poarte în lumea de afară și să se păstreze sănătoși. Mult mai sănătoși decât e necesar unui om care are viața în propriile mâini. Cu toate acestea, în scurta lor viață...

Aveți și voi zile mai proaste, în care sunteți abătuți, chiar dacă nu știți sigur de ce?! Împărțeam azi programe înainte de începerea unui concert de muzică evreiască. Lume agitată și cam grăbită să intre la spectacol. În fine, eu la fel de neliniștită cu brațele doldora de caiete program, să le țin bine în timp ce le împart. Le dădeam în treacăt și îmi vedeam de ale mele, până când m-am gândit, ce ar fi, oare, să zâmbesc și să le spun câte ceva oamenilor?! Și așa am făcut! Am zâmbit și am făcut contact vizual cu fiecare persoană cărei i-am dat program.Ba chiar le-am urat audiție plăcută! Ei, amabili, mi-au întors zâmbetele, unele persoane mi-au zâmbit cu o căldură de zece ori mai mare. Vârstnicii, în general, au fost mult mai receptivi la zâmbetul meu și s-au arătat foarte încântați de ospitalitate. Mulți dintre ei mi-au zâmbit larg și au mulțumit încântați în timp ce intrau. Am realizat azi un lucru foarte important, că zâmbetul se propagă, la fel și buna-dispoziție. La f...

21 de copii și tineri nevăzători sau cu deficiențe de vedere au dat glas unor personaje de basm într-un proiect radiofonic inedit marca Radio Trinitas. Proiectul poartă numele Culori radiofonice în 1001 de voci și este rezultatul muncii a unui grup de tineri cu probleme de vedere și a 5 trainer. 180 de ore înregistrate Aceștia au înregistrat în total 180 de ore, munca de editare a fost pe durata a opt luni, iar produsul finit îl regăsim pe cinci CD-uri cu basmele: Zâna Zorilor, Făt-frumos din lacrimă, Harap-Alb, Prâslea cel voinic și merele de aur și Greuceanu . Jurnalista Adriana Ene este inițiatoarea proiectului, ea a subliniat că este important ca persoanele nevăzătoare să fie sprijinite în astfel de demersuri, iar proiectul trebuie să continuie pentru ca aceste persoane să fie implicate în societate. Potrivit directorului Radio Trinitas, Ciprian Olinici, proiectul educațional, cultural și social " Culori radiofonice în 1001 de voci " este unul unic, născ...

Este târziu iar ochii mei rămân încă deschiși.  Prin roleta din geam pătrund câteva raze de la iluminatul public. Mâinile mele par plictisite în așternut. Lovite de lumina portocalie a becului din stradă, par a fi cu un contur ușor amorf. Par cam scheletice acum cu toate că în realitate mâinile mele sunt ușor durdulii, iar degetele un pic groase.  În semi-întuneric ele-mi capătă eleganța unor degete de pianistă. M-am resemnat, eu n-am știut să cânt vreodată la pian, iar aparența degetelor elegante a plecat odată cu primele clipiri în nopate. Nu mă plâng, când ridic un picior de sub plapumă pare de dansatoare. Dansatoare ce și-a ratat tangoul pentru că și-a rupt un toc. Floarea roșie din păr s-a ofilit iar rochia strânsă pe corp îi evidențiază șoldurile. Dansatoarea așteaptă, nu știu exact ce, pentru că îmi duc piciorul la loc sub plapumă. Clipesc de trei ori și intuiesc că este ora două. Două ore visate cu ochii deschiși în noapte. Am fost pianistă și dansa...

Am nevoie de un pretext ca să scriu ceea ce urmează, dar mă gândesc că e bine ca vorbele să rămână scrise oricum, pentru că așa se propagă și ajung acolo unde trebuie. N-am pretext, am doar text... Iubește sincer și timid. Începe de jos, cu puțin câte puțin. Îmbrățișează îndelung, sincer, degajat și cuprinzător ca un copil. Nu-ți pune speranțe mari în ce va urma, dar nu lăsa nici pe mâine afecțiune pe care o poți oferi azi... (Asta e ce aș vrea să-i spun eu, înțeleapta de azi, prostuței care voi fi, probabil, mâine.) Învăț asta simplu, timid și acordând timp Învăț să iubesc de la copiii care mă înconjoară De la prietenii mei, de la cățelul care se gudură cu tot pământul odată de fericire când mă zărește, de la papagalul care își întinde aripile și chiuie de bucurie când mă vede trează dis-de-dimineață. Asta e lumea care mă înconjoară și ființele care se bucură să mă vadă și pentru care mă bucur până la absolut și înapoi. Fiecare om, fiecare animal și fiecare carte c...

photo: Adela Rusu Viața în teatru e stresantă, tumultoasă, agresivă, tandră, fascinantă și întunecată în același timp. Și nu spun întunecată pentru că ar crea neplăceri, ci pentru că bezna domină scena și sala până la aprinderea reflectoarelor.  Mă simt ca o furnicuță de fiecare dată când intru acolo. Sunt o furnicuță rezervată, cuminte și amabilă pentru că nu vreau să deranjez, uneori și un Bună ziua poate strica starea de spirit a actorilor.  De aproape cinci ani de când fac voluntariat la teatru mă chinui să îi deslușesc secretele, mă chinui să îi înțeleg lumea, și frate  it’s a hard knock life  după cum spune un musical celebru. Dar cum să se lase teatrul deslușit de o biată furnicuță? O furnicuță care merge și vine, deschide și închide uși, împrăștie zâmbete și vorbește cu spectatorii. Nu degeaba zicea un copil înainte de spectacol că s-ar face veterinar... de furnici.  Dar să revenim la ale noastre. De departe în teatru cel mai dificil m...

fotografie realizată într-un magazin de jucării, îmi aparține Am fost foarte încrezătoare. Am vrut neapărat să cumpăr ceva românesc pentru prietena mea, care întâmplător a împlinit șase ani. Am zis că șase ani este o vârstă la care nimic nu te bucură mai mult decât o păpușică primită în dar. Eu cel puțin așa eram, ( ce tot spun? ), și acum m-aș bucura foarte tare dacă cineva s-ar gândi să-mi ofere o păpușă. Așa că m-am motivat îndeajuns încât să stau douăzeci de minute în stația de autobuz, să urc în mijlocul de transport și să mă dau jos la un centru comercial. Acolo știam sigur că am să o găsesc pe Cătălina, născută din mâini de români undeva în Arad. Să nu mă considerați deja ultra-naționalistă, am o scuză. Păpușile de la firma româneasca mi se par simpatice, cu un chip plăcut și blajin și cu o vestimentație frumoasă, plus un preț accesibil. Am vrut ca prietena mea de șase anișori să se joace și ea cu surorile mai tinere ale păpușilor cu care mă jucam eu, și mult mai pro...

Căutam azi de zor pe libris.ro o carte care mi-ar plăcea. Uneori mi-e teamă să citesc o carte din varii motive. Mi-e teamă ca nu cumva cartea să nu-mi placă şi să nu termin lectura în totalitate (mi s-a întâmplat de multe ori). Alteori mi-e teamă că lectura în cauză, deşi există o părere general favorabilă despre ea, mie să nu-mi placă. Uneori mi-e teamă să încep să citesc o carte pentru că s-ar putea să fie pra bună (am păţit şi asta de câteva ori), să-mi placă prea mult şi să termin repede lectura. Mi-e teamă de faptul că nu voi mai găsi altă carte la fel de bună, mi-e teamă că poate fi singura carte din lume care să-mi placă în felul acesta şi să-mi placă atât de mult. Există cărţi de care nu te poţi despărţi, există cărţi - adevărate capodopere - pe care nu le mai egalează nimeni, nici măcar autorul care le-a scris cu alte scrieri. Nu cred că un autor reuşeşte să scrie mai mult de o capodoperă care să dăinuiască. Mă întreb cu îndârjire, dintre cărţile scrise în ultima sută d...

Noua provocare venita de la libraria online   Libris  ne  cere să analizăm dacă se mai citește în ziua de azi. Cum să nu?! Doar că azi nu se mai citește la fel de mult print ca pe vremea părinților noștri. Nu mai aleargă prea multă lume în grădină cu cartea, nu prea mai stă lumea la lumina lămpii cu cartea sau ziarul sub nas. Acum avem altfel de tehnologie. Avem și cărțile print, care rămân din ce în ce mai mult pentru nostalgici sau tradiționaliști. Eu personal, nu am răbdare să citesc cărțile pe tabletă, e-reader sau PC. Dar citesc articole onlie, uneori chiar presa online și sunt adesea bombardată cu informație, fără ca măcar să realizez. Așa suntem noi azi, citim mai puține  cărți , poate mai puțină beletristică, dar citim mult online și nu ne dăm seama. Părinții noștri citeau în tinerețe doar dacă aveau acces la vreo carte ori revistă, noi citim acum ori de câte ori deschidem calculatorul. De la mesajele de facebook (uneori agramate), articol...

În trei zile este Crăciunul. Știe toată lumea ce semnifică această sărbătoare pentru un om simplu, pentru un creștin oricât  de dedicat ar fi ori ba. Poate este creștin doar cu titlul, dar asta nu are importanță, câtă vreme și pentru el Crăciunul este o bucurie. Câtă vreme petrece sărbătoarea în compania celor dragi. Bucuria, acesta este mesajul central al Crăciunului, cred că asta a vrut și Cristos să ne ofere - cel puțin o bucurie, o speranță. Eu sunt acum undeva între recunoștința ca mi-a oferit bucuria de a avea în jurul meu oameni frumoși, care îmi sunt dragi și cărora le sunt dragă și între tristețea că mă plafonez de ceva, nu știu exact ce. Abia realizez că deja este finalul anului, sunt dezolată, nu știu cum a trecut, dar cel  puțin îmi amintesc că am avut câteva realizări în acest an. Puține, dar semnificative. Nu voi spune că e loc și de mai bine, pentru că acest lucru e clar ca lumina zilei. Mă voi bucura că am învățat câte ceva nou în fiecare zi, mi-am făcut ...

Cu un pas mai aproape de ideal. Cu un pas mai aproape de necunoscut. Cu un pas mai aproape de tine Necunoscutule, cu un pas... Timpul face pași repezi, fuge de mine, eu fug de prezent. Timpul fuge cu mine, mă agăț de el fără să vreau, mă trage după el, mă duce la tine Necunoscut. Totul e ca un dans, unul lent în aparență. Muzica e cântată de o voce fminină, soavă, răgușită și senzuală. Pașii se repetă, vocea îmi spune să fug. Unde să fug? Cât de departe? Suntem doi, trei sau patru, suntem miii, milioane care facem acești pași spre Necunoscut. Toți facem pașii spre Necunoscut, împreună sau spearat. Mi-e teamă, dar nu am voie să recunosc. Mi-e frică, sunt înghețată de frică. Nu știu cum voi face pașii, nu știu care va fi următorul pas, unul greșit și destinul se schimbă. O vorbă aruncată în van și totul s-a dus. Pașii îmi sunt împleticiți. Ar trebui să îi controlez mai bine de la o anumită vârstă. Ar trebui să nu mai umblu ca un bebeluș care învață să meargă. Cu toate aceste...

Astăzi simt nevoia să abordez un altfel de subiect față de cum v-am obișnuit pe blog. Scriu despre voluntariat. M-am lovit adesea de persoane reticente și chiar neînțelegătoare când le povesteam că aleg să fac voluntariat în anumite instituții. De ce să faci ceva pentru care nu ești plătit?   este întrebarea de care mă lovesc adesea. Îți spun eu de ce, am o listă întreagă: Pentru că ajuți. Dacă acesta nu este un motiv suficient de bun, fii atent la următoarele. Pentru că te dezvolți personal. Pentru că ajungi să cunoști oameni din domeniul în care faci voluntariat. Acum voluntariat nu înseamnă doar să mergi și să servești masa unor persoane ale străzii, acum ai ocazia să faci voluntariat în instituții care vizează și alte domenii. Pentru că dacă ești tânăr înseamnă că ești în perioada de formare, poate la liceu sau la facultate. Să nu te aștepți ca imediat după ce termini școala să îți sara angajatorii cu job-uri, doar pentru că tu ai fost student și ai trecut exame...

Sunt foarte încântată să anunț că Malal Yousafzai a câștigat Premiul Nobel pentru Pace anul acesta. Malala a devenit astfel cea mai tânără persoană care a câștigat acest premiu datorită luptei sale pentru dreptul la educație al fetelor din întreaga lume. Puteți citi recenzia memoriilor Malalei aici .  Cel cu care împarte această distincție este indianul Kailash Satyarthi, care luptă împotriva abuzului asupra copiilor. Sunt foarte încântată că Malala a luat acest premiu, sunt foarte încântată pentru că îl merită pe deplin. Urmăresc cu mult interes activitatea lui Malala și discursurile pe care le ține. Go Malala! We love you! Aveți mai jos discursul ei de la conferința de presă.