Și caii se împușcă, nu-i așa? - Horace McCoy


Eu, sinceră să fiu, realizez că nu prea îmi plac marile scrieri din opera autorilor americani. Nu știu de ce, au un stil dur, franc, fără  figuri de stil, ba chiar îmi vine să cataloghez modul lor de a scrie drept inexpresiv.
Mie îmi plac culorile, chiar și în scriere, îmi plac figurile de stil și pasajele care dau de gândit, mai mult decât faptul că spun povestea în sine.
Și caii se împușcă, nu-i așa? până la urmă prezintă aceeași perioadă istorică a Americii cu cea prezentată în Fructele mâniei.
Horace McCoy a fost un autor american, a trăit în perioada 1897 –  1955. Scrierile sale au făcut furori în perioada Marii crize economice din anii 1930.

***

Acțiunea cărții îi are în centru pe Robert Syverten și pe Gloria Beatty, doi tineri afectați de criza economică ce visează la o îmbogățire rapidă.
Ce doi se înscriu într-un maraton de dans a cărui premiu ar urma să-i scoată din impasul financiar. Planurile inițiale sunt mult schimbate pe parcursul a celor câteva sute de ore pe care perechea îl petrece dansând.
Poate mai important decât firul narativ al cărții este motivul pentru care Robert și Gloria iau parte la maratonul de dans.
Acțiunea cărții este situată undeva prin anii 1930, desigur în Statele Unite ale Americii. Perioada acelor ani este cunoscută drept Marea criză economică, caracterizată printr-o rată crescută de șomaj și creșterea inflației. 
Pentru a face față acestor probleme, industria divertismentului din Statele Unite inventează tot felul de miș-mașuri ca: mini-vedete de genul lui Shirley Temple și a altor copii-stea, ori maratoane de dans. Toate acestea pentru a distrage atenția populației de la problemele financiare cu care se confrunta țara. Un fel de frecție la piciorul de lemn, ca să spun așa.
Am fost oarecum șocată să aflu că povestea din Și caii se împușcă, nu-i așa? (They Shoot Horses, Don't They?) are la bază fapte reale. Mă gândeam, de ce oare ar vrea cineva să facă parte dintr-un show în care ești pus să dansezi până la epuizare? Răspunsul mi l-am dat singură: din cauza disperării. Cel puțin participanții la astfel de maratoane se înscriau pentru a câștiga banii oferiți ca premiu.

Acum îmi pun altă întrebare. De ce nu învățăm niciodată nimic? Și acum se crează frenezii când vine vorba de show-uri televizate. Ajunge să deschizi televizorul și vezi câtă disperare există și acum... disperare după atenție, se pare.

Finalul maratonului la care iau parte Robert și Gloria este tragic, dar Robert îi face Gloriei un serviciu până la urmă. Cu toate acestea, cartea mi-a lăsat un gust amar și mă face să îmi pun întrebări. În concluzie, am rămas cu ceva în urma ei, deci timpul petrecut citind-o nu a fost deloc irosit. 
Cartea e ușoară, de citit într-o dupăamiază,  o recomand!

Comentarii