marți, 2 mai 2017

Henry și June. Din Jurnalul Dragostei - Anaïs Nin


Anaïs Nin scrie în jurnalele sale cu mult patos și o sinceritate de speriat, toate pentru că această femeie face ceea ce îi place cel mai mult și nu aplică acest lucru doar asupra soțului ci și altor apropiați. “Eu iubesc, iubesc, iubesc.” spune Anaïs în una dintre paginile jurnalului său, pretextul este iubirea, dar iubirea ei se îndreaptă spre Henry Miller și chiar spre soția lui, June. 
Pretextul cu care se salvează oarecum de infidelitate față de Hugo, soțul ei, este plictisul. Ca să nu apară monotonia în căsnicie, Anaïs își răsfrânge iubirea și asupra cuplului Henry și June. 

“Nevoia de a crește și de a trăi intens e atât de puternică în mine, încât nu-i pot rezista. Voi lucra, îmi voi iubi soțul, dar mă voi împlini.” 

Anaïs Nin nu este constrânsă de nimic să iubească, iar în jurul ei se învârt toți aș zice. Iubirea imatură este tot iubire. O noutate pe care, cred eu, o aduce cartea, față de ce am citit eu, este și iubirea, erosul, răsfrânt asupra unei persoane de același sex. O explorare destul de îndrăzneață și pentru zilele noastre, ca să nu mai vorbesc de perioada în care își scria autoarea jurnalele.

Este destul de greu să nu o judec pe Anaïs Nin, soțul ei știa de interesul pe care îi are față de Henry, ba chiar și față de June. Noutatea este prin modul în care autoarea o vede pe acestă femeie de care se simte atrasă. Simte că o înțelege, când cineva se uită la June, se simte geloasă, îi admiră formele prin conturul rochiei.

Despre autoare

Anaïs Nin (n. 21 februarie 1903, Neuilly-sur-Seine, Franța — d. 14 ianuarie 1977, Los Angeles, SUA) a fost o scriitoare americană de origine franceză. Este cunoscută pentru jurnalele sale intime, pe care a început să le scrie de la vârsta de 11 ani și le-a continuat, fără încetare timp de 45 de ani. Abia după moartea sa și a soțului său s-a putut publica și o variantă necenzurată a acestora.
S-a născut dintr-un tată spaniol, pianistul și compozitorul Joaquin Nin, și o mamă daneză. Avea 11 ani când tatăl, mare Don Juan, divorțează de mama ei pentru a se căsători cu o femeie bogată. Imediat după aceea, în drum spre America, Anaïs începe să-și scrie jurnalul, adresându-se tatălui, încercând să-l înțeleagă. 

La 20 de ani se căsătorește cu Hugo Guiler, un om cu bani și cu studii literare, iar un an mai târziu cuplul se mută la Paris, unde Anaïs rămâne până la începutul războiului. Aici descoperă lumea scriitorilor, artiștilor, a avangardei și a psihanalizei, o lume dezinhibată în care își trăiește pe deplin aventurile - între altele, cu romancierul Henry Miller și cu psