Atunci și acum

Vă invit să ascultați o povestioară tristă, una cât se poate de aproape de realitate... una în care un bătrân este pus la colț din cauza neputinței. *** Mă duce cu gândul la pățania mea de azi din autobuz, când o doamnă și-a ocupat un loc pe scaun cu plasa, apoi s-a dus să își valideze cardul de călătorie la aparat. Între timp eu m-am așezat pe locul de lângă cel ocupat de ea,  scaunul de lângă fereastră. O văd pe tanti cum își apoi ia plasa bombănind ceva de genul ești tare obosită, ai lucrat astăzi, și apoi s-a mutat pe alt loc mai departe în autobuz. La care eu, puțin dezolată și enervată, îi răspund cu oarecare nesimțire:  nu știam că aveți nevoie de două locuri, doamnă...  O altă doamnă învârstă care a ales să stea în picioare, deși mai erau locuri libere, râdea pe sub mustăți și se uita la mine cu o oarecare părtinire. Nu știu de ce sunt unii vârstnici atât de nesuferiți, nu m-am atins de locul ocupat de ea, iar dacă avea pretenția ca ambele locuri să fie...

M-am hotărât să vă împărtășesc puțin din munca   și experiența mea din practica la radio. Am fost foarte ocupată în ultima vreme, deci n-am prea avut timp de blog. Așa că m-am hotărât să mă revanșez, și să vă las și pe voi să vedeți, pardon, să ascultați de ce am absentat. Cu folos, zic eu. De departe cel mai simpatic dintre cele câteva interviuri pe care le-am luat pentru Radio Maria este cel cu micuța Denisa, interviu realizat pentru Ziua Copilului. Îl postez și aici cu doar nouă zile întârziere, scuzați absența. :) Din discuția noastră  (am fost trei) au rămas câteva momente capitale, momente în care, cu sinceritate de copil, fetița ne-a spus ce vede ea la biserică, ce face la grădiniță, ce vede la teatrul de păpuși, dar și ce gătește. Visul ei este să devină design vestimentar , știe ce se face la o premieră la teatru și uneori se desconcentrează la grădiniță când e gălăgie. Ea l-ar pedepsi pe lupul din Scufița Roșie printr-o vizită la salonul de înfrumusețare, ...

Ca să revenim într-o notă optimistă, că prea mult pesimism și melancolie ne supără stomacul, vreau să vă povestesc ceva. Se întâmpla pe holul teatrului de păpuși din Oradea, eu și alte prietene eram costumate care în ce... de la clovn (eu) la prințese, ele. Copiii intră timizi de mână cu părinții și se așează cuminței pe fotoliile de culoare roșie... așteaptă. Datoria noastră acolo e să ne băgăm în seamă cu ei până începe spectacolul, zis și făcut. Mă apropii șontâc-șontâc de doi țânci simpatici, frate și soră. Îi întreb frumușel de sănătate și de meseria pe care vor să o practice pe când vor fi mari. Întrebare mereu actuală în lumea celor fascinați. Frățiorul spune că vrea să devina pompier , surioara, ceva mai mare și hotărâtă spune: veterinar . Simpatic, băiețelul revine și el asupra ideii de meserie și răspunde că tot veterinar ar vrea să se facă, cu o singură modificare, el va fi... veterinar de furnici . Ce-ți poți dori mai mult de la viață? Altceva decât să tratezi mi...

Azi toate mi-au ieșit de-andoaselea. Am fost și eu ca tot studentul, bobocul, ce-o fi, la deschiderea noului an universitar. Cu două foste colege din liceu, gata am avansat, suntem mai sus... suntem studente. Rămânem la festivitate, câteva spiciuri moralizatoare, unul ținut de decan, câte-n lună și în stele. Despre prestanța pe care o are facultatea, despre faptul că trebuie să ne dăm silința, să învățăm să facem față... ete fâs. Au cântat cei de la facultatea de arte, secția muzică, am reținut o sole mio și momentele cele mai plăcute... fanfara de suflători a facultății. Ei au mai înviorat atmosfera. Restul va fi tăcere. Mă despart de fostele colege de liceu care sunt la litere și mă întâlnesc cu alți doi colegi de la jurnalism. Ăsta sigur e un semn, nu? Te desparți de trecut, te întâlnești cu prezentul. Am mers tiptil, tiptil să găsim și noi clădirea în care se presupune că vom învăța... e undeva la capătul orașului, destul de mult de mers față de campus. Clădirea e veche, p...

