O lume idealizată...


desenul meu-noapte buna somnorici!

O lume, o adevăr, cât o să te mai idealizăm și mascăm?
Suntem zilnic părtași la idealizarea lumii, vieții. La încercarea de a o metamorfoza  după modelul occidental, cum vedem la TV, cum cititm în cărți, că așa e mai bine.Ei sunt considerați civilizați, sunt modelul nostru de prosperitate și avansare, de ce?
De ce nu pot fi ai noștri modelul nostru? Avem și noi strămoși și în țara noastră au fost învățați, poate mai puțin mediatizați, dar foarte buni în domeniile lor.
 Toți visăm la o dragoste ca în cărți, la o casă mare, o familie iubitoare cu caracteristici standard (ochi albaștri,păr blond etc), la o mașină de nu știu care și ne trezim aruncați în realitatea noastră, nemulțumiți și dând vina de pe unul pe altul, de ce? De ce nu putem conștientiza că asta e lumea noastră, viața noastră și că trebuie să o acceptăm așa cum eu...să nu țintim foarte sus dintr-o dată, să aruncăm de mai multe ori și cât de prudent putem.Căderea în realitate e crudă...mai ales când e îmbătată cu apă rece.
Îmi privesc perușica, Coco draga de ea, are colivia ei verde, de șase ani tot în ea își duce zilele,cu sau fără Oliver, și nu se plânge.E căsuța ei, dacă o scot afară, să stea cu mine sau pe coșuleț abia așteaptă să intre la loc în căsuța ei.În spațiul ei micuț, strâmt, familiar pe care îl consideră acasă.
Animalele nu-și neagă realitatea, ele o înfruntă, chiar dacă noi suntem răi și le-o înrăutățim, ele își acceptă soarta cu demnitate.Să luăm exemplu.
De fapt, cine sunt eu să dau pilde cuiva?
***
A trecut deja o săptămână de când micul nostru prieten,Oliver, a ieșit din scenă, încă îmi lipsește.Mă acomodez, fac eforturi, Coco și ea, biata.Acum are toată colivia la cheremul ei, e mai liniștită... stă mai mult cu mine, e mai agreabilă, mai puțin arțăgoasă și parcă începe iar să se strige pe nume. Mănâncă mere, verdețuri,pâinică, biscuiți..asta pe lângă tradiționalele semințe.Sper să ne intrăm în normal.
***
Cât de dragi îmi sunt păsările, numai ele parcă mă înțeleg, le privesc cu interes și parcă mă studiază și ele pe mine cu margicile alea frumoase și negre pe care oamenii le numesc ochișori.
Mi-e somn...ascult cântece de leagăn la radio, e un post adorabil pe care îl prinzi numai pe net, se numește ItsyBitsy FM .Seara au cântecele de lagăn până adorm micuții, după care auzim jazz...  Somewhere over the rainbow Way up high There's a land that I heard of Once in a lullaby Somewhere over the rainbow
Cei de la Itsy Bitsy au toată stima mea pentru că încearcă să aducă în atenția publică un post de radio sănătos, cu muzică bună și informații decente,plăcute și chiar utile pentru toate vârstele. Sufletul meu de copil poate adormi mulțumit.

Comentarii

  1. De cateva zile citesc cu drag fiecare post al tau. Scrii foarte bine felicitari ! te voi urmari mereu cu cea mai mare placere..

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate, noi romanii avem un stil care nu ne ajuta deloc. totdeauna e mai bine la altul in ograda decat la noi. Asta e doar pentru ca nu traim la celalalt in ograda, ci doar ne uitam peste gard. De peste gard toate par mai roze dincolo.
    Frumos post, Bia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tot romanul are vorba "sa moara si capra vecinului", cum nu putem sa-i omoram capra (vecinul fiind o tara mai dezvoltata in anumite puncte de vedere) incercam sa ne luam si noi o capra, sa-l copiem...dar din pacate nu luam doar ce e bun de la vecini...:(

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)

Postări populare de pe acest blog

Notre-Dame de Paris-Victor Hugo

Lorelei- Ionel Teodoreanu

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeș