Povestea unui prieten devotat
Am văzut ieri un film emoţionant, după ce căutam enervată pe net un film bun l-am găsit la TV. Am citit prima dată descrierea în programul TV pe net şi scria că te emoţionează până la lacrimi, ei bine nu am crezut, m-am obişnuit să nu mai plâng la filme, sau la spectacole...bine, poate doar foarte rar. Acesta a fost unul dintre foarte rarele cazuri, se pare.
Filmul se numeşte Hachiko: Povestea unui câine , profesorul Parker găseşte în gară un pui de câine din rasa Akita, pe care hotărăşte să îl păstreze, numindu-l după semnul inscripţionat pe medalion şi anume Hachi, însemnând cifra 8. Puiul creşte iubindu-şi stăpânul. Învaţă să-l urmeze pe oriunde merge acesta, îl însoţeşte zilnic la gară, unde îl aşteaptă până seara când profesorul Parker se întoarce de la servici. Face acest lucru zi de zi, chiar şi după ce stăpânul său se stinge din viaţă în urma unui atac de cord. Timp de nouă ani, Hachi este văzut de călători aşteptându-şi stăpânul, cu toate că fiica acestuia a fost dispusă să-l adopte pe Hachi, acesta a fugit la gară în aşteptarea prietenului său.
Ei bine, filmul e film, dar acesta a fost inspirat dintr-o poveste reală, a câinelui cu acelaşi nume care a trăit în Japonia în anii '20-'30. Au construit o statuie iar memoria lui e mereu vie, deşi cred că Hachiko era mult mai fericit dacă îşi regăsea stăpânul...cine ştie, poate l-a regăsit în cele din urmă. :) Noi nu suntem atât de devptaţi nici când vine vorba de noi înşine. În schimb Hachi a fost, la fel şi alţi căţei precum Rin Tin Tin, Colţ-Alb, Lassie, Bobbie şi alţi căţei celebri sau mai puţin celebri.
Filmul se numeşte Hachiko: Povestea unui câine , profesorul Parker găseşte în gară un pui de câine din rasa Akita, pe care hotărăşte să îl păstreze, numindu-l după semnul inscripţionat pe medalion şi anume Hachi, însemnând cifra 8. Puiul creşte iubindu-şi stăpânul. Învaţă să-l urmeze pe oriunde merge acesta, îl însoţeşte zilnic la gară, unde îl aşteaptă până seara când profesorul Parker se întoarce de la servici. Face acest lucru zi de zi, chiar şi după ce stăpânul său se stinge din viaţă în urma unui atac de cord. Timp de nouă ani, Hachi este văzut de călători aşteptându-şi stăpânul, cu toate că fiica acestuia a fost dispusă să-l adopte pe Hachi, acesta a fugit la gară în aşteptarea prietenului său.
Ei bine, filmul e film, dar acesta a fost inspirat dintr-o poveste reală, a câinelui cu acelaşi nume care a trăit în Japonia în anii '20-'30. Au construit o statuie iar memoria lui e mereu vie, deşi cred că Hachiko era mult mai fericit dacă îşi regăsea stăpânul...cine ştie, poate l-a regăsit în cele din urmă. :) Noi nu suntem atât de devptaţi nici când vine vorba de noi înşine. În schimb Hachi a fost, la fel şi alţi căţei precum Rin Tin Tin, Colţ-Alb, Lassie, Bobbie şi alţi căţei celebri sau mai puţin celebri.
Foarte frumos aici la tine, carti, filme, povesti, un loc placut unde sa te tot intorci.
RăspundețiȘtergereO primavara care sa iti incante sufletul :)
Am auzit si eu de film si mi-am tot zis sa ma uit la el. Dar daca ai adus aminte de el, chiar am sa ma uit maine la el. Si, am sa-mi pregatesc un pachet cu servetele ca eu plang usor la filme! :))
RăspundețiȘtergerepare interesant... cu toate că nu prea am de-a face cu filmele cu animale..:P m-ai convins..:D
RăspundețiȘtergere@Ingerul tau, multumesc, o primavara plina de frumusete si tie! Te mai astept.
RăspundețiȘtergere@Dianna, sa-ti iei servetele, cam de pe la jumatatea filmului am inceput sa lacrimez, si pana pe la sfarsit am tot dat "apa la soricei". :)
@Cos, e unul dintre filmele care chiar merita vazute! Iti recomand de asemenea si Black Beauty, plus cartea. :)