Ochii lor

  Ii vad aproape zilnic, se plimba linistiti, ca un sot cu sotia lui... dar ei au ceva special, ceva mai putin decat restul oamenilor si ii face  deosebiti.
  Merg mereu brat la brat, poate ca daca ea ar vedea nu ar fi atat de apropiati.
  Ii admir in tacere, ii las in urma si il aud be barbat zicandu-i ei cand  e un hop in calea lor, impart amandoi ochii lui pentru ca ea este oarba... dar sunt impreuna.
 Acum as putea face o comparatie intre ei si restul lumii, as putea zice cat sunt  de uniti la nevoie si cat de mult ii admir, dar nu o voi face.
  Ascultati  "Sa nu ucizi"-Florin Chilian. La revedere, macar noi putem.

Comentarii

  1. Sunt efectiv impresionata de povestea asta! Scrii extraordinar! M-ai facut pur si simplu sa-i cunosc intr-un fel pe oamenii astia! Nu pot sa-ti explic sentimentul pentru ca rar mi se intampla! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur, Claudia draga! :) multumesc pentru vorbele bune!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)