sâmbătă, 20 iunie 2015

Aproape de inima vijelioasă a lumii - Clarice Lispector


Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieți, o introspecție psihologică în viața unei femei, Joana, ce își trăiește viața și observă lucrurile ca nimeni altcineva.

Despre autoare

 Clarice Lispector
Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.
(sursa


Despre carte

Cartea o urmărește, după cum spuneam și mai sus, pe Joana în două mari etape din viața ei: de copil, iar mai apoi de om matur - femeie căsătorită.
Chiar din ipostaza de copil, Joana se descoperă treptat, îi analizează în mod franc, și chiar usturător pe cei din jurul său, dar și pe ea însăși.

" (..) am un corp și tot ce fac e continuarea începutului meu; dacă civilizația maya nu mă interesează, asta este pentru că nu am nimic în mine care poate avea vreo legătură cu basoreliefurile lor; accept tot ce provine din mine pentru că nu cunosc cauzele și e posibil să calc fără să știu pe ceea ce este vital; și aceasta este umilința mea cea mai mare, tălmăcea ea."

Rămasă orfană, ajunge în grija unei mătuși pe care o sperie, și astfel ajunge să fie numită viperă de aceasta. La fel o va numi și propriul său soț infidel din cauza neînțelegerilor în cuplu.
Scriitura pune foarte mult accent pe trăirile interioare ale personajelor: Joana, Otavio, Lidia, măutșa Joanei, și așa mai departe.
Din cauză că acțiunea aproape că lipsește, lectura mi s-a părut puțin obositoare. Dar faptul că aduce înainte cititorului teme precum - copilăria și adolescența neînțeleasă de adulți, viața de cuplu, nereușitele în viața de cuplu, infidelitatea, gelozia etc.-  te face să continui lectura și compensează oarecum lipsa unei acțiuni bine-definite.

"Bolnavul își imaginează lumea, iar omul sănătos o posedă, a spus Joana. Bolnavul crede că neputința lui provoacă doar suferință, iar omul puternic simte că puterea lui este inutilă.
(..)
De aceea poezia poeților care au suferit este dulce și gingașă. Iar poezia celorlalți, a celor care n-au fost privați de nimic, este înflăcărată și rebelă."

Despre acțiunea cărții nu sunt foarte multe de spus, pentru că preponderentă este introspecția în lumea interioară a Joanei, care simte, vede și procesează tot ce are în jur într-un mod alarmant.
Joana este un personaj feminin atipic, aș zice, chiar bizar și puțin înspăimântător, mai ales când aflăm că lansează afirmații de genul

"O să-i înduioșez pe toți, nu-mi acopăr greșelile, dar vreau ca toate să mă acopere."

Cartea a apărut anul trecut la Editura Univers anul trecut și are 190 de pagini. Editura Univers este noul partener al blogului, așa că rămâneți aproape, începând cu această recenzie vor apărea noi recomandări de carte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)