Unsprezece minute - Paulo Coelho

N-am mai trecut de mult pe aici, am rămas în urmă cu lectura din lipsă de timp, poate chiar de chef, în orice caz încerc să mă revanșez vorbindu-vă despre o carte nouă, nouă pentru blog, vreau să spun.

Unsprezece minute este una dintre acele cărți care te fac să te gândești de două ori înainte de a judeca o persoană, fie ea prostituată ori proprietar de bordel. Nu ști ce să zic, oare care dintre cele două personaje are culpa cea mai mare în traiectoria atipică pe care o iau viețile lor? Unsprezece minute nu culpabilizează pe nimeni, asta e drept și trebuie menționat de la bun început. 

Paulo Coelho creionează un personaj feminin puternic, chiar dacă în esență simplu și mereu curios - Maria - o fată născută într-un sat brazilian cu trăiri creștine foarte puternice, ca cele ale autorului, de altfel. La fel ca Santiago (din Alchimistul) ori Brida (din cartea omonimă), sau ca majoritatea personajelor lui Coelho și Maria pornește pe un drum inițiatic, un drum al maturizării.

"Întâlnirea unei femei cu sine însăși este un amuzament cu riscuri serioase. Un dans divin. Când ne întâlnim, suntem două energii divine, două universuri care se ciocnesc. Dacă întâlnirea nu are reverența necesară, un univers îl distruge pe celălalt."

Maturizarea Mariei are loc pe plan sexual, în special. Fata dorește să găsească iubirea, faima și bogăția, motiv pentru care pleacă la Geneva unde ajunge prostituată. În Geneva, tânăra se depărtează tot mai mult de iubire, devenind tot mai fascinată de sex și de crearea plăcerii, cel puțin pentru a câștiga ceva mai mult bacșiș de la clienții localului Copacabana.

În cele din urmă, concepția ei lipsită de speranță despre dragoste este pusă la încercare datorită pictorului pe care îl întâlnește și care o inițiază în plăcerea sexuală de dragul plăcerii sexuale.

"Eu sunt două femei: una dorește să aibă toată bucuria, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viața. Cealaltă vrea să fie sclava unei rutine, a vieții de familie, a două lucruri care pot fi plănuite și realizate. Sunt o femeie de casă și o prostituată, ambele trăind în același corp și luptând una împotriva celeilalte."

 Evident că Maria nu scapă de auto-culpabilizare, sau mai bine zis de sentimentul că este folosită.  Are și o conștiință foarte vie și prezentă, autorul chiar face uneori aluzii că acea conștiință ar fi o doamnă - Fecioara Maria - care nu intervine în itinerarul personajului, dar îl veghează. 

"Eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibilă, numită corp. În toate aceste zile, exact invers de cum îmi puteam imagina, sufletul acesta a fost mult mai prezent. Nu-mi spunea nimic, nu mă critica, nu-i era milă de mine: doar mă observa."

Personajele lui Coelho sunt oarecum similare între ele, toate au câte un drum inițiatic de parcurs, într-o direcție sau alta (vrăjitorie, dragoste, sex, maturizare, tratarea de depresie, etc.) și toate se compun, sau ajung la o maturitate satisfăcătoare până la finalul cărții.

Cartea e ușurică, o citești ușor și e plăcută. 

Libris.ro vă pune la dispoziție o gamă foarte bogată de lecturi pentru toate gusturile, dar și din domenii extrem de variate.

Voi ați citit Unsprezece minute? Ce părere aveți? 

Ce altceva ați citit sau citiți și merită menționat?