Accabadora - Michela Murgia



Accabadora este al doilea roman publicat de Michela Murgia, roman ce a avut în Italia un succes enorm – a primit șapte premii importante.
Autoarea aduce în atenția cititorilor o poveste interesantă ce are loc într-un sat din Sardinia.
Maria Listru, o fetiță de șase ani este dată drept copil de suflet unei văduve, pentru a ușura la rându-i văduvia propriei mame și pentru a o scăpa  de povara creșterii celei de-a patra fiice.
Fetița se împacă bine cu ideea de a avea în sfârșit un loc pe care nu trebuie să-l împartă cu alte trei surori, din a patra fiică a Annei Listru rămâne doar Maria, fiica de suflet a Bonariei Urrai.


 „Surorile ei erau deja domnișoare, și ea se juca singură pe pămînt făcând, atentă ca o tânără gospodină, o prăjitură din noroi frământat cu furnici vii. Furnicile își mișcau piciorușele rozalii, murind încet sub decorațiile din flori de câmp și sub zahărul din nisip. În soarele aprig de iulie, prăjitura îi creș­tea în mâini, frumoasă cum sunt uneori lucrurile rele“.
Relația dintre Maria și Bonaria Urrai este una de apropiată, chiar dacă ambiguă, bătrâna se interesează ca fiica sa adoptivă să  nu ducă lipsă de nimic. Este interesată ca fata să-și termine studiile și se bucură că e în relații bune cu mama naturală și surorile.
 Viața își are ritmul ei obișnuit. Ocupată cu școala, culesul strugurilor toamna și alte activități tipicie copilăriei și tinereții, Maria observă în cele din urmă că Bonaria Urrai are nopți în care pleacă de acasă. Absența ei este urmată a doua zi de prezența unui deces în sat.
Bântuită de gânduri negre, tânăra realizează că meseria Bonariei nu este doar cea de croitoreasă, ea mai este și accabadora.
Termenul accabadora definește  o bătrână ce ajută muribunzii să își încheie socotelile cu viața. Deși nu se vorbește deschis despre aceasă îndeletnicire, accabadora are un întreg arsenal de unelte și obiceiuri pe care le parcurge atunci când asistă un muribund.
Practic această carte aduce în centrul atenției moartea asistată, eutanasia și modul în care aceasta este aplicată suferinzilor sau muribunzilor aflați în suferință. Familiile solicitau prezența accabadorei , uneori chiar și când nu era cazul, iar aceasta trebuia să hotărască dacă îl va ajuta pe muribund să plece de pe această lume, sau dacă mai există speranțe pentru el.
Datoria ei este una foarte grea, pentru această muncă nu este plătită cu bani, dar este răsplătită în bunuri materiale.
Tradițiile se împletesc cu credința creștină și moralul cu imoralul în carte.
Nu știu dacă cineva este în măsură să pună capăt unei vieți aflate în suferință, morala creștină ne spune că trebuie să ne ducem crucea până la final. Pe de altă parte, e un gest oarecum egoist să privești agonia cuiva care are nevoie să i se curme suferința, iar tu stai cu mâinile în sân pentru că nu vrei să îl ai pe conștiință.


Deci alții au hotărât pentru tine atunci și tot alții o vor face atunci când va fi nevoie. Nu există nici o ființă căreia să-i vină ceasul fără să fi avut tați și mame la fiecare colț de stradă, Maria, și tu ar trebui să știi asta mai bine ca oricine. (...) Eu am fost ultima mamă pe care alții au văzut-o. (spune accabadora)

Da, subiectul cărții este unul deranjant pentru mulți, unul care aduce în discuție un subiect tabu. Eu nu știu ce să spun, pe de o parte sunt împotriva eutanasiei (având în vederde că sunt creștină), iar viața îți e dată să o trăiești orice ar fi. Pe de altă parte n-aș suporta să văd pe cineva agonizând lângă mine. Poate chiar eu, la rândul meu, nu aș suporta suferința la apusul vieții sau în cazul unei boli, și aș vrea să grăbesc  sfârșitul punând punct durerii. Nu se știe cu ce boli va avea o persoană de a face. Pe lângă asta, ființele sunt niște luptătoare și felul conservator ne ajută să luptăm pentru viață.  Aș fi o ipocrită să nu spun că văd beneficiile ambelor părți. Fiecare suferim în felul nostru, nu cred că există un instrument care să măsoare durerea, suferința. Unii suntem mai sensibili, alții nu, cine poate hotărî cât poate o persoană de lângă el să îndure?

p.s. Îmi plac cărțile care îți dau de gândit, cărțile care aduc în centrul atenției o temă actuală și, uneori, chiar revoltătoare.

Citiți cartea, dacă îndrăzniți! ;)

Comentarii

  1. Wow, un subiect de factură religioasă abordat într-un mod foarte atractiv!
    Şi eu mă aflu cam în aceeaşi tabără în care te afli tu. E greu să spunem cum am reacţiona într-o asemenea situaţie, fie că am fi cei care trebuie să curmăm viaţa, fie cei care cer asta. Oamenii reacţionează neaşteptat şi impulsiv, mai ales când e vorba de durere, mai ales când e vorba de decizii luate pe moment.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scriitura e foarte buna si faptul ca aduce in atentia cititorului un alt subiect decat traditionalele teme (dragostea, despratirea etc) cu care eram obisnuiti, da valoare cartii. :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)