"Cel mai frumos cântec vine pe furiș" - volum de poezie




Uneori lucrurile bune vin fără ca măcar să te aștepți, vin "pe furiș".
La începutul lunii acesteia a ajuns prin poștă un cadou  din partea domnului Tudor Cicu, un prieten al blogului Atunci și acum
Cadoul este unul nesperat de simpatic, o carte de poezie scrisă de Tudor Cicu în colaborare cu Mihaela Roxana Boboc. 
Poemele sunt prilejul de a face o incursiune în lumea copilăriei, a visării, a dragostei și a altor teme abordate cu multă pricepere de cei doi poeți.

 "te-am ales pe tine cititorule să-mi fii călător prin lumea imaginată alături de o tânără poetă, și ea călătoare într-o limbă de cuvinte visate" - Ne spune Tudor Cicu în cuvântul de introducere. 

 Poeziile au, după cum ziceam, teme diverse printre care: iubirea, copilăria, trecerea timpului, visul, speranța și natura.

"Câte primăveri ai în tine, iubite/ de mă simt mai copil cu fiecare clipire?" - Mihaela Roxana Boboc

De asemenea, cartea este ilustrată cu desene semnate de co-autoarea Mihaela Roxana Boboc. 
ilustrație din carte

ilustrație din carte

ilustrație

Îi mulțumesc autorului pentru cadou, a fost o bucurie pentru mine să țin această carticică plină de cântec, venită pe furiș în mână. Poeziile mi-au trezit amintiri din casa bunicilor, de când eram mică și aveam răbdare să-i ascult povestind. Mi-au trezit amintiri legate de primele amoruri, de primele doruri, de natură,  de tot ce ne înconjoară și acum îmi scapă neobservat.
Vă mulțumesc amândurora pentru carte și vă doresc tot succesul din lume pentru următorul proiect literar. 
Uneori sunt și eu parte dintre cei oropsiți care nu mai citesc poezie, care nu mai au încredere că acum se pot scrie poezii frumoase. Limba română a rămas la fel de poetică precum era în vremea lui Eminescu, Blaga, Arghezi și așa mai departe.
Trebuie doar să ne facem timp să învățăm de la poeții consacrați și să-i citim pe ce care acum se lansează, și cu care avem onoarea de a fi contemporani. 
Mă bucur că am șansa ca pe blogul meu să promovez și poezie, cred că ai nevoie de antrenament pentru a învăța să citești cărțile așa cum trebuie și mai ales ca să înveți să citești poezii. Recunosc că am și eu lacune în ce privește lecturarea operelor lirice, sper să mă îndrept cu timpul. 
Mult noroc și baftă în toate celor care au curajul și tăria necesară de a scrie lucruri de calitate în ziua de azi! Din partea mea, și a cititorilor de bună-credință, au tot sprijinul!

Comentarii

  1. Abia acum, venit de la mare, citesc cele scrise de tine și înțeleg din cele spuse, ca iubitoare și nu comentatoare de carte de poezie, că o mare speranță dovedește o mare dragoste. Fiindcă, în toate, ATÂTA TIMP CÂT EXISTĂ VIAȚĂ, EXISTĂ ȘI SPERANȚĂ! Scrisul unei cărți de poezie în doi, presupune și multe din toate câte i se întâmplă unui om, într-o viață! Mulțumesc Bianca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc și eu! Comentatoare nu vreau să fiu și nici nu îmi permit, de vreme ce n-am publicat nimic (proza sau poezie), poate doar in revista liceului. Ce scriu aici sunt doar păreri personale, uneori mai acide poate, aleori mai moi. Dar trebuie luate ca a tare și nu ca o părere general valabilă. Sper că ați avut parte de vreme bună la mare.

      Ștergere
  2. M-am bucurat citind acest semn de lectură. Mulțumesc, Bianca!
    E unul din acele momente în care îți dai seama de impactul a ceea ce creezi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc și eu și mult succes în viitoarele proiecte literare. Ai drum larg deschis înainte. :)

      Ștergere
  3. Poate am fost prea direct. nu comentatoare de carte îți reproșam, aș fi vrut eu să fii, că iubitoare de poezie , sigur ești! Poate câteva (vezi coperta IV-a) versuri pentru cei care te citesc, merita să dai în postare. P.S. Am fost la mare, și chiar acolo unde Mihaela a scris poemul de la pag. 50. „... Vei fi acolo/să scriem povestea?” După cum spun, aici, am fost acolo! Eram singur... și răspunsul îl ai la pag. 66, ultimele 3 versuri. SAU va trebui să recitești poemul de la pag. 61... e scris pentru MULȚI ALȚII care au fost cândva adolescenți ca mine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)