Viscolul copiilor - Melanie Benjamin

 

An nou fericit toată lumea! Ce mai faceți? Nutresc speranța că noul an vă găsește în condiții bune și cele mai bune! 

Anul trecut a plecat mult prea grăbit în treaba lui și parcă prea repede, în vâltoarea vieții și a zilelor pline m-a prins noul an cu o recenzie restantă și mă incomodează faptul că trebuia să vorbim despre o carte și n-am făcut acest lucru. Pentru că nu au intrat zilele în sac am să fac acest lucru acum și sper să fiu iertată de către cititorii blogului și de către colegii de la Libris pentru întârziere.

‘Viscolul copiilor’ de Melanie Benjamin vorbește despre un fapt real petrecut acum mai bine de un secol pe teritoriul Statelor Unite când imigranții abia stabiliți pe Marile Câmpii sunt chinuiți de vremea vitregă care le joacă feste.

Tărâmul făgăduinței, cum a fost numit de către europeni, este un teritoriu vast. Acțiunea este localizată în statele Nebraska, Dakota și Minnesota. Păcăliți de vremea plăcută de început de ianuarie 1888, localnicii acestor zone sunt luați prin surprindere când un val de frig readuce zăpada viscolită în peisaj.

Romanul lui Melanie Benjamin aduce în atenția cititorilor soarta unor imigranți nou-veniți pe aceste meleaguri, majoritari din  Europa, în special a copiilor acestora și a profeseoarelor lor ce trebuie să ia decizii de viață și de moarte în ziua de 12 ianuarie 1888 când viscolul acoperă zonele mai sus menționate.

Raina și Gerda Olsen sunt două surori dintr-o familie de imigranți norvegieni,  ele predau în două școli localizate în prerie. Poveștile lor compun cele două planuri principale ale acestei cărți, planuri ce oscilează prea subit de la un capitol la altul - acesta a fost singurul lucru care m-a agasat puțin în ce privește scriitura. 

În lecturarea cărții am făcut o pauză de câteva luni bune, am început să o citesc prin vara anului trecut și am reluat-o în decembrie. Urmând să o termin de citit acum la început de ianuarie. Acest lucru nu prea a avut mare importanță în fluiditatea lecturii deoarece firul narativ este unul destul de linear, a trebuit doar să mă refamiliarizez cu numele personajelor.

Raina și Gerda sunt prinse la finalul orelor de școală când viscolul ce va urma să lase mii de victime în urmă lovește. Prima hotărăște să își lege elevii într-un lanț uman și să îi conducă spre adăpost pe viscol, sora sa îi lasă să plece pe cont propriu - hotărâre ce se soldează cu moartea copiilor și cu vinovăția ce o va măcina întreaga viață. Trebuie să menționez și că cele două sunt doar niște adolescente de aproximativ șaisprezece și  șaptesprezece ani în timpul acțiunii. Acestea sunt nevoite să predea elevilor din zonele în care alți dascăli refuză să meargă.

Raina devine eroină, una dintre elevele ei - prezentată ca supraviețuitoare - cu o viață trăită oricum în condiții vitrege devine și ea cap de afiș al ziarelor împreună cu profesoarele.

Melanie Benjamin se înspiră din ziarele vremii și mărturiile supraviețuitorilor în documentarea cărții. Ne sunt menționate numele supraviețuitoarelor Minnie Freeman și Lena Woebbecke în construcția personajelor.

Viscolul copiilor este o carte prin care autoarea se va asigura că povestea victimelor din timpul viscolului nu vor fi uitate - ba mai mult- lumea întreagă va cunoaște faptul că pe tărâmul făgăduinței nu a curs doar lapte și miere - cum poate se mai crede și acum prin Europa - ci s-a trăit în condiții grele: de la imigranți și până la populația de culoare care se lupta cu prejudecățile.

Am încheiat anul trecut cu remușcarea că am citit extrem de puțin - voi da vina pe vâltoarea vieții și pe evenimentele personale care mi-au limitat timpul de lectură. Pe lângă asta am găsit extrem de greu ceva de citit care să mă captiveze suficient. În orice caz, doresc ca anul acesta să remediez situația și să găsesc cărți bune pe care să le pot devora.

Câteva recomandări mi-ar prinde bine. Vă rog să îmi recomandați câteva cărți care vă plac.

An nou cu bucurii!