miercuri, 18 februarie 2015

Europilis - Jean Bart




Despre autor


Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (n. 28 noiembrie 1877, Burdujeni, județul istoric Botoșani - d. 12 mai 1933, București), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Române. Detalii aici.

****

Europolis, roman de epocă, malul mării, portul Sulina, vapoare tranzitează leneșe portul lipsit de vlagă.
Comunitatea elenă din Sulina este revigorată de o veste primită de unul dintre viețuitorii ei. Stamati Marulis, patronul cafenelei din fața debarcaderului primește  o scrisoare de la un frate de-al său plecat pe Continentul American.

Incipit

"Ziua și noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul nopții portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă adoremea moleșită. Nicio adiere, niciun semn de viață. Pământul și apa, oamenii și animalele cădeau parcă deodattă într-o adâncă letargie. Nicio viețuitoare  nu mai mișca pe cheiurile înferbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoarea, părea în arșița zilei un oraș mort, adormit printr-o vrajă, petrificat de veacuri - un oraș fantomă."


Vestea că Americanul - Nicola - s-ar putea întoarce putred de bogat și cu dorința de a investi în portul cel sărăcăcios oferă elenilor din Sulina speranțe deșarte.
Comunitatea începe să se anime, toți își pun speranțele în acest om, posibil bogat, sosit de pe pământul făgăduinței.
Grup mare de oameni se aliniază pentru a primi cum se cuvine vasul pe care se crede că va sosi cel mult așteptat.
Americanul sosește însă îmbrăcat sărăcacios, alături de fiica sa, mulatra Evantia și maimuțica fetei, Lulu.

Din aceste momente în comunitate au loc încurcări de situație, tânăra Evantia, poreclită Sirena neagră, se îndrăgostește de  ofițerul de marină, Neagu.
Dragostea lor este una deloc carnală pentru început, pură și plină de sentimente.
Penelopa, soția lui Stamati Marulis, începe să o urască pe exotica fetișcană pentru senzualitatea și atractivitatea pe care o are supra bărbaților. Dar mai ales, din cauză că pe Evantia și-a pus pata și Deliu, fostul amant al Penelopei, un Don Juan și marinar plictisit de viața în portul amărât.
Deliu o seduce pe Evantia, Penelopa este găsită la scurt timp căzută în mare, sinuciderea se vrea a fi scoasă din acest scenariu plin de de tragism, dar cu toții știu că sinuciderea prin înec este cauza reală a morții.
Din acest moment personajele încep pe rând să dispară, morți prin îmbolnăvire, moarte post-natală și până și Lulu, maimuțica ajunge cobai pentru experimentele din laborator.
Romanul îți lasă un gust amar și întristează profund orice cititor.
În anumite momente am fost gata să renunț la lectură, pe alocuri este plictisitoare, dar dacă rămâi perseverant  realizezi că e bună și plină de conținut.
Nu este un roman de atmosferă, asta este clar, dar redă multe dintre prejudecățile, obiceiurile și felul de a gândi ale epocilor trecute, puse, oarecum în antiteză cu mentalitățile prezente pe Continentul American.
Și acum, când vine în România, un turist sau un binefăcător de pe Pământul Făgăduinței, toți îl invidiază, toți râvnesc la o vizită în Statele Unite. Toți vrem să vedem cum este viața acolo, lumea întâlnită în filme o fi sau nu așa acum arată pe ecran?

Final

"Și mormăind crâmpeiele de versuri, urma un fel de recitare în cadența pașilor pe puntea de comandă, făcând kilometri întregi într-un spațiu de opt metri.
...Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați,
Ne succedem generații și ne credem minunați:
Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul...
.......................................................................................
Noi, copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru mușuroaie de furnici. 
O dată își mai întoarse el capul înapoi. Țărmul se ștergea în zare: o pată... un punct ... un fum ... nimic."
Recoman cartea!
Ce mai faceți voi? Ce mai citiți? :)

2 comentarii:

  1. Jean Bart (pe numele său adevărat: Eugeniu P. Botez) a fost elevul lui Ion Creangă la școala din Păcurari unde Creangă era dascăl. Într-o povestire, Eugeniu P.Botez povestește cum se dădeau cu sania peulița lui Creangăiar acesta privind la ei și văzându-i atât de neîndemnatici a ieșit din casă și a prins o sanie de le-a arătat (om mare!) cum trebuie să conduci o sanie pe derdeluș. Jean Bart a fost și căpitanul portului Sulina. pe Bricul Mircea, de care vorbește în cartea Europolis, am fost și eu, pe vremea liceului. Aveam un profesor de Hidraulică ce fusese mai înainte de a fi profesor, căpitanul bricului și ne-a dus cu clasa să ne arate tainele bricului. După ce am scris romanul meu „Iarba de mare”, un scriitor mi-a spus că în ce privește descriereile mele aleapusului de soare și răsăritul soarelui, semăn cu Jean Bart. Romanul de care amintesc a fost socotit un fel de „love-story„ interbelic. De fapt, am vrut să scriu despre anii mei de adolescent dar am dus acțiunea pe vremea bunicului meu... Amintiri! Și cele scrise de tine, despre Europolis mi-au trezit multe amintiri despre cei doi ani ai mei petrecuți pe mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot să exclam liniștită: "Ce mică e lumea!" și câte coincidențe pot apărea. :)

      Ștergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)