Zăpada mieilor (And we stay) - Jenny Hubbard


Emily Beam este adolescenta nou-sosită în școala de fete cu internat Amherst.
Misterioasă și extrem de sensibilă, Emily scrie poezii și se ferește de comunitate cât se poate de mult, refugiindu-se în locul pe care fetele îl numesc studiotecă.

Îmi duc zilele-n internat
Oțelindu-mi miezul,
Rămân credincioasă doar mie
Și cărților ce-mi mână crezul.

Colegele de la Amherst nu au habar că dincolo de alura  ei misterioasă și de tendința de a se refugia în singurătate, Emily ascunde și un trecut extrem de dureros.
Despărțirea de Paul Wagoner, iubitul ei, dar și faptil că acesta s-a sinucis de față cu ea după despărțire, o fac pe Emily să se adâncească în suferință și să se simtă copleșită de vină.
Poeziile, dar și istoria romanțată a poetesei Emily Dickinson au asupra adolescentei un efect catharsic.

Când ești doar o copilă
Codrii comorile-și dezvăluie
Zile lungi sub pomi în floare,
Vraja altei lumi te-nvăluie.

Să vă spun părerea mea

Dagherotip Emily D.
Am admirat modul prin care autoarea Jenny Hubbard combină romanul cu poezia, reușind să construiască un personaj feminin pe cât de sensibil, pe atât de puternic.
Mi-a plăcut și faptul că scriitoarea s-a documentat în legătură cu viața lui Emily Dickinson, despre care Wikipedia spune că a fost o poetă americană ce a trăit și activat în secolul al XIX lea.

Cele două Emily, eroina adolescentă și poeta, au trăsături similare precum: singurătatea auto-impusă în urma unor tragice despărțiri, în cazul lui Emily Beam prin sinuciderea lui Paul, iar în cazul lui Emily Dickinson prin decesul a două mari persoane iubite.

Până și cariera poetică, dacă o putem numi așa, este similară. Nici una dintre cele două nu dorește ca poemele să fie publicate, în cazul lui E. Dickinson, poeziile au fost publicate post-mortem de către sora ei.
Emily Beam încearcă și ea să își țină ascunse poeziile prin care dă formă trăirilor și suferințelor interioare.

Băiatul pe care îl iubeam
avea vinele celor de demult.
Avea optsprezece ani dar  și
o sută optzeci în același timp,
biblic și îndârjit
ca stânca înfiptă în pământ.
 Scrierea în sine nu m-a impresionat, dar povestea construită în jurul celor două personaje, Emily și Paul este ok. Până și trăirile lui Emily sunt plauzibile, chiar dacă se putea dezvolta tema într-un limbaj ceva mai profund.

***
Voi ce mai citiți?
Eu am început ieri Dacă aș rămâne și îmi place foarte mult. Pe noptieră mă mai așteaptă și volumul al doilea din Miss Peregrine și o carte document: Lapidarea Sorayei.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Pânza de păianjen-Cella Serghi