despre barbarie




Presa din România vuiește zilele acestea în jurul a două teme mari și late, prima e problema câinilor vagabonzi din București, iar a doua e Roșia Montană și exploatarea cu cianură.
Despre al doilea subiect nu prea îmi permit să vorbesc momentan, nu sunt foarte bine pusă în temă.
În schimb prima mi-a dat foarte mult de gândit... Mă gândesc că soarta câinilor impresionează mult. Mulți sunt împotriva uciderii lor, dar nici să fie lăsați în pace pe stradă nu e o soluție câtă vreme există pericolul ca aceștia să atace oamenii.
Stau și mă gândesc, omul oricum lichidează ce îi e inutil, mă refer aici la prădători sau rozători. Pentru șobolani și șoareci punem capcane și otrăvuri fără ca măcar să ne gândim cât suferă un șoarece ștrangulat sau otrăvit.
Animalele de curte sunt ucise și ele pentru a fi mâncate. Unora li se taie beregata, altora capul cu totul și nimeni nu protestează. Da, știu e o imagine cutremurătoare, dar e un adevăr și am fi ipocriți să spunem că nu e așa.
Aș fi o ipocrită să spun că nu am asista de-a lungul vieții la sacrificarea a zeci de păsări, mai mulți porci și chiar un vițel . Copil fiind consideram aceste imagini  normale în preajma sărbătorilor și de multe ori rămâneam să privesc acel animal agonizând fără prea mare strângere de inimă. Și îmi spuneți mie acum că eutanasierea, moartea fără durere a maidanezilor, printr-o injecție e o barbarie?
Nu spun că îmi convine situația, că sunt de acord ca cel mai bun prieten al omului să fie eutanasiat. Câinii trebuie apărați și văd că sunt o grămadă de ONG-uri care o fac, deci eu pot foarte ușor să nu mă mai număr printre ei. Eu vreau să fiu printre cei care conștientizează un adevăr general.
Cine spune că un câine e mai valoros ca un șoarece sau o pasăre? Oare viața nu e la fel de prețioasă pentru toți trei? Cine spune că pentru un om viața e mai prețioasă decât pentru o pisică? Viața e prețioasă pentru fiecare ființă, pentru că ne e dat să o trăim doar odată.
Am eu vreun merit pentru că m-am născut fată într-o țară europeană și am dreptul la educație și viață? La fel de bine puteam să mă nasc în orice altă țară ca om sau poate ca altă ființă. Poate mă nășteam muscă sau elefant dacă nu mă nașteam om în România. Poate cineva să nege? Poate cineva să aleagă oare ce specie, sex, religie sau în ce nație să se nască. Acestea sunt lucruri care țin de dat.
Vreau să subliniez că viața e importantă pentru orice ființă. Sunt ipocrită pentru că încerc să apăr drepturile animalelor chiar dacă voi continua să mănânc carne sau să folosesc încălțăminte din piele și fără să știu sigur produse testate pe animale... Cu toate acestea, îmi doresc ca fiecare ființă să aibă parte de o viață decentă oricât de scurtă ar fi ea...
Vi se pare mai plăcut ca acei câini să trăiască tot restul vieții în niște cuști, iarna să fie îngropați sub nămeți, vara să sufere de căldură, de sete și foame? Țineți cont că un câine poate trăi până la cinsprezece ani și nu cred că e deloc plăcut să stai în niște cuști cu alți o mie. Câinii sunt animale care trăiesc în haite, animale care se luptă pentru hrană, pentru supremație (chiar dacă sunt castrați), aceștia cu timpul se vor ucide între ei. Asta vreți?
Mă îndoiesc oricum că apărătorii lor se vor înghesui să-i adopte, așa că ori vor petrece o viață mizerabilă în adăpost ori vor fi adormiți (put to sleep, cum zice englezul)  în condiții legale, deci umane cum ar fi normal. Voi ce ziceți?

Comentarii

  1. Eu imi doresc ca Romania sa se educe. Sa fie o stare civilizata. In adevaratul sens al cuvintelor. Cainii nu trebuie sa moara de caldura sau sa fie ingropati in nameti. Nu, nu, nu! Cu putina stradanie, adaposturile pot fi cu aevarat ceea ce se vrea sa fie: case pentru animale.
    Am scris mai multe pe aceasta tema pe blogul meu, in caz ca esti curioasa ce parere am, poti citi acolo ;))
    http://oanabooks.wordpress.com/2013/09/11/daca-tot-1-romanii-iubitori-de-animale-sau-plini-de-falsitate/

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi e foarte greu să spun următoarele, dar ai dreptate. Nu sunt întruchiparea milei, însă apreciez și respect viața. Îmi e milă de câini, nu vreau să fie eutanasiați, dar pur și simplu nu văd altă soluție. Legea a dublat timpul în care câinii pot fii adoptați, de la 7, la 14 zile și mie mi se pare un lucru corect. Altă soluție nu există, pur și simplu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact. Nu cred ca ne permitem sa hranim si sa tinem in conditii decente mii de caini pe care nu ii vrea nimeni, ma refer aici doar in Bucuresti...
      Orasul meu a cam scapat de maidanezi si ma simt mult mai in siguranta acum cand ma plimb pe strada. :)

      Ștergere
  3. Eutanasierea in conditii potrivite nu inseamna cruzime, cruzimea fata de animale face obiectul unei legi care se aplica deja. Eutanasiere inseamna managementul unei populatii de animale. Asta fac si vanatorii atunci cand isi desfasoara activitatea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eutanasierea se foloseste si la oamenii bolnavi in faze terminale, ba chiar si la criminali in SUA si alte state ale lumii. Marita SUA care ne da noua europenilor lectii despre cum sa fim 'buni' inca foloseste aceasta practica in cazul oamenilor.

      Ștergere
  4. Nu cred că o să-i adopte cei care merg la proteste. Mi-a trecut prin cap că poate sunt plătiți ca să meargă să protesteze. Astfel ce oameni ar merge să aleagă niște cîini ai nimănui în locul oamenilor?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este si asta o posibilitate. Dar cum romanul s-a nascut revoltat si in comunism n-a avut dreptul, acum se revolta pentru orice.Evident ca putini dintre cei care 'latra' impotriva eutanasierii cainilor ar fi disponibili sa adopte un maidanez. Mai bine cumpara un bichon sau un terrier cu pedigree....

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)