după dealuri




Nu sunt deloc mare fan al filmelor românești contemporane. Toate sunt contaminate cu factorul comunist, stalinist sau alte lucruri care ne-au marcat viața înainte de '89.
De ce toate filmele contemporane româneşti sunt inspirate de România comunistă???
 Cel de faţă nu e inspirat neapărat de comunism, ce am scris mai sus era doar o paranteză. după dealuri e inspirat dintr-un caz real ce a avut loc la  mănăstirea Tanacu  în anul 2005, dar și din romanele ce au la baza aceași poveste, scrise de  Tatiana Niculescu Bran.
Deși relativ recent întâmplat, culorile filmului sunt tot închise și morbide ca a celor de inspirație comunistă. Adică noi nu mai avem cărți, romane sau povești frumoase de ecranizat? Numai chestii negative precum tregedii de la exorcizări, avorturi din perioada comunista (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile) sau viața din închisorile comuniste (Binecuvântată fii, închisoare). 
Sau o fi  vina mea că nu știu la ce să mă uit? Adevărul e că filmele de acest gen sunt cele mai premiate/mediatizate dintre cele realizate de noi. Oare chiar vrem ca aceasta să fie impresia pe care o lăsăm celor dinafara granițelor când ne văd filmele? Că suntem un popor total traumatizat de comunism? Mie nu mi se pare că acesta este cel mai reprezentat lucru al nostru. În oarecare măsură ne reprezintă dar nu în halul ăsta.
 Poate știți voi niște filme produse în România după anul 2000 în care ideea generală să fie una pozitivă , cele pe care le știu eu, pe care le-am văzut și de care am auzit la știri că au fost premiate internațional sunt toate depresivo-comuniste. Foarte foarte puține ies din aceste tipare am observat.

M-am îndepărtat mult de după dealuri, scuzați-mă. Spuneam că filmul are la bază trista întâmplare petrecută la mănăstirea Tanacu, în care o măicuță și-a pierdut viața în timpul unei încercări de exorcizare. 
Scurt rezumat:
"După dealuri” spune povestea a două fete care au crescut împreună în același orfeliant şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina (Cristina Flutur) se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa (Cosmina Stratan), prietena ei din copilărie de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, făcându-i pe cei din jur să se întrebe de unde vine forţa care o animă."(sursa text)
După dealuri
captură film-sursa foto
Bonus, acest film a intrat în dizgrațiile Bisericii Ortodoxe Române din cauza luminii  proaste în care este prezentată relația dintre cele două prietene. Sunt de acord cu nemulțumirea aceasta, înainte să lansezi ceva în lume trebuie să te și auto-cenzurezi un pic, filmul generalizează prea tare, de parcă toate măicuțele ortodoxe s-ar iubi ceva mai mult decât niște surori. Și să încetăm să ne vindem singuri căciulile, chiar dacă aceasta este realitatea, nu trebuie ca noi să o supra-expunem punându-ne propria țară și Biserică într-o lumina proastă doar de dragul unor premii și ca să ne dăm rotunzi. 
După dealuri
captură film-sursa
Probabil că și Biserica încerca să mușamalizeze pe cât posibil cazul Tanacu, dar acum că s-au scris cărți și s-a făcut film, e mai greu... Oricum, pe lângă ideea tragică a filmului, Cristian Mungiu (regizorul) a mai adăugat și partea cu iubirea deloc ortodoxă dintre cele două. 
Ca realizare, e destul de bun, deși eu am văzut o variantă cam proastă calitativ și întunecată pe net. 
Voi ați văzut filmul? Cum vi se pare? 
Vă las trailerul aici.

Măcar Binecuvântată fii închisoare are și o latură istorică și probabil au fost ceva mai respectate drepturile de autor. Citiți aici povestea legată de drepturile de autor asupra scenariului filmului după dealuri. E inspirat mai mult din romanele scrise de Tatiana Niculescu Bran, dar acest lucru nu e la fel de mediatizat ca ideea de bazat pe o poveste reală pe care o știam și eu. 


I-aș acorda filmului, per total: idee, actori, inspirație, minusrui etc. nota 5 din 10. Are foarte multe minusuri, dar e cotat fiindcă șochează, și doar asta e ceea ce căutam să expunem, nu? :|  Dorință, vreau ca și țara noastră să realizeze filme ce transmit idei mai optimiste și să fie și mediatizate! :) 


Comentarii

  1. Filmul ăsta e chiar bun.Nu ştiu ce premiu a câştigat.Nu l-am văzut,dar pare super!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tin sa te contrazic. acuma depind si gusturile..ce sa zic :))

      Ștergere
  2. Auzisem și eu de filmul acesta(de fapt de carte, Spovedanie la Tanacu), dar nu știu dacă o să-l văd prea curând deoarece, cum ai zis și tu, mă aștept să exagereze toate aspectele negative și să pună Biserica într-o lumină proastă.
    Cât despre factorul comunist... nu am văzut prea multe filme românești recente, așa că nu îmi pot da cu părerea... dar cred că e totuși prea devreme să ne plângem de acest lucru. Comunismul a fost o etapă marcantă în istoria noastră, iar urmele acestuia încă se resimt, e greu să ne desprindem cu una, cu două. Și despre Holocaust, de exemplu, încă se fac filme și se scrie, deși au trecut mai mulți ani de atunci. Deși s-ar putea să ne pună într-o lumină proastă, cred că e bine într-un fel să le mai aducem aminte străinilor ignoranți câte am pătimit din cauza lor. Măcar avem și noi conștiința împăcată pentru că nu am rămas reci față de predecesorii noștri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu ai vazut un aspect pozitiv in legatura cu filmele de inspiratie comunista. Eu le-am vazut doar pe cele mai putin placute...e bine sa nu uitam istoria dar nici sa nu parem prea traumatizati de ea nu e bine. :)

      Ștergere
    2. Ai dreptate, înțeleg și acest punct de vedere. :)
      Nu trebuie să uităm ce a fost, dar nici să rămânem ancorați în trecut.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)