Memoriile unei gheişe- Arthur Golden

"Ne trăim viaţa ca apa care curge la vale, mergând într-o direcţie, până ne izbim de ceva care ne forţează să găsim un nou curs."

Memoriile unei gheișe de Arthur Golden este un  bildungsroman, care urmărește viața unie fete, înainte și după ce aceasta devine gheișă.

Romanul are caracter autobiografic, Chiyo (Sayuri) este cea care își povestește viața, narațiunea este la persoana întâi. 

Viața fetei este una foarte grea, se naște într-un sat sărăcăcios de pescari. La nouă ani este vândută împreună cu sora ei mai mare  de propriul lor tată. Sayuri ajunge într-o okiya, o casă locuită de gheișe și  tinere care se pregătesc pentru această meserie. 

"Nu devenim gheişe pentru a urma destinul. Devenim gheişe pentru că nu avem de ales."

Acolo viața ei se înrăutățește, pentru început este servitoare, iar mai apoi ia lecții pentru a deveni gheișă. 

Hatsumomo este gheișa principală a okiyei, de asemenea și personajul negativ al cărții. Aceasta îi pune bețe în roate micuței Chiyo, iar mai apoi tinerei gheișe Sayuri. 

din film

Hatsumomo încearcă cu tot dinadinsul să o facă pe Sayuri să-și rateze cariera de gheișă, astfel în cât protejata ei, tânăra Dovlecel să fia adoptată de Mama (stăpâna okiyie), și să devină gheișa cea mai importantă. 

 Din fericire, Sayiuri are și ea șansa de a deveni sora mai mică și protejată a gheișei Mameha, de la care va învăța cum să se poarte în societatea foarte exclusivistă în care trăiesc. O va prezenta tuturor clienților săi și îi va găsi cumpărător pentru  mizuage , ceremonia de pierdere a virginității, prin care o maiko devine gheișă. 

Este un roman foarte bun, te ține cu sufletul la gură și afli multe noutăți despre o lume necunoscută nouă. Lumea gheișelor din Kyoto și toate obiceiurile pe care le au e impresionantă, ascunsă de obicei celor neavizați și chiar plină de duritate. 

"Gheişele au nevoie de haine elegante precum artistul are nevoie de cerneală. Dacă nu eşti îmbrăcată corespunzător, atunci nu eşti o gheişă adevărată."

 Sayiuri invață se se descurce, alături de Mameha, o evită pe Hatsumomo. Trece de mizuage și își găsește un danna (un sponsor). Ultima parte a romanului este cufundată în negura celui de-al Doilea Război Mondial.

M-au cam plictisit aceste detalii, l-am frunzărit puțin la final. Oricum, e un roman despre care poți zice multe, fără să îi spulberi farmecul.

 "O poveste ca a mea nu ar trebui spusă. Căci povestea mea este la fel de interzisă, precum este de fragilă; fără misterele ei, nu poate exista."

din film

O gheișă este un artist, o operă de artă în mișcare. Ea trebuie să binedispună clineții, de obicei oameni de afaceri, în timp ce aceștia se relaxează. Uneori serviciile ei sunt și carnale, dar asta se întâmplă rar...

Cu toate că este senzuală și devine obiectul pentru fantezia fiecărui bărbat, tânrăra Sayiuri este de o inconență incomparabilă. Ascultă de sfaturile călăuzitoare ale Mamehăi, se supune poruncilor Mamei, își îndeplinește datoriile din okyia și învață să devină o gheișă independentă.

 "O gheişă nu poate avea dorinţe. O gheişă nu poate avea sentimente. Gheişa este o artistă a lumii trecătoare. Ea dansează. Ea te distrează. Este tot ce vrei. Restul e o umbră. Restul este secret."

În încheiere, vă sfătuiesc să mai lăsați SF-urile sau romanele distopice, și să puneți mânuțele pe Memoriile unei ghieșe. ;) Este o carte care  mertiă timp. Mie mi-a luat ceva să o citesc pentru c am fost prinsă cu practica și cu învățatul.Cum prindeam timpi morți, scoteam cartea și citeam: în autobuz (ador să citesc în autobuz), la radio, pe banca în parc... Oricum, citiți-o! Are și o ecranizare ce nu trebuie ratată! Mai jos trailerul filmului:

Voi ce mai faceți? Cum merge sesiunea? Cum e cu Bacul? Cum e când știți că se apropie vacanța?

Ce mai citiți?