marți, 21 februarie 2017

Amantul japonez - Isabel Allende


O iubesc pe Isabel Allende pentru scrierile ei, o spun acum și oricui mai întreabă. :) Cărțile ei sunt o adevărată desfătare, indiferent de moment. 


Incipit


"Irina Bazili a început să lucreze la Lark House, care se afla în Berkeley, la margine, în anul 2010. Avea 23 de ani împliniți și prea puține iluzii, căci de la 15 tot schimbase locuri de muncă în mai multe orașe."


Despre carte

Irina Bazili se angajează la căminul de bătrâni, Lark House, unde, deși foarte tânără, devine angajata cea mai iubită. Ajunge asistenta personală a Almei Belasco. Cartea este structurată pe mai multe planuri, fiecare personaj are propria poveste foarte bine construită. 
Irina Bazili este o tânără de origine basarabeană, cu un trecut marcat de lipsuri în țara natală, părinți alcoolici în SUA și un tată vitreg care o folosește în pornografie infantilă.

În celălalt plan aflăm povestea Almei Belasco (acum vârstnică în Lark House), de la micuța evreică trimisă de părinți din Polonia amenințată de război în SUA la familia unchiului. Viața ei e tumultoasă, este lipsită de afecțiunea părintească, dar prieteniile din copilărie  se transformă în adevărate povești de amor ce rezistă peste decenii. 
În copilărie, Alma îl cunoaște pe Ichimei, fiul grădinarului de care se îndrăgostește, chiar dacă diferențele rasiale și statutul social nu permit o relație între cei doi. 


"Cât de exuberant şi de viu e Universul, Alma!" 

Printre altele, cartea atrage atenția asupra sorții imigranților de origine japoneză, forțați să locuiască în centre de relocare în timpul celui de-al doilea Război Mondial, odată cu atacul de la  Pearl Harbor, pe 7 decembrie 1941.  Printre ei se afla și Ichimei împreună cu familia sa. 

O altă problematică bazată pe fapte reale subliniată în carte este sărăcia, dar și rata mare de fete folosite ca prostituate în Europa de Est, mai exact Republica Moldova și România.  

Cele două personaje feminine, Alma, aflată la apusul vieții și Irina, la început și fără sprijin, sunt adevărate eroine debordând de putere și voință. Dragostea Almei față de Ichimei, încercările Irinei de a se reabilita în societate, după o copilărie traumatizantă, dar și o posibilă dragoste adevărată, cea oferită de Seth, nepotul Almei... toate  te lasă fără grai. 

“Nu suntem bătrâni pentru că am împlinit șaptezeci. Începem să îmbătrânim din clipa nașterii, ne schimbăm zi după zi, viața e o curgere continuă. Evoluăm. Singura deosebire este că acum suntem ceva mai aproape de moarte. Și ce e rău în asta? Dragostea și prietenia nu îmbătrânesc.” 

Să vă spun părerea mea

Mi-a plăcut foarte mult cartea și o recomand tuturor cu mare drag, în acord nota 9/10. 
Îmi plac mult scrierile Isabelei Allende pentru că reușește să structureze excelent poveștile,. Personajele sunt extraordinar construite, provin din diferite pături sociale, fiecare cu problemele, dorințele și speranțele personale. Pe lânga asta, situațiile prin care trec personajele sunt foarte bine făcute, războiul, prostituția, sărăcia, dragoste și speranța de mai bine sunt realități de care ne putem lovi cu toții. 
Vă recomand cartea cu drag!

***
Voi ce mai citiți?
Vă reamintesc că am reluat provocarea înainte de culcare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)