de prin timp...

   Să vă spun un secret, cartierul meu se luminează brusc în preajma sărbătorilor, şi nu mă refer la faptul că oamenii ar deveni mai voioişi ori mai înţelepţi. Nu. Se luminează la propriu, peste tot ăn ferestrele blocurilor apar figurine luminoase de la stele, moşi crăciuni, brazi până la păuni... Când eram mică totul se lumina brusc pentru mine în preajma sărbătorilor, chiar şi fără acele luminiţe.Era de basm să mă gândesc că un moş bătrân ar umbla prin lume ducând cadouri şi că trece chiar si pe la mine. Era wooa, o întreagă reţea de copii bucuroşi, iar Moşul ne cunoaştea pe toţi fără ca noi să ştim de unde.Pe atunci eram în extaz să văd luminiţele din centru, să văd statuetele ce înfățișează scena nașterii Domnului și să mă plimb cu tramvaviul copiilor, care erau la mare modă pe atunci.
  Acum sunt mare, iar farmecul s-a dus și el o dată cu bucuria și copilări...chiar dacă tata începe și el să așeze păuni și brazi din luminițe în ferestre, chiar dacă edilii încearcă în fiecare an alte decorațiuni pentru centru, chiar dacă au vopsit statuile, pe atunci decolorate de vreme, din scena nașterii.... nu mai are farmec.Au rămas doar amintirile și mă bucur să spun că sunt unele din cele mai frumoase amintiri din copilăria mea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Lorelei- Ionel Teodoreanu

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș