duminică, 28 februarie 2016

Belzhar - Meg Wolitzer


Vorbeam zilele trecute cu foarte mult patos că mai nou înainte de culcare citesc Belzhar de Meg Wolitzer. Azi am terminat cartea și sunt destul de încântată.
Belzhar este un fel de roman terapeutic, mă gândesc că ați întâlnit și voi sintagma povești terapeutice, în genul acela de lecturi aș încadra romanul ăsta, dar, cumva, adresat nu copiilor ci tinerilor.

Acțiunea o are în centru pe Jamaica Gallahue, o fată interesantă de liceu, îndrăgostită de Reeve Maxfield, elevul englez care studiază pentru un semestru la școala lui Jam.
Ei bine, din cauza unor purtări bizare, Jam este trimisă de părinții ei la un liceu cu internat - Wooden Barn - unde învață elevi fragili emoțional și foarte inteligenți.

"Acum sunt o fată apatică, cu părul lung căreia nu-i pasă de nimic înafară de propria ei durere." 

Fiecare personaj de la Wooden Barn prezentat în carte ilustrează o tipologie de adolescent fragil întâlnită în lumea reală: de la fata care își descoperă înclinările sexuale îndreptate spre fete, până la tinerii cuprinși de vinovăție din cauza unor anumite acțiuni.

Jamaica este selectată să ia parte la orele de teme speciale de engleză, împreună cu alți câțiva elevi. Fără să știe la ce să se aștepte, elevii ajung la orele de teme speciale, iar profesoara le explică ce vor studia în semestrul pe care îl vor petrece acolo: autoarea  Sylvia Plath și romanul ei, Clopotul de sticlă.

De asemenea, profesoara le oferă elevilor câte un jurnal legat în piele roșie în care să-și noteze gândurile. În timp ce scrie în jurnal, fiecare elev re-experimentează suferința, retrăind momentele șocante care le-au cauzat într-un fel sau altul blocaje - elevii numesc aceste trăiri Belzhar (de la The Bell Jar, romanul Sylviei Plath).

"Mi se spune că suferința e o parte extrem de importantă din tot, dar trebuie să te porți ca și cum nu ar fi."

Prin intermediul jurnalelor, a comunicării și a lecturii, cei cinci elevi de la cursul de literatură ajung să treacă peste blocajele care îi aseamnă într-un fel sau altul cu tânăra și fragila autoare Sylvia Plath.

Din păcate autoarea duce deznădejdea la extrem și se sinucide, dar pentru tineri viața ei este un fel de pildă.

Mi-a plăcut cartea, este un roman bine scris. Singurele momente mai ciudate au fost cele petrecute de Jam în Belzhar, momentele se repetă puțin cam des și devin ușor redundante.

Îmi place totuși cum autoarea face din simpla lecturare a unor cărți belestristică o adevărată terapie, iar acțiunea cărții nu se lasă mai prejos. Vă spun că romanul are fantezie, acțiune, aventură și romantism.
Mi-ar plăcea să existe o ecranizare, chiar abia aștept să facă una.

Despre autoare

Meg Wolitzer (n. 28 mai 1959 în Brooklyn, New York, SUA) este scriitoare cunoscută pentru romanele The Wife, The Ten-Year Nap, The Uncoupling și The Interestings (Interesanții).

7 comentarii:

  1. Waw! Recenzia este super, romanul este foarte interesant, totul este perfect. Sunt foarte curioasa cum este in întregime si cu siguranța il voi citi. Daca nu acum, atunci cand? Si asa urasc faptul ca nu am citit unele carti la timpul lor si si-au pierdut din farmec..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nicio carte nu își pierde farmecul dacă este pe gustul tău. :) Să citești Belzhar, lectură plăcută!

      Ștergere
  2. Am citit și eu cartea, o să încerc să păstrez discuția spoiler-free (warning pentru cei care citesc, s-ar putea să-mi scape ceva). Așa, ajungând la subiect: nu te-a deranajt dezvăluirea din final? Adică pe mine m-a dezamăgit, mi se pare că a cam discreditat povestea pentru că, prin comparație cu ceilalți și cu problemele lor, „drama” protagonistei a părut o prostioară...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru mine dezvăluirea de la final a fost o surpriză, nu mă așteptam. Sinceră să fiu, nu m-a deranjat că autoarea a păstrat până la final o aparență, chiar mi s-a părut că adaugă puțin piper cărții. :)

      Ștergere
    2. Și pe mine m-a surprins, chiar nu mă așteptasem la asta :)) Dar, din păcate, aș fi preferat o surpirză care să nu schimbe atât de mult ceea ce tocmai citisem, adică am simțit nevoia să recitesc cartea știind acea dezvăluire... (n-am recitit-o pentru că aveam un imens „to read pile”)

      Ștergere
  3. Mă întrebam ce semnifică titlul aceste cărți, dar nu aș fi ghicit de unde vine. Cu atât mai mult trebuie să o citesc, la fel ca și Clopotul de sticlă. Minunată recenzie! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și pentru mine a fost o surpriză. Am citi mai mult de jumătate până să-mi dau seama. Vreau să citesc și eu Clopotul de sticlă cât de curând. Mulțumesc pentru feedback!

      Ștergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)