Se numea Sarah- Tatiana de Rosnay

Am primit săptămâna trecută,de la Libris, mult-dorita carte Se numea Sarah, pentru recenzie, scrisă de autoarea franceză Tatiana de Rosnay. Pe site-ul acestei librării online puteți găsi de asemenea o gamă variată de cărți online și cărți în limba engleză. A fost o carte bună, m-am lungit puțin în lecturarea ei din lipsă de timp, a fost și ziua mea ieri, bla, bla, mă iertați! :)

Să trecem la subiect deci.  

Se numea Sarah

Autor: Tatiana de Rosnay

Anul publicării: 2006

Traducere din: Engleză

Ecranizare: Da

Jurnalista americană, Julia, pune cap la cap evenimentele petrecute  în țara sa adoptivă, Franța, în vara anului 1942, când poliția franceză făcea razii în Paris pentru capturarea familiilor de evrei. Julia este însărcinată de redacția americană pentru care lucrează să scrie un articol despre razia de la Vel d'Hiv cu ocazia comemorării a   60 de ani de la eveniment.

 În timpul cercetărilor sale, jurnalista află de povestea lui Sarah, o fetiţă evreică de zece ani. Fetiţa reuşeşte să îşi închidă frăţiorul de patru ani într-un dulap secret din camera sa cu speranța că  se  va întoarce să-l elibereze în scurt timp. 

Familia este arestată şi dusă pe un stadion împreună cu alte sute de familii, de acolo în câteva zile vor fi duși în lagărele de exterminare. Sarah reușește să scape din lagăr împreună cu o altă fată datorită bună-voinței unui polițist și se ascunde în casa unor oameni cu suflet.

Pe cealaltă fată o găsesc nemții și o duc înapoi, dar Sarah reușește să scape și de această dată.  Nu mai știe nimic de părinții ei, iar singurul ei țel este de a se întoarce la Paris să-și elibereze frățiorul din dulapul secret în care era încuiat. Cei doi bătrâni care au adăpostit-o o însoțesc spre Paris, urcă în apartament, care acum era locuit de o altă familie și fuge la dulapul din camera ei. 

Acolo își găseste frățiorul mort. Aproape că mi-au dat lacrimile la această parte. Însă căutarea Juliei nu se oprește aici, ea reușește să gasească familia adoptivă a lui Sarah și chiar și pe unul din urmașii ei.

Julia a făcut o adevărată muncă de cercetare pe baza acestei povești. Și-a destrămat chiar și mariajul.

 Ce nu prea mi-a plăcut la carte au fost detaliile  legate de nume, e destul de greu să prinzi firul poveștii când nu îți prea amintești de personaje. În rest, cartea a fost foarte bună! Eu îi dau nota 9 din 10.

 Mai multe nu vă spun despre carte, decât că merită și că o puteți găsi pe Libris.