Atunci și acum

     Titlu: Soţia doctorului Autor: Sawako Ariyoshi (Japonia) Editura: Humanitas  Am terminat ieri de citit cartea aceasta. A fost una interesantă despre viaţa unei familii de japonezi din secolul al şaptesprezecelea. Tânăra Kae o admira de copil pe femeia ce urmează să-i  devină soacră peste câţiva ani. Otsugi o peţeşte pe Kae, fiică dintr-o familie de samurai pentru fiul său Unpei, plecat la studii în Kyoto pentru a deveni chirurg. Căsători se face în lipsa soțului, tânăra soție urmând să muncească la noua ei familie pentru a reuși să suțină financiar studiile fiului.    Când soțul se întoarce acasă, rivalitatea dintre soacră și noră începe, Otsugi  se pune între cei doi tineri, aruncand-o în umbră pe tânăra soție. Cartea reliefează încercările prin care trece această familie și mai ales cele două femei, Kae și Otsugi. Câteva incercări importante sunt bolile care lovesc familia medicului din cauză cărora mor doă surori ale medicului dar și ...

   Să vă spun un secret, cartierul meu se luminează brusc în preajma sărbătorilor, şi nu mă refer la faptul că oamenii ar deveni mai voioişi ori mai înţelepţi. Nu. Se luminează la propriu, peste tot ăn ferestrele blocurilor apar figurine luminoase de la stele, moşi crăciuni, brazi până la păuni... Când eram mică totul se lumina brusc pentru mine în preajma sărbătorilor, chiar şi fără acele luminiţe.Era de basm să mă gândesc că un moş bătrân ar umbla prin lume ducând cadouri şi că trece chiar si pe la mine. Era wooa, o întreagă reţea de copii bucuroşi, iar Moşul ne cunoaştea pe toţi fără ca noi să ştim de unde.Pe atunci eram în extaz să văd luminiţele din centru, să văd statuetele ce înfățișează scena nașterii Domnului și să mă plimb cu tramvaviul copiilor, care erau la mare modă pe atunci.   Acum sunt mare, iar farmecul s-a dus și el o dată cu bucuria și copilări...chiar dacă tata începe și el să așeze păuni și brazi din luminițe în ferestre, chiar dacă edilii încearcă ...

Am citit şi văzut câte ceva despre Iulia Hasdeu, da, acea tânără genială a cărei moarte a venit la doar 19 ani...şi căreia tatăl i-a construit un castel drept omagiu și loc de întâlnire. Se spune că Iulia a fost foarte înzestrată, la numai doi ani știa să scrie, la cinci ani  deja compunea primele poezii... studiază în Franța unde excelează datorită geniului ei.   Ei bine, eu nu zic că trebuie să fii genial, poate nici ea nu era genială, poate avea doar o cultură generală foarte bogată, la o adică un om genial știe din multe domenii câte ceva, la fel și un om cu o cultură generală bogată.  Pentru că m-a impresionat mult povestea ei m-am hotărât să iau câteva cărți despre ea și scrise chiar de ea, până acum am găsit: 1.Scânteietoarea viaţă a Iuliei Hasdeu- C. Manolache 2. Cugetări- Iulia Hasdeu 3. Jurnal fantezist- Iulia Hasdeu 4. Iubirile Iuliei Hasdeu- Crina Decusara-Bocsan *** Dacă aveți și voi alte sugestii de lectură din operele ei și sunt mai ușor de găsit...

Căutam pe youtube minuni, filmuleţe în care oamenii îşi povestesc minunile şi am dat peste Nadejda. Este povestea unei iehoviste ce alege să redevina ortodoxă. Nadia, o femeie împlinită care este lovită de boală şi trebuie să se resemneze cu gândul morţii, găseşte în credinţă şi prietene un sprijin. Pe mine m-a impresionat. Vizionare plăcută!

Mă plictiseam, aşa că am pus mâna pe tastatura şi am cautat tutoriale pentru agrafe şi bentiţe făcute manual. Până aici bine, a mai venit şi o prietenă la mine care mi-a arătat cum să fac  floricică pentru agrafă. Totul bine, mi-am umplut camera de panglici și materiale din haine vechi păstrate de mama, sunt mândră că pot purta ceva făcut de mine, chiar dacă nu e chiar o capodoperă vestimentară.   Sper sa vă placă ideea, voi încerca să mai fac, mai ales că am găsit și alte tutoriale pentru cordeluțe superbe pe un site. E în engleză, dar asta nu ar trebui să fie o problemă. :D Aici link-ul: Ucreate

E foarte tarziu, nu folosesc nici diacritice ca sa nu fac zgomot, dar nu pot pleca la culcare inainte sa va povestesc despre dragii mei Laci (Lotzi) si Gezia (Gheiza) :). Doi oameni-maimuta pe care i-am intalnit azi in autobuz. Minunati baieti, ah, asa de atragatori si prost-crescuti.    I-am intalnit azi in autobuz, eram cu colega-mea si ne inghesuiam spre casa, dragii de ei urca mai in fata, langa usa, incep sa se impinga ca la ei in cusca de la zoo si lovesc o batranica, apoi pe Dana colega-mea.   La o statie opresc usa ca nu se mai deschide, dobitoci, nu alta si nici macar n-au comentat cand le-am spus pe nume, dobitoci adica, pe la spate.Erau unguri, dar stiau si roamana, poate ca romana pe care am folosit-o a fost prea avansata pentru cei doi babuini cu cercel in urechi si in spranceana. :)) Aveau semne distinctive ca nu cumva sa ii incurce parintii cand ii viziteaza la zoo.Aaa, gradina zoo din Oradea s-a desfintat provizoriu, de aia erau Laci si Geiza pe strada, ...

Sunt genul care și-ar cumpăra o carte nouă chiar dacă mai sunt altele acasă pe noptieră care așteaptă să fie citite.Așa am dat de o lume Printre lupi a Mishei Defonseca. Trecătorii nu mă bagă în seamă.Nu văd că sunt un lup rătăcit pe străzile orașului.Un lup mascul sau femelă, fără nume, fără vârstă.În indiferența mulțimii nu am niciun reper.(...) Mi se spunea Mishke, eram o fetiță evreică și aveam șapte ani.   Mi-a plăcut mult Printre lupi de Misha Defonseca. O poveste fabuloasă, foarte aproape de adevăr pe care oamenii au crezut-o până nu demult reală.Pe parcusrul lecturii, care a durat cam mult din cauza timpului, m-am simțit ca micuța Mishke, autoarea în copilărie.Am văzut lumea prin ochișorii ei de copil pornit prin lume în căutarea părinților.     Printre lupi e povestea unei copilițe ce a avut ghinionul   să se nască evreică în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Pleacă din Belgia, țara natală după ce a fost lăsată în grija unei familii iar ace...

E vreme rea, noros frig, picioare reci. Unde e vara? Unde e căldura de afară? Dar cea din sufletele noastre? Vremea asta îmi dă o stare de somnolență...îmi doresc doar să stau în pat refugiată cu nasul meu rece într-o carte bună. p.s desenul e făcut de mine, îl găsiți aici