Ieși din poveste

Ieși din joc, ieși din poveste și ascultă cum cântă domnul la butelii.
 Da, a sosit iar mașina cu butelii în cartier, are ritmuri noi azi. E parcată nu departe de geamul camerei mele. Mă ridic de pe pat, las cartea din mână și privesc ștrengărește prin perdea. Parcă nu mai lovește atât de frenetic cu cheia în butelii ca în alte zile.
 Aaa, e vreme urâtă, mohorâtă, mo-ho-râ-tă... plouă, nici urmă de om pe stradă. Nu sunt urme, le spală ploaia.
Mama coace pâine, soare în ferestre...aa, stai, asta e muzică. Mama cocace cornulețe cu gem, casa e inundată de un miros de gaz amestecat cu miros de aluat copt. Se vor arde, s-au cam ars. Dar sunt bune și așa, fără zahăr, călduțe, luate semi-clandestin de pe masă.
Peștișorul se cam agită în bolul lui, îi e foame, ștrengarul, a uitat că nu demult a mâncat. Flamenco, Flamenco...azi ți-ai mâncat porția țucu-ți codița ta! Coco în schimb stă liniștită în colivie, moțăie. A terminat cu rosul. Roade tot ce prinde și nu e bine, dar așa e ea și îi place mult. Acum stă calmă, închide biluțele pe care oamenii de știință le numesc ochi, dar eu le numesc biluțe. Fiți atenți, păsările au biluțe! Peștișorii la fel!
Dacă stăm să ne gândim, toți avem biluțe. Avem și stele în biluțe și biluțe în ochi. Deci, avem stele în ochi.

 Ar trebui să plec de acasă, dar pe vremea asta și cu cornulețe coapte pe masă cine mai vrea să fie altundeva? Eu una sigur nu, voi rămâne să citesc și voi citi ca să rămân.
Reintru în poveste. Revin.