De când erai mic iubeai să adormi clandestin. Când bunica te punea să dormi de amiază plângeai, dar când nu era cazul adormeai în mașină, pe scaun sau sub masă. Da, era răcoros sub masă, chiar dacă praful ți se lipea de haine și te certa mama.  Nisipul din fața blocului nu rămânea nerăscolit, ironia face că și cățelul îl răscolea, probabil din alte motive decât ale tale. Tu și cățelul răscoleați nisipul în tandem. Vecina se uita nervoasă, praful îi cauza alergii, dar cui îi pasă?! Veneau și alți copii, răscoleați nisipul împreună, împreună cu cățelul. Un cor de vecine zbiera pe voi, dar cui îi păsa?! Vă plăcea ceea ce faceți, iar vecinele se domoleau singure în cele din urmă.  Ție cel mai mult îți plăcea să suni la uși, asta era înainte să monteze interfon la scări, intrai în scară apăsai soneria de câteva ori și o zbugheai. Vecina ieșea nedumerită cu prosopul strâns ghem în jurul părului, auzeai câteva vorbea de ocară din ascunzătoarea ta iar apoi ușa trântită.  ...

A trecut și această săptămână, s-ar zice, având în vedere că și mâine am fost chemați la școală pentru a recupera orele pe care nici măcar nu le-am pierdut încă...ore din doi și trei mai. Săptămâna aceasta a fost stresantă pentru mine, profesorii ne-au luat din plin, parcă au așa o satisfacție să te prindă în ofsaid (offside) și să-ți treacă o notă de toată jena încă din primele ore de școală. Nu fac mare caz de note, n-am protestat, asta e..oricum e urât să-i faci așa ceva unui elev care învață în general, pentru că l-ai prins că nu știa să răspundă anumitor întrebări destul de complicate. Vouă nu vi s-a întâmplat? Parcă unii profesori abia așteaptă să penalizeze și să sancționeze...  Știu că fotografia e amuzantă, dar parcă așa mă simt și eu uneori, ca și cum aș fi luat un picior în gură, unul care nu e al meu :)) și nici nu realizez ce m-a lovit...dar trece repede...nu e chiar atât de dureros ca un picior. De citit n-am mai avut timp...săptămâna aceasta a fost una foar...

                                   A fost foarte frig azi. A nins de numa și a plouat și a fost o fleașcă de îți vine să-ți iei casa, ca un melc, și să pleci în alte țări.  Pe stradă umblau doar capișoane. De sub capișoane ieșeau răzlețe Nasurile. Roșii și mucoase grăbeau pasul ca să ajungă acasă lângă calorifer. Vântul bătea din toate părțile, Ochii se simțeau și ei copleșiți de frig și   zăpadă. Toți se grăbeau acasă. Nasurile, Ochii, Urechile, Picioarele, Mâinile...vai ce frig, și cât urăsc toți frigul de primăvară.  Acum toți stau în casă și se bucură de zilele libere de weekend.  Stau și mă gândesc, de ce nu pleacă iarna la Polul Nord, doar acolo se topesc ghețarii, nu în România. Sau greșesc?

Ieri pe vremea asta mă băteam la propriu și la figurat cu o muscă spioană nesuferită care trăgea cu ochiul la ce scriam eu pe aici.  Era beată săraca și când nu mă enerva cu bâzâitul se arunca asupra ecranului de la laptop și mă speria.M-am gândit la un momentdat că aș putea face și eu ca și Nică din Amintiri din copilărie   cu ceaslovul lui.Adică, atunci când musca se așează pe ecran eu haț, să închid clapeta și să prind musca. Dar m-am gândit că mai mult ca sigur musca va scăpa iar victima colaterală va fi bietul laptop care e deja cam leneș, așa că mai bine nu-l mai terorizez inutil.  Dar de muscă tot n-am scăpat și după vreo zece minute de alergătură prin cameră, până când am ademenit-o cu lumina de la veioza pentru citit  într-un colț, am luat Lăzăriștii și am făcut-o piure. E bună și revista școlii la ceva,nu?Adică, dacă tot nu prea o citesc...Musca s-a cam dezintegrat, săraca, dar după ce am văzut că și așa frântă mai mișcă, am zis să nu o las să se chin...

