miercuri, 26 august 2015

Înainte de culcare # Amintiri din vaiță: 20 de ani în Siberia - Anița Nandriș-Cudla


Zilele trecute am făcut ceva nopți albe alături de mărturiile din viață ale Aniței Nandriș-Cudla - Amintiri din viață: 20 de ani în Siberia.
Cartea a fost publicată pentru prima dată în anii '90, când unul dintre nepoți a trimis manuscrisul Aniței celor de la editura Eumanitas, alături de o scrisoare adresată lui Gabriel Liiceanu (directorul Editurii Humanitas).
Am ajuns pe la mijlocul cărții, impresii vreau să vă împărtășesc în special vis-a-vis de limbaj, care este unul arhaic și regional, dar din context reușești să îți dai seama relativ ușor despre ce vrea să sublinieze autoarea.
Cu toate că are anumite cuvinte arhaice și regionale, povestea curge fluid și este chiar captivantă.
Mai multe vreau să spun după ce termin de citit cartea. Cert este că îmi place și îi mulțumesc Ralucăi pentru recomandare.

Voi ce mai faceți? Ce citiți?


5 comentarii:

  1. E prima data cand aud de carte, dar mi se pare foarte interesanta, cred ca e in genul cartii "Printre tonuri cenusii", care mi-a placut foarte mult.
    Lectura placuta in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cât mă bucur că ai încercat-o! Aștept și recenzia ta. <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Totusi, ce e mai inuman in toata povestea asta, e ca si dupa 20 de ani de Siberie grea si inumana, cei care le-au ocupat casa, cei indrituiti sa le dea inapoi drepturile (ma refer la autoritatile locale: trecusera doar 20 de ani) n-o fac, ceea ce-i determina pe doi dintre copii sa se reintoarca in Siberia spre a cistiga banii necesari cumpararii locuintei mamei lor, adica a propriei lor locuinte. Dovada ca lumea desi progreseaza, n-a invatat nimic. Cine nu urla si azi ca lupii sunt mincati de tot felul de porci si rimatori. E bine ca ai adus cartea in discutie si ai facut sa tresalte sufletul in unii dintre cei care ciresc la intimplare, orice. Felicitari Bianca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea acestei familii este tragică și nici faptul că s-au întors în locurile natale n-a fost motiv de bucurie, exact cum spuneați și dv., din cauza casei ce le-a fost confiscată...

      Ștergere
  4. Totuși, ce e mai inuman în toată povestea asta, e că și după 20 de ani de Siberie grea și inumană, cei care le-au ocupat casa, cei indrituiți să le dea înapoi drepturile (mă refer la autoritațile locale: trecuseră doar 20 de ani) n-o fac, ceea ce-i determină pe doi dintre copii să se reîntoarcă in Siberia (acolo unde înduraseră cu toții cele mai cumplite grozăvii de pe lume), spre a câstiga banii necesari cumpărării locuinței mamei lor, a propriei lor locuințe, care va să zică. Dovadă că lumea deși progresează, n-a învațat nimic. Cine nu urlă și azi ca lupii sunt mâncați de tot felul de porci și râmători. E bine că ai adus cartea în discuție și ai făcut să tresalte sufletul în unii dintre cei care citesc la întâmplare, orice. Felicitări, Bianca!

    RăspundețiȘtergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)