Parada, teatru,Equus

 N-am mai scris de multă vreme despre o piesă de teatru, şi e păcat, ca prea seamănă blogul meu mai nou cu unul de mari-cititori...iar eu nu-s așa mare șoarece de bibliotecă  pe cât aș vrea. Acum scriu și despre teatru, una din celealte iubiri neîmpărtășite ale mele, îmi place mult să văd, să joc și alte cele, dar nu prea am unde... sad story. Măcar pot să văd dacă tot sunt voluntar și am ocazia să pierd vremea prin teatru. Ah, și ce-aș mai pierde vremea pe acolo, dar mai e și școala, unde nu prea îmi place să pierd vremea ca să fiu sinceră.
 Săptămâna următoare la Oradea e Festivalul de Teatru Scurt și anul acesta  mi-am propus să merg la cât de multe piese pot.
 Ieri festivalul s-a deschis cu Parada Costumelor iar festivalul s-a deschis cu piesa Equus.

 Equus

Equus de Peter Shaffer mi s-a părut  o piesă abstractă, cel puțin adaptarea scenică, cu multe lumini și puțină culoare. E  șocant că piesa are la bază un fapt real, dar și mai șocant că și în România am auzit de un caz în care un bărbat a mutilat câțiva cai pentru a-i opri să mai pască pe proprietatea lui...la noi în țară animalele sunt insignifiante, ce să mai, omul acela cred că abia dacă s-a ales cu o amendă. 

 În piesa de care vorbesc altfel stă treaba.E povestea unui psihiatru care încearcă să trateze un tânăr cu o fascinaţie patologică religioasă faţă de cai. Shaffer a fost inspirat să scrie Equus după ce a auzit despre o întâmplare cutremurătoare: un tânăr de 17 ani a orbit şase cai, într-un orăşel de lângă Suffolk. Dramaturgul a construit o istorie fictivă asupra cauzelor care ar fi putut provoca incidentul, fără să cunoască alte detalii despre acesta. Acţiunea piesei e similară unei poveşti cu detectivi, în care psihiatrul Martin Dysart încearcă să înţeleagă cauzele acţiunilor băiatului, luptând în acelaşi timp cu sentimentele contradictorii cu privire la viaţa sa personală.

 Mi-a plăcut mult jocul actorilor, efectele,muzica dar și corul. Firul poveștii e destul de complicat, sau poate doar mie mi s-a părut?!  Oricum, e interesant de văzut cum psihiatrul încearcă să intre în mintea băiatului, în amintirile lui și să afle ce l-a determinat să comită un astfel de gest barbar. 

 Tema seamănă puțin cu cea a piesei Zbor deasupra unui cuib de cuci de  Ken Kesey, în ambele apar psihiatri cu intenții mai bune sau mai rele și bolnavi mintal în a căror minte se încearcă o plonjare pentru a afla cauzele infracțiunilor comise.

Dacă doriți să fiți ținuți în priză timp de o aproximativ o oră și jumătate, asta e piesa potrivită. 

Închei transmisia, mi-e somn și mâine la șapte trebuie să fiu la apel, e corectă viața ? Nu prea...văd numai steluțe dimineața și sunt toate verzi....