duminică, 27 februarie 2011

Oscar şi Tanti Roz


    Am terminat noaptea trecută de citit această carte  emoţionantă scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt. Oscar e un băieţel de zece ani bolnav de cancer, care locuieşte într-un  spital de copii. Băiatul realizează că e doar o chestiune de timp până va muri, deoarece tratamentul nu  îşi face efectul. Cu totţii se simt vinovaţi de soarta lui Oscar, părinţilor le vine greu să creadă ca puştiul va muri curând.
  Singura lui prietenă adevărată fiind o asistentă în vârstă într-un halat roz, care îl îndrumă pe Oscar să-i scrie lui Dumnezeu tot ceea ce gândeşte şi să îşi pună o dorinţă pentru fiecare zi. În această perioadă micul Oscar îl cunoaşte pe Dumnezeu din perspectiva lui Tanti Roz, aceasta începe să îi vorbească şi despre cariera ei de luptatoare...
   Tanti Roz îi face micuţului ultimele săptămâni de viaţă să dureze cât o sută de ani. La sfârşitul cărţii Oscar este găsit singur şi fără suflare în salonul lui cu pancartă pe care scria "Numai Dumnezeu are voie să mă trezească".

3 comentarii:

  1. Cu riscul de a lua bătaie de la fanii lui Eric-Emmanuel Schmitt, trebuie să menționez că am fost puțin dezamăgită de această carte. Datorită numeroaselor recenzii pozitive pe care le citisem, mă așteptam la o poveste care să lase o urmă în sufletul meu, care să mă înduioșeze până în măduva oaselor, dar nu a fost așa.
    Povestea în sine e deosebită, însă nu e valorificată așa cum ar trebui; fiind foarte scurtă, nu am avut timp să mă atașez de personaje. Stilul autorului mi s-a părut puțin cam sec, sau poate traducerea e de vină, nu știu. A fost înduioșătoare pe alocuri, aproape că am și plâns la ea, însă nu e ceea ce aș numi o capodoperă. Totuși, e o carte scurtă care se citește foarte ușor, așa că nu aveți nimic de pierdut dacă o încercați. S-ar putea chiar să vă placă mai mult decât mie. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a placut mult, umorul "negru" din carte dar si realismul inocent al micului Oscar in contrast cu simtul umorului al asistentei Roz. :)

      Ștergere
  2. Cred ca a fost prima carte la care am plans de la inceput pana la sfarsit. Nu e o capodopera, dar poate atinge si un suflet mic si negru :P

    RăspundețiȘtergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)