sâmbătă, 5 decembrie 2015

Jurnalul ascuns - Sebastian Barry

Editura Univers mi-a pus la dispoziție cartea Jurnalul ascuns  de Sebastian Barry. Romanul face parte din colecția Romanul secolului XXI și a apărut la noi în țară în anul 2009.

"Când lumea noastră se va spulbera, atâtea istorioare vor pieri odată cu ea."
Cam despre asta este vorba în carte. Aflăm două povești de viață, două suflete ne spun ce au trăit, prin ce provocări au trecut sau trec în prezent,  acele două suflete se intersectează în postura de medic și pacientă.

 Roseanne este foarte învârstă și și-a petrecut mare parte din viață într-un azil pentru persoane cu boli mintale.
 Lucrurile se schimbă, la fel ca birocrația, iar doctorul  Grene este nevoit să o reevalueze pe Roseanne că să vadă dacă aceasta mai trebuie să rămână în azil.
Încearcă să-i afle istoria, povestea de viață, și chiar vârsta, dar toate par prăbușite undeva în negrua timpului. Toate rămân ferecate în jurnalul ascuns pe care bătrâna îl ține secret undeva în podeaua camerei sale din azil.

"Azi dimineață a intrat doctorul Grene și a trebuit să mă zoresc, să mă reped să ascund paginile acestea. (..) pentru că sunt deja taine aici, iar tainele sunt norocul meu și mă țin teafără."

Din jurnalul ei aflăm că a avut o viață dificilă în Irlanda zbuciumată de neînțelegeri. Principala problemă era cea inter-confesională, născută într-o familie de prezbitarieni, Roseanne și părinții ei încearcă să supraviețuiască într-o țară majoritar catolică. Neînțelegerile dintre cele două confesiuni îl obligă pe tatăl lui Roseanne să schimbe slujba de paznic la cimitir cu cea de stârpitor de șobolani.


În paralel cu povestea lui Roseanne, aflăm povestea doctorului Grene, care este măcinat de o căsnicie nereușită și de culpa de a fi din aceeași breazlă cu medicii care au catalogat-o pe Roseanne ca fiind nebună în urmă cu câteva decenii.

"Sunt momente când mă străbate o bucurie de neînțeles, ca și cum, neavând nimic, am lumea întreagă."
Îmi place cum ilustreză Sebastian Barry această lume, îmbinarea trecutului cu prezentul se face subtil. Ambele devin oarecum statice și răbdătoare. Un mic minus al cărții, cel puțin din punctul meu de vedere, este schimbarea bruscă de plan, trecerea de la povestea lui Roseanne la cea a doctorului Grene.

"Din mine mai rămâne doar un zvon de frumuzețe."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)