Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraș cucerește lumea


Dewey .Pisoiul din biblioteca unui mic oraș este povestea motănelului Dewey Readmore Books (Dewey Citeștemaimulte Cărți). Motănelul a trăit nouăsprezece ani în Biblioteca Publică a orașului Spencer din Iowa, Statele Unite ale Americii. A fost salvat într-o iarnă friguroasă chiar de directoarea bibliotecii, din cutia de restituire a cărților unde fusese aruncat de un om iresponsabil.
Motănelul a fost încet încet adoptat de personalul bibliotecii iar mai apoi de toți cititorii din Spencer. Dewey se asigura că fiecare cititor care trece pragul bibliotecii are parte de un pic de atenție din partea lui, astfel încât oamenii să plece acasă cu zâmbetul pe buze.
Vicki și Dewey
Autoarea cărții este chiar directoarea bibliotecii din Spencer, cea care l-a salvat pe motănel. Această carte este un fel de biografie a lui Dewey, scrisă cu drag în memoria motanului care a ajuns celebru și a dat o nouă definiție spațiului cultural și relaxant care este biblioteca.
Vicki Myron, autoarea, avea ea însăși o poveste de viață tristă din cauza unei căsnicii nereușite rezultată cu necesitatea de a-și crește de una singură fiica.
Pe internet există zeci de înregistrări cu motănelul. Mi se pare că era un pisoi frumos și plin de farmec.
Din carte aflăm că Dewey era plin de personalitate, avea tabieturi și, deși era prietenos, nu se lăsa cumpărat oricum și nu oferea afecțiune oricărei persoane cu orice preț.
Obiectele lui preferate erau elasticele de cauciuc, cutiile de carton și iarba pisicii. Avem chiar și liste cu lucrurile care îi plăceau și care nu îi plăceau lui Dewey Readmore Books.
 Mi-a plăcut mult povestea lui și sunt fericită că a avut o poveste cu final fericit, a trăit frumos, a fost alintat și a adus zâmbete pe fețele celor din jur la rândul său.
 Și acum există numeroase exemple de pisicuțe care trăiesc în bibliotecile publice sau universitare. Cea mai apropiată de noi este poveste pisicuței  Penge care trăiește la Biblioteca Universității din Szeged, Ungaria.
Există chiar o hartă a bibliotecilor care au pisică, o găsiți aici. Dewey a fost privilegiat, el a fost adoptat din milă și apoi iubit de cei din Spencer, deși în general prezența pisicilor în bibliotecă avea rol practic.
Ele erau aduse în biblioteci pentru a proteja cărțile și documentele de dăunători precum șoarecii sau șobolanii. Existau pisici în biblioteci încă din Antichitate, când Herodot descria prezența bibliotecilor în templele egiptene. Același rol îl aveau pisicile și în Evul Mediu, când trăiau în bibliotecile mănăstirilor.
 Acum s-au găsit alte metode de stârpire a acestor dăunători, așa că prezența pisicilor este mai rară în bibliotecile noastre. Acum rolul lor este de a binedispune cititorii.
Mi se pare foarte drăguță ideea ca o pisicuță să trăiască într-o bibliotecă. Cred că în Oradea acest lucru ar fi destul de dificil..
Eu nu sunt o mare împătimită a pisicilor, dar îmi sunt dragi, la fel de dragi ca și câinii.
În fine, puteți să găsiți această carte pe librăria online Libris. Aici aveți transport gratuit la orice comandă în toată țara și puteți găsi o gamă bogată de cărți în limba engleză.
Voi ce mai faceți? Ce citiți? Cum merge școala? Începe și facultatea, pregătiți? Eu sunt destul de încântată.

Comentarii

  1. Oh, ce motan frumos! Daca lectura este o relaxare, a citi in compania unei pisici care doarme linistita sau toarce este o si mai mare relaxare! Stiu asta din proprie experienta, am avut si noi un motan, chiar am scris despre viata lui scurta pe blog: "Viata lui Pepe". Nu mi-a iesit de-o carte, pentru ca Pepe nu a apucat sa traiasca nici macar un an intreg alaturi de noi :( Asa ca a trai inpreuna cu Dewwy 19 ani si alaturi de carti, mi se pare o inspiratie si o binecuvantare! Auzisem de cartea aceasta, m-ai motivat in plus sa fac rost de ea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestioara lui Dewey e draguta, e scrisa intr-un stil jurnalistic. Nu am avut niciodata o pisicuta care sa stea cu mine in casa. In copilarie bunicii avea pisici si caini, ma jucam mult cu ei. Imi sunt si mie foarte dragi si catelusii si pisicile. Acasa am avut doar pasari, papagali (si papagalii tot pasari sunt) si pestisori. La bloc e destul de dificil sa tii un animal. Imi pare rau ca Pepe nu s-a putut bucura de o viata mai lunga alaturi de dumneavoastra.

      Ștergere
  2. Vai, cât de drăgălașă trebuie să fie cartea! ^_^ I-ai făcut o prezentare foarte frumoasă.
    Personal, nu am avut niciodată o pisică pe care să o țin în apartament, dar trebuie să fie un companion de lectură plăcut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o carte buna, multumesc pt apreciere. Exact la fel cred si eu, cred ca e mai mult decat relaxant sa stai si sa citesti in timp ce o pisica toarce tolanita langa tine.

      Ștergere
  3. nu creeeeeeeeeeed, fix asta citesc eu acum <3 ce mi-ar placea sa avem o pisica si la noi la biblioteca :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pisicile ar fi o atractie, intr-adevar. :) Lectura placuta!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)