Castelul de sticlă - Jeannette Walls


Castelul de sticlă- memoriile autoarei americane Jeannette Walls, sunt o incursiune splendidă în lumea copilăriei. 
A unei copilării diferite de cea pe care o vedem ideală, știți copilăria aia în care cei mici cresc armonios cu cel puțin trei mese pe zi, jucării, cărți și gustări la discreție, cu paturi cu baldachin pentru fete și pereți tapetați cu super eroii preferați pentru băieți. Nu e copilăria aia în care copilul e înscris la o singură școală pe care o frecventează până termină studiile, iar colegii de clasă se înțeleg foarte bine și au interese comune.

Nici pe departe, Lori, Jeannette, Brian și Maureen, cei patru copii ai familiei Walls au un stil de viață nonfoncormist. Familia se mută frecvent dintr-un oraș în altul, pe tot cuprinsul Statelor Unite ale Americii, obligându-i astfel pe cei patru copii să lase totul în urmă, mereu.
Interesul scăzut al părinților față de stabilitatea familială și socială, pericolele la care sunt foarte des supuși copiii, dar și viciile fac copilăria celor patru un adevărat chin.

"Mama spunea întodeauna că oamenii își făceau prea multe griji pentru copiii lor. Îți prinde bine să suferi la o vârstă fragedă, obișnuia ea să spună. Asta îți întărește trupul și sufletul, și de aceea ne ignora pe noi, copiii, când plângeam."

Înainte ca autoarea să se nască, cuplul a pierdut un copil, o fetiță de nouă luni, despre care Jeannette ne relatează că:

"Mama nu părea niciodată prea impresionată de moartea lui Mary Charlene.
- Dumnezeu știe ce face, spunea ea. El mi-a dat niște copii perfecți. Tot El mi-a dat și unul care nu era perfect, și atunci a spus:
"Ups, mai bine l-aș lua pe ăsta înapoi."
Pe de altă parte, tata nu era dispus să vorbească despre Mary Charlene."
Deși puse pe seama aventurii și a spiritului liber, mutările excesive ale familiei Walls sunt, de fapt, cauzate de incapacitatea părinților de a-și păstra locurile de muncă. Excesele de alcool ale tatălui, indiferența mamei față de cei mici și mai mult de atât, resursele financiare insuficiente din cauza cărora soții Walls nu își pot cumpăra o locuință pe care să o întrețină sunt adesea motive de ceartă și bătăi.

Foametea, frigul și nesiguranța zilei de mâine nu le sunt deloc străine celor patru copii.
În frecventele lor mutări, ajung să doarmă pe cutii de carton în case cu ușile deschise, să aibă zile în care nu au ce mânca și chiar să intre în altercații cu alți copii din cauza sărăciei. 
Cu toate acestea, părinții încearcă să le transmită niște valori care stau și azi în picioare. Una dintre valori este reprezentată de evitarea consumerimsului excesiv, mai ales în preajma Crăciunului, motiv pentru care tatăl, Rex, îi invită pe copii să privească bolta cerească și să-și aleagă o stea a lor:

"Peste mulți ani, când tot gunoiul pe care l-au căpătat ei va fi stricat și de mult uitat, a zis tata, voi veți fi încă stăpânii stelelor voastre."
Schiță a castelului de sticlă
 Jeannette reușește să nu-și condamne părinții și să relateze deschis despre încercările prin care trece împreună cu surorile și fratele ei. Rose Mary, mama, este adesea preocupată de pictură, iar tatăl - în momentele în care nu e în stare de ebrietate, încearcă să se îmbogățească jucând jocuri de noroc sau făcând diferite investiții, pentru a le construi copiilor săi așa numitul castel de sticlă care să le fie  forever home. Din păcate, cam toate dau greș, iar cei mici cresc flămânzi, frustrați și marginalizați de alți copii.
Castelul de sticlă este o carte complexă și frumoasă, o poveste de viață frumos scrisă, în care câțiva frați cresc fără prea multe resurse, norocul lor fiind capacitatea intelectuală și adaptabilitatea la medii și factori noi.
 Numeroasele acte de neglijență de care au parte copiii, dar și mutările prin care trec frecvent pe mine m-au marcat. Eu una trăiesc în același oraș de la naștere. Când aveam opt ani ne-am mutat într-un alt apartament, la câteva străzi distanță... pentru mine nouă mutări dintr-o parte în alta a țării ar fi fost mult prea mult. Mă mir că Jeannette și frații ei au făcut față. Cu toate acestea, mi-a plăcut mult cartea.
Acum că se apropie și sărbătorile, vă recomand să treceți și cartea aceasta pe lista de cumpărături. 
Voi ce citiți?
Ce cărți vă aduce Moșul?
Dacă încă nu știți ce să-i cereți, poate aruncați o privire pe librăria online Libris, aveți din ce alege. :D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Pânza de păianjen-Cella Serghi