luni, 4 martie 2013

Pe meleagurile vieții-copilul cel mare


Suntem mici, dar voinici

Stăteam să mă gândesc... de câte ori auzeam în copilărie, de la adulți, sau cei mai mari decât noi să-i ascultăm că știu ei mai bine. De foarte multe, nu-i așa?  Azi m-am prins de ce spu asta.
 Nu spun asta pentru că ar fi mari genii, ci pentru că au o experiență de viață mai tumultoasă, în acest timp au reușit să greșească mai mult decât noi și poate să și învețe din greșeli. E ca și cum ai zice cine nu învață din istorie riscă să o repete.
  Acum observ și alte lucruri care mă supără când sunt printre copii, faptul că cel mai mare trebuie să-i cedeze celui mic tot când acesta plânge. Frații mai marei așa sunt învățați, să împartă, să cedeze fratelui mic orice când acesta are chef, altfel iese cu scântei. De ce? Doar din cauză că părinții n-au chef să asculte concertele celor mici și preferă să îi priveze pe cei mari din comoditate.
 În concluzie, copilul cel mare iese mereu cel dezavantajat, pedepsit și asta doar pentru că cel mic e mai mic și i se cântă mai mereu în strună. Vi se pare corect? Mie nu. Din fericire, sau din păcate eu sunt singură la părinți, dar observ aceste lucruri și când merg în parc. Chiar dacă doi copii împart aceleași jucării la groapa cu nisip, iar cel mic vrea lopățica roșie doar pentru că e în mână la cel mare...cel mare va fi mereu nevoit să cedeze doar pentru că celălalt copil e mai mic. O regulă nescrisă și deloc corectă. În cazurile acestea, sunt de părere că cel mare e mai îndreptățit să plângă :)) pentru că i se face o nedreptate.
********
Ascultați melodia de mai jos, sunt în momentul în care dau replay după replay pentru că nu mă mai satur să o ascult... N-am mai pățit de mult așa cu o melodie.
 

p.s sper să să vă placă noul aranjament, am zis că vechiul era cam prăfuit și să mai adaug niște vise, cărți și fluturi.
 Voi ce mia faceți? V-ați ales baba? Eu am sărit peste această tradiție anul ăsta, am uitat de babe, m-am bucurat de martie .

7 comentarii:

  1. :)) Cred ca se urmareste ca cei mai maricei sa invete de mici ca in viata cel mai intelept cedeaza :)). nu stiu cum e pentru ca eu am fost aia mai mica, deci nu am simtit frustrari de genul asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci pune-te in locul surorii/fratelui mai mare :)) sa vezi cum se simtea ea/el cand trebuia sa-ti cedeze tie ceva pentru ca esti mai mica.

      Ștergere
    2. Nu cred ca te ura neaparat pe tine, urau probabil faptul ca trebuie sa-ti cedeze tie tot :))

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu fiind sora mai mare din familie, ştiu foarte bine cât de frustrant e să laşi de la tine de fiecare dată. Chiar şi acum, când sora mea a trecut de mult de vârsta pe care eu o aveam când s-a născut ea, tot eu sunt cea care trebuie să renunţe. Ea, în schimb, habar nu are ce înseamnă generozitatea sau abţinerea, şi nici nu va învăţa asta prea curând. Ceea ce nu e bine pentru că probabil va avea un şoc când va fi nevoită să înfrunte viaţa reală. :))

    Apropo, e foarte drăguţ noul aspect, în special bannerul, îmi place mult. <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu una am privit toate acestea din afara si tot imi parea rau pentru copilul cel mare, dar ce sa mai spun daca ma aflam eu in pielea lui. :)) Cat despre sora ta, ar trebui sa se simta norocoasa pentru ca are o sora mai mare si nu cred ca generozitatea se invata fortat, cum e cazul copiilor mari din familie. :) Esti generos si dispus sa imparti pentru ca vrei nu pentru ca te obliga parintii.

      Ștergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)