Şatra- carte despre oamenii oacheşi
Tocmai am terminat de citit o carte foarte bună şi nu pot să nu o recomand şi altora. Am să vă prezint puţin cartea, nu îi voi face o recenzie minunată şi nici nişte critici excepţionale, pentru că nu mă pricep într-atât de bine în cât să o fac.
***
Cartea se numeşte Şatra şi e scrisă de Zaharia Stancu, un autor român născut în judeţul Teleorman în anul 1902. Cartea spune povestea unei şatre de "oameni oacheşi", cum îi numeşte autorul, şi de viaţa lor din timpul Celui de al Doilea Război Mondial. Ei ştiau sigur, dar mai ales Him başa, şeful şatrei că "noi nu avem nimic cu războiul", pe parcurusl unui an află de la viaţă şi de la un soldat că "războiul are ceva cu noi". Sunt trimişi de stăpânire să ierneze pe durata războilului dincolo de fluviu. În tot acest timp în carte ne sunt povestite şi neînţelegerile, bucuriile şi dezamăgirile oamenilor oacheşi. Drumul istovitor până diclolo de fluviu uşurează şatra de câteva suflete, Goşu se ceartă cu Ariston pentru soţia sa Lisandra, care nu poate trăi fără Ariston, urşii Babaia şi Zazu împreună cu câinii şatrei urmează "căruţele lungi cu coviltir". Şatra trece prin diferite perioade grele în acest timp, în care moartea nu îi ocoleşte, soldaţii sunt nemiloşi şi încearcă să abuzeze de femeile oacheşe, dar acestea sunt inteligente şi scapă de ei prin metodele lor.
O dată ajunşi dinciolo de fluviu, pe un teritoriu arid şi secat de viaţă şi de lume, şastra încearcă să se acomodeze. Îşi fac adăposturi de iarnă în care îşi vor găsi sălaş şi câţiva dezertori cărora şatrei li se face milă ori sunt siliţi să îi adăpostească. Pe parcursul ierinii, din cele nouăzeci şi de suflete care trăiau la început rămân foarte puţini, chiar dacă Him başa spera că numărul lor va trece de o suta. Se descurcă cum pot, îşi mănâncă vitele, caii urşii, vânează cârtiţe, cu toate acestea mulţi pier din cauza frigului.
Oamenii oacheşi nu puneau preţ pe moarte, ştiau că puţini vor fi cei care vor ajunge primăvara şi nu îşi plângeau morţii.
Primăvara odată sosită îi găseşte pe aceştia slăbiţi de puteri, mult mai puţini, dar cu speranţe de mai bine. Him başa este aflat mort pe câmp, Goşu îl omoară pe Ariston, iar soţia sa îl lasă şi rămâne pe mormântul amantului aşteptându-şi sfârşitul. Cei câţiva rămaşi în viaţă pornesc la drum sperând că vor găsi alţi oameni unde să îşi ducă traiul în linişte...
***
A fost o carte bună, m-a întristat puţin, dar asta e viaţa, mai ales a oamenilor oacheşi, dar şi a celorlalţi pe timp de război. V-o recomand
sursa foto-filmul Şatra
puteţi comanda cartea de aici http://www.elefant.ro/carti/carti-chiosc/biblioteca-pentru-toti/satra-92274.html
***
Cartea se numeşte Şatra şi e scrisă de Zaharia Stancu, un autor român născut în judeţul Teleorman în anul 1902. Cartea spune povestea unei şatre de "oameni oacheşi", cum îi numeşte autorul, şi de viaţa lor din timpul Celui de al Doilea Război Mondial. Ei ştiau sigur, dar mai ales Him başa, şeful şatrei că "noi nu avem nimic cu războiul", pe parcurusl unui an află de la viaţă şi de la un soldat că "războiul are ceva cu noi". Sunt trimişi de stăpânire să ierneze pe durata războilului dincolo de fluviu. În tot acest timp în carte ne sunt povestite şi neînţelegerile, bucuriile şi dezamăgirile oamenilor oacheşi. Drumul istovitor până diclolo de fluviu uşurează şatra de câteva suflete, Goşu se ceartă cu Ariston pentru soţia sa Lisandra, care nu poate trăi fără Ariston, urşii Babaia şi Zazu împreună cu câinii şatrei urmează "căruţele lungi cu coviltir". Şatra trece prin diferite perioade grele în acest timp, în care moartea nu îi ocoleşte, soldaţii sunt nemiloşi şi încearcă să abuzeze de femeile oacheşe, dar acestea sunt inteligente şi scapă de ei prin metodele lor.
O dată ajunşi dinciolo de fluviu, pe un teritoriu arid şi secat de viaţă şi de lume, şastra încearcă să se acomodeze. Îşi fac adăposturi de iarnă în care îşi vor găsi sălaş şi câţiva dezertori cărora şatrei li se face milă ori sunt siliţi să îi adăpostească. Pe parcursul ierinii, din cele nouăzeci şi de suflete care trăiau la început rămân foarte puţini, chiar dacă Him başa spera că numărul lor va trece de o suta. Se descurcă cum pot, îşi mănâncă vitele, caii urşii, vânează cârtiţe, cu toate acestea mulţi pier din cauza frigului.
Oamenii oacheşi nu puneau preţ pe moarte, ştiau că puţini vor fi cei care vor ajunge primăvara şi nu îşi plângeau morţii.
Primăvara odată sosită îi găseşte pe aceştia slăbiţi de puteri, mult mai puţini, dar cu speranţe de mai bine. Him başa este aflat mort pe câmp, Goşu îl omoară pe Ariston, iar soţia sa îl lasă şi rămâne pe mormântul amantului aşteptându-şi sfârşitul. Cei câţiva rămaşi în viaţă pornesc la drum sperând că vor găsi alţi oameni unde să îşi ducă traiul în linişte...
***
A fost o carte bună, m-a întristat puţin, dar asta e viaţa, mai ales a oamenilor oacheşi, dar şi a celorlalţi pe timp de război. V-o recomand
sursa foto-filmul Şatra
puteţi comanda cartea de aici http://www.elefant.ro/carti/carti-chiosc/biblioteca-pentru-toti/satra-92274.html
Cartea este intr-adevar captivanta,si cu ajutorul acesteia am cunoscut o latura mai buna a oamenilor oachezi,pe langa cea de acum!
RăspundețiȘtergere