Cosașul nu era vreun tip musculos și rumen de la soare, care șade toată ziua pe plaiurile țării și cosește iarba.Și nu a ajuns ca prin minune în dormitorul meu. Faza e că aș fi preferat să nu ajungă, adică nu cel care a ajuns.  Bun. Văd că nu înțelegeți.Vă explic mai detaliat.   Era o noapte călduroasă de miercuri, iar eu stăteam ca de obicei cu geamul deschis și cu ochii în laptop, la birou,în căutarea unor noi aventuri. Când eram mai concentrată aud că se lovește ceva de peretele din spatele meu, nu bag în seamă. Dar sunetul persistă, și evine însoțit de niște bătăi din aripi.Ce o fi, ce n-o fi, privesc mai atent și văd ditamai dihania verde ca un extraterestru cum se zbate pe aici. Ce să fac ce nu fac, fug la mama să aduc întăriri.O trezesc fain frumos, între două mofturi și un oftat vine cu mine în camera mea, cătuam dihania după pat și nimic.Aprind veioza și ce să vezi, drăcie, cosașul stătea tolănit cu ochii lui mari pe perna mea mică și mă privea... Uite-l pe pernă! ...

E foarte tarziu, nu folosesc nici diacritice ca sa nu fac zgomot, dar nu pot pleca la culcare inainte sa va povestesc despre dragii mei Laci (Lotzi) si Gezia (Gheiza) :). Doi oameni-maimuta pe care i-am intalnit azi in autobuz. Minunati baieti, ah, asa de atragatori si prost-crescuti.    I-am intalnit azi in autobuz, eram cu colega-mea si ne inghesuiam spre casa, dragii de ei urca mai in fata, langa usa, incep sa se impinga ca la ei in cusca de la zoo si lovesc o batranica, apoi pe Dana colega-mea.   La o statie opresc usa ca nu se mai deschide, dobitoci, nu alta si nici macar n-au comentat cand le-am spus pe nume, dobitoci adica, pe la spate.Erau unguri, dar stiau si roamana, poate ca romana pe care am folosit-o a fost prea avansata pentru cei doi babuini cu cercel in urechi si in spranceana. :)) Aveau semne distinctive ca nu cumva sa ii incurce parintii cand ii viziteaza la zoo.Aaa, gradina zoo din Oradea s-a desfintat provizoriu, de aia erau Laci si Geiza pe strada, ...

 Am mers ieri la un magazin din centrul oraşului ca să cumpăr o sticlă cu apă, nu că nu aveam de unde să cumpăr apă la mine în  cartier, dar am avut o filmare, cică la casa de cultură care e în centru. Am luat un flacon cu apa din vitrina frigorifică, halal frigorifică apa era la temperatura de afară, şi m-am îndreptat spre tejghea, n-am avut mult că magazinul era destul de înghesuit. La tejghea, o vânzătoare tânără, nu cu mult mai mare ca mine tasta la casă ce cumpărase un bărbat în vârstă.Le-am auzit conversația cu o ureche, în cealaltă ascultam muzică la căști: - Bună ziua!  Spune caserița preocupată de tastarea prețurilor. - Bună ziua , răspunde bărbatul. - Altceva?  - Sănătate! Îi dă bărbatul puțin iritat replica. - Da, la toată lumea...  Clientul își îndeasă cumpărăturile în plasă și iese, trântesc și eu banii pe tejghea și arăt flaconul cu apa, la ieșire   șoptesc un  Mulţumesc, la revedere! aud parcă şi mai încet un Mersi, şi eu! Mor...

