Numai cu fiica mea - Betty Mahmoody, William Hoffer

După o perioadă extrem grea pentru mine pe plan personal, am reușit să termin de citit cartea Numai cu fiica mea de Betty Mahmoody. Ba mai mult, am reușit să îmi adun gândurile și să am puterea de a scrie despre ea.

Continuarea acestei cărți a fost scrisă de fiica lui Betty Mahmoody, Mahtob - și se numește Numele meu este Mahtob. Găsiți recenzia pe blog.

Povestea relatată de Betty este similară cu cea pe care o găsiți în cartea lui Mahtob, dar cea dintâi are acuratețea unei persoane mature, ale cărei amintiri au fost proaspete în momentul în care au fost scrise.

Betty Mahmoody, căsătorită cu medicul anestezist Sayed Mahmoody acceptă cu mari ezitări să-și însoțească soțul într-o călătorie în Iran, alături de fiica lor Mahtob. Betty și Mahtob sunt cetățeni americani, iar Moody (soțul) este iranian stabilit în Statele Unite.

La scurt timp după sosirea în Iran, Betty și Mahtob se văd prinse într-o capcană înfiorătoare, Moody  îi dezvăluie soției că vor rămâne definitiv în Iran. Atitudinea lui față de Betty și fiica sa se schimbă, devine agresiv, impulsiv și imprevizibil. 

Viața în Iran este groaznică pentru mamă și fiică: rudele lui Moody, obiceiurile și opresiunea față de femei le îngreunează situația, fără să mai vorbim despre faptul că bărbatul le desparte la un momentdat pe cele două.

În mod forțat, Mahtob este obligată să meargă la școală, să se adapteze într-o cultură în care n-a crescut și îi este străină, timp în care mama ei pune la cale un plan de evadare.

Optsprezece luni petrec Mahtob și Betty în Teheran, dar reușesc să se salveze cu ajutorul unor localnici binevoitori care încearcă să repatrieze cetățeni străini.

Trebuie să subliniez că acțiunea se petrece în anii '80, iar traducerea cărții a apărut la noi în anul 1993. Nu știu în acest moment care este situația în Iran, dacă mai există cetățeni străini ținuți captivi acolo sau dacă lucrurile s-au mai îmbunătățit.

Acum pot să spun că am parcurs toate opiniile referitoare la această poveste. Am văzut filmul ce s-a turnat pe baza cărții, am citit cartea lui Mahtob, cartea originală și am văzut câteva impresii pe care doctor Mahmoody le-a lansat.

Adevărul este că bărbatul s-a cam victimizat, susținea că i-a fost răpită fiica și că îi este extrem de dor de ea. În filmul lui îmbrățișa constant un ursuleț despre care pretindea ca a aparținut lui Mahtob. Mahtob și Betty în cărțile lor susțin că jucăria prețioasă rămasă în urmă a fost un iepuraș.

De asemenea, în filmări apare și o femeie care o blamează pe Betty pentru fuga din Iran, spunând că i s-a acordat suficientă libertate cât erau în Teheran. 

Lucru neadevărat, acolo femeile nu prea au libertate de mișcare iar pericolul este în general destul de mare pentru ele singure pe străzi.

***

Voi ce mai faceți? Ce citiți?