sâmbătă, 5 mai 2012

Cândva mi-am pus o dprință...sau mai multe

Când au murit cintezele, de fapt cintezoaica, iar cintezoiul era foarte deprimat am văzut pe cutia lor de mâncare un peruș, nu mai știu exact ce culoare avea în imagine dar știu ca a fost frumușel. Mi-am dorit atunci foarte tare ca următoarea pasăre pe care o voi avea în colivie să fie un peruș, care să stea pe umăr, pe deget etc. La nici o zi dupa ce a murit Cip, care a murit cu o săptămână după Cipita, tata m-a dus la un nene ca să aleg un peruș. Erau frumoși toți, puțin speriați, nenea a prins unul alb, ca un porumbel, dar când l-am văzut de aproape am observat că are vestuță albastră.Nu am știut nicio dată sigur ce era, un el sau o ea, s-a dovedit mai apoi a fi o ea. She is an old lady now cu capricii și toate cele.
Toamna trecută când l-am luat pe Oli, am dus-o pe Coco cu mine, aveam nevoie de colivie și nu o puteam lăsa singură acasă fără colivie. Nenea a și uitat de perușiță, uitase că tot de la el era luată.Oricum, ideea e că dorința mi s-a îndeplinit. Acum am perușul pe care mi l-am dorit la 12 ani, ba chiar doi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)