vineri, 23 aprilie 2010

Tiganeii si sonete



Am iesit azi in "lume" dupa scoala.
Am pornit spre o lansare de CD cu sonetele lui Sheakspeare, divin concert, am intarziat... din fericire am prins locuri, din nefericire cultura e sub apreciata in tara noastra.
Dam bani "fara numar, fara numar" pe prosti care promoveaza incultura si sarlatania, ignoram insa ceea ce are adevarata valoare, sonetele lui Sheakspeare de pilda (la titlu link spre un exemplu) si alte lucruri frumoase.
Dupa lansare ne-am mai plimbat pe centru, cu Ruxi, cu ea am fost. Si-a luat niste fornetti, foarte sarate, pe care le-am impartit cu porumbeii, prietenii nostri forever. Cum erau asa adunati la masa, in jurul nostru s-au strans si niste copiluti care erau fascinati de mesenii nostri prietenosi.
Pana la urma Ruxi s-a infruptat din napolitanele mele, pe care le refuzase cu vehementa inainte.
Ne-am mai plimbat, nu stiu ce, am facut niste fotografii si ne-am intors in cartierul nostur drag.
Pe langa blocurile noastre doi tiganusi pe care-i cam stim, frate si sora, vazandu-ne cu niste pungi in mana se opresc si intra cu noi in vorba, baiatul se pune in mijlocul trotuarului, aratandu-se foarte puternic, isi indreapta spatele, scoate pieptul inainte si zice:
-Da-mi mie, sa mananc!
Indignate, un repley instant:
-Nu-ti dau!
Mai furios:
-Da', da-mi si manc!
-Nu-ti dau! Vezi ca te zic la taicameu, ii zice Ruxii...
Se lasa pagubas de frica, trecem de ei si auzim un smiorcait mai urlat:
-Da' da-mi si maaaaanc.....
A mai zis Ruxi cate ceva, n-are rost sa mai zic ce, cert e ca tiganusul a ramas flamand. Sorasa, ceva mai mare decat el, dar la fel de neagra si de jegoasa, desi nu e urata, se distra copios pe seama lui. Se purta de parca noi sau altii avem datoria sa-i dam lui sa manance, ca parintii lui au mers si ei la scormonit prin gunoaie.
Ce poti sa zici... sau azi cand o asteptam pe Ruxi ca sa mergem in oras, un frate mai mic de-a astora, ma vede cu niste napolitane, se apropie si zice:
-Tanti, n-ai cinci mii? (ce sa faci, e criza, se scumpesc toate tarifele, chiar si a cersetorilor)
-N-am! (Pentru astia nu am)
Insa aveam o napolitana muscata in mana, i-o intind tiganelului:
-Ia o si du-te de aici!
A luat-o si a plecat multumit, dand tarcoale primului tomberon din apropiere.

Faza e ca si pe maicamea a fentat-o unul din asta, mai demult... Erau o gloata adunati in fata la manastire si cerseau pe rupte.
Asaltau fara nerusinare pe cine vedeau in fata ochilor, unii mai naivi, ca mama de exemplu, le ofera maruntis.
Unul ca sa fie mai convingator, s-a infatisat ca un om cu handicap, unul fara brat, mama mea, miloasa din fire i-a dat bani.
Peste cateva momente, cand erau adunati mai multi ca el, minune, mana lipsa iese din maneca....
Dumnezeu e mare... si sarlatanii inca traiesc, "unde esti tu Tepes, doamne?"
Celor cu nume de George (verisorule de 6 ani), Gheorghe, Georgeta (Geta, colega mea) si altora ca ei le urez la multi ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)