miercuri, 11 iulie 2012

Senzaţiile de déjà vu şi nervii de după

 Nu de puţine ori am avut această senzație ciudată de déjà vu (fr.=deja văzut), care la mine durează câteva momente.
Îmi amintesc doar o secvență, o imegine, un sunet, un miros, după care totul revine la normal. Nu e ceva notabil în acel moment, dar e ciudat.Unerori aveam impresia că îmi imaginam momentul, iar apoi ajungea să se întâmple exact ca în imaginația mea...dar cand îmi imaginez ceva, povestea, durează mai mult de câteva secunde (cam 1 sau 2 durează déjà vu-urile mele).
 A, nu am această senzație neapărat cu călătorii, de obicei pot fi cu persoane-deja cunoscute sau nu- care sunt într-un anumit loc și spun un anumit lucru pe care mi-l amintesc, deși înainte nu l-am mai văzut sau experimentat.
 Uneori stau și mă gândesc, falsele deja vu-uri le descopăr, fac legături....dar pe unele nu, și după câteva minute chiar uit acea senzație, sau despre ce a fost vorba.
 Chiar îmi întreb interlocutorul, uneori, ai mai făcut asta? sau ai mai spus asta?, la care el rămâne mirat iar eu încep să debitez o poveste în care explic cum am mai făcut acest lucru și de aceea întreb.
 De reîncarnare nu poate fi vorba, că nu-mi pot aminti aceeași oameni la aceeași vârsta și în același loc, care sunt acum contemporani cu mine....
 Eh...cu senzații ciudate sau fara, life goes on... :)
***
Iar e târziu, iar stau trează, poate voi continua lecutra noii cărți, Fiica tăcerii, posibil să fac la fel ca ieri, dar acesta nu e deja vu.
Heinali - Haiku III
   
 Asculta  mai multe  audio   ambientala

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)