Seară la circ, de vis

N-am mai fost să văd un spectacol de circ de...ăăă...mai bine de zece ani, dar spre surprinderea mea, am ajuns azi din nou și a fost un mod de rememorare. Am fost cu vechiul meu însoțitor, tata, care mă ducea și când eram destul de ușoară și mititică în cât să pot călări un ponei în pauză.
Mai întâi, câte ceva despre acestă artă
CIRC ~uri n. 1) Gen de artă care cuprinde numere de acrobație, iluzionism, momente comice și prezentare de animale dresate. 2) Construcție prevăzută cu arenă și locuri pentru spectatori dispuse în amfiteatru, unde se dau spectacole de acest fel. (sursa: dexonline.ro)

Cum ar spune vecinuța mea de 3 ani, care e fascinată după prima ei vizită la circ, 'aide circu'...
  Circul la care am fost azi se numește Orlando  și aparține tipului care  execută niște numere de echilibristică și jonglerii foarte reușite, a fost chiar și la Românii au talent.
Au un program foarte bun, spectacolul începe cu o trapezistă care nu e foarte siluetă, dar are o dexteritate și o grație de invidiat. Rămâi cu ochii-n soare sau în reflector când îi urmărești evoluția. Tot aceeași trapezistă execută un alt număr de ridicări în mâini împreună cu un alt acrobat destul de învârstă dar plin de umor. Un spectator mai puțin în formă reușește să o țină câteva secunde în mâini pe trapezista mai sus menționată, lucru care e demn de aplaudat, adică, fără antrenament și exercițiu nu e ușor să faci așa ceva.E curajos și din partea ei să se încreadă în forța unui spectator.
   Printre acestea au mai fost momentele umoristice ale unui clovn simpatic și șugubăț, care nu se sfiește să facă portrete ale spectatorilor sau chiar să-i ude cu apă când meseria o cere, momentele de dresaj în care câțiva drumaderi bine hrăniți dar cam țâfnoși defilează în arena circului însoțiți de niște zebre și câteva lame...fac ture sub îndrumarea dresorului care le mai dă câte un ghinot când crede de cuviință, apoi cei șase cai superbi care   au făcut ture și au plimbat copii prin arenă la pauze.Bieții căluți, după câteva ture vreo doi au spus ca le-a ajuns și au încercat să plece din arenă...spectacolul e spectacol, dar să nu forțăm artiștii. :) Au mai făcut totuși și ultimele ture, pentru că merseria le-a cerut-o și după ce ne-au prăfuit bine au plecat liniștiți.
Am uitat să menționez de Orlando, care suit pe niște sfere și suporți așezați pe o masă se ține bine în echilibru, iar noi, de jos, fascinați îi urmărim fiecare mișcare și sperăm să reușească să coboare teafăr.

 Clovnul cel șugubăț își face iar apariția și îi distrează pe copii cu diferitele lui trucuri, între timp luminile se sting și se montează decorul pentru numărul cel mare.Acrobația pe motociclete. Acea acrobație într-o sferă metalică e demnă să te țină cu răsuflarea tăiată, trei motocicliști tineri intra pe rând în ea și fac câte o tură, primul, apoi primii doi iar apoi toți trei.Motoarele vuiesc, au o viteză ce nu poate fi urmărită cu privirea, parcă ți-e frică să nu plece sfera din loc, luminile, zgomotul, sfera, tensiune...cei trei se plimbă de-a dreptul pe pereții sferei, pe tavan, pe unde vor, un număr impresionant.

Puteți vedea mai multe din cele descrise mai sus la cric sau ceva mai puține în acest video.


Îmi amintesc  cât îmi plăcea să urmăresc astfel de spectacole când eram mică, și mereu mă imaginam în locul celui din arenă...sau nu? Poate că acum mă imaginez...ce viață interesantă trebuie să aibă circarii.Deși majoritatea nu sunt rude între ei, sunt ca o familie mare, demult auzeam des expresia a fugit cu circul  și mă gândeam că acea persoană care fuge acolo face acest gest pentru că acasă nu mai are perspectiva unei vieți plăcute. Vouă v-ar fi plăcut să fiți circari? Mie da, dar dacă aș fi, nu știu sigur la ce număr m-aș descurca, poate la dresură sau drept colvn.:))