 **** Oare, oare chiar e primăvară? Azi m-a trezit tata ca să merg la şcoală, dimineaţa devreme, ca de obicei eu morocănoasă: -Bianca,  trezeşte-te repede, o să  ajungi greu la şcoală că ninge afară... folosea tonailtatea vocii cu care mă trezea de obicei.   Atât mi-a trebuit, am şi zburat cu ochii pe fereastră căutând dezamăgită zăpada. - Da' nu-i zăpadă, zic bulversată. -Nu, da-i întâi aprilie. *****   Am văzut corcoduşi şi chiar un magnoliu înflorit, avea flori rozalii şi  prea dese pentru un băţ înfipt în pământ, cum era copăcelul,deci da, e primăvară în toată puterea cuvântului! :)

  Cum de păţesc mereu la fel?! De câte ori circul cu autobuzul şi nu e aglomerat văd vreun ciudat sau mai mulţi, de la bătrânul care înjură  în gura mare pe oricine vede şi până la ţiganul care ne-a recitat poezii...   În seara asta, după ce am ieşit de la teatru, am aşteptat o vreme autobuzul în ploaie, au trecut vreo 3 până a ajuns şi al meu . Mă sui eu liniştită şi mă aşez pe primul scaun pe care îl văd. În spatele meu unu' ţinea un câine în braţe, nimic  ciudat, dar când l-am auzit  că şuşoteşte  ceva, am hotărât să îmi schimb scaunul. Am mers câteva locuri mai în faţă şi m-am şezat cu faţa spre spectacol . Lasă câinele jos, era roşcovan destul de grăsun, cu ochi isteţi şi corp de şoricar, începe să se plimbe, între timp stăpânu' ia o gură de tărie, prinde curaj şi strigă amuzat, Patrocle, vino aici! ,  doar nu era prost, câinele voia să scape. Îl apucă pe Patrocle de mijloc şi îl trage lângă scaun, îşi scoate tricoul, arunca giaca pe jos, şi im...

  Eram obosită ieri, şi simţeam că mă paşte o răceală.Acum scriu în grabă, sunt răcită dar nu pot să nu v împărtăşesc şi vouă păţania de ieri. Mi-am lăsat telecomanda pe plapumă, uitasem de ea şi am ridicat plapuma iar telecomanda a căzut între pat şi perete.Acolo spaţiu de câteva degete.    Oricum m-am chinuit câteva minute bune să scot telecomanda dintre pat şi perete , ca mai apoi să o arunc între dulap şi perete ... m-am enervat puţin şi credeam că îmi va sări ţandăra de nervi. Am reuşit în final să scot telecomanda de acolo, după ce tati a împins dulapul. Am dat de câteva ori cu capul de biblioteca de deasupra patului până când am salvat telecomanda. Să vă spun un secret, dacă nu aţi văzut stele verzi până acum să ştiţi că ele sunt verzi-gălbui şi sunt muulte,spun asta din sursă sigura, le-am văzut de câteva ori. ;)  Have a nice day!

 Am găsit o grămadă de animale simpatice răsfoind Internetul. Cel mai simpatic căţel din rasa pomeranian e Boo , apoi mieluşelul Angelo, care a fost salvat din drumul sau spre abator.Câinele chow chow plimbat cu căruciorul prin Bucureşti, pisica înţepeită în geam, pisicuţa cu 4 urechi şi altele le găsiţi aici .   Acum " Dejunul lui Ginger ":

 A nins azi, a crescut inima în mine de bucurie, mai ales că a fost o zi plouată şi suflată de vânt în dupămasa asta... A fost o zi ca toate celelalte, şcoală, după care un drum anevoios până acasă. Ploaia  ne-a lăsat fleaşcă, pe mine dar mai ales pe colegămea, Cristinica. I-am zis să aibă grija la băltoacele din şosea: - Cristinica, nu sta aşa aproape de marginea trotuarului, că o să vină vreo maşină în viteză prin bălţile alea şi te udă! -Bine... " Bine ", bine că eu am zis, eu am şi auzit...câţiva paşi mai încolo, pleosc ! Cristinica fleaşcă , se uită la mine speriată, dă să scoată o binecuvântare pentru şoferul grăbit. Mă bufneşte râsul, nu ştiu ce să fac, să râd de ea sau să îl binecuvântam împreună pe vitezoman: -Cristinica, eu mă duc, că îmi pleacă autobuzul, ceau! -Ceau , cred că au mai urmat câteva gânduri după....   Fug în staţie, e demn de notat că umbrela era suflată de vijelie în toate părţile, aşa că am închis-o şi nici nu aveam capişon, nici eu n...

    Am tot spus cât de mult detest dimineţile matinale petrecute în autobuz. Am şi motive bine întemeiate, să ştiţi! Cu mijloacele de transport astea călătoresc de la cel mai jegos gunoier, până la cea mai stilată damă... iar noi, cei din mijloc suntem doar observatorii.   De multe ori suntem martori a certurilor dintre pasageri şi şofer... Într-o dimineaţă,  o femeie în vârstă doreşte să coboare din autobuz, se apropie de uşă şi aşteaptă, dar spre nenorocul ei nu avea staţie acolo...începe să strige la şofer: -Domnu', da' de ce nu opriţi si aici!   Autobuzul se opreşte la într-un finla, dar la staţia urmatoare. Femeia coboară pe prima uşă şi îl ceartă pe şofer: -De ce nu aţi oprit şi acolo? Ieri  am fost cu autobuzu ăsta şi a oprit şi acolo, bine că aşteptam ca prostii să... - Da' vorbeşte frumos, că eşti femeie bătrână , se răsteşte şoferul animalic la ea, o să opresc acolo când vor pune plăcuţă de 12, ai vazut dumeta plăcuţă... - Haideţi acuma d...

 M-am plimbat prin supermarket, de fapt am fost la cumpărături cu tata. Nu erau nişte lucruri neobişnuite, doar că acum am fost mai atentă.   Am văzut că au apărut deja promoţiile de Craciun , brazii artificiali stau aliniaţi răbdători cu beteala pe ei, lângă armatele de Moşi Craciuni dansatori.Se vând ca pâinea caldă, ce pot să zic, bate vântul printre rafturi....    La rotiserie , puii decapitţi se învârt liniştiţi atârnaţi de nişte bârne mari in cuptoarele argintii. Sunt răbdatori până când vine vreun client flămând să-i ia.   La frigorifice o fetiţă de vreun anişor stă ghemuită într-un coşuleţ de cumpărături aşezat pe un suport cu rotile.Tatăl împingea coşuleţul cu fetiţa în timp ce mama ei ducea căruciorul de copii cu un flacon de 5 litri de apă în el şi alte cumpărături.Între timp micuţa e nevoită să împartă şi coşuleţul acela cu nişte produse. Probabil că au găsit  copila pe vreun  raft cu promoţie...nu se ştie ce mai poţi găsi  intr-...

 Azi a fost o zi plină, plină de lene şi somnolenţă... noaptea trecută a fost şi ea plină de insomnii.   Treabă-i asta? Ziua aş dormi, iar noaptea când trebe nu pot sa dorm...    Adică am putut, până la un moment dat, când a început o papuşă să cânte, nu vă gândiţi la prostioare, păpuşa cu pricina are un mecanism, dacă roteşti de o cheiţă începe să se audă o melodie... melodie din care am auzit câteva note prin miezul nopţii trecute...   O am amintire de la Castelul Bran de vreo şase ani, am numit-o Briana, s-a umplut biata de praf de când nu am mişcat-o şi m-am  speriat puţin când am auzit-o în toiul nopţii.   Tata zicea că poate am visat doar, "cum să visez tată, când sunt trează?" , adică omul nu se ridică din senin în toiul nopţii că aude păpuşi muzicale cântând, nu? :))   A fost puţin creepy...

 Azi vreme ploioasă de nu-ţi venea să duci nici gunoiul, de frica să nu răcească, dar să mai ieşi de sub plapuma călduţă, să-ţi faci degetele de la picioare ţurţuri, ale mele sunt mereu...cum le dezgheţ puţin, cum se face dimineaţa şi tre să mă trezesc şi să ies din casă, viaţă-i asta, ha? Am planuri  ca să combat ţurţurii, îmi iau vacanţă să îmi dezgheţ picioarele, am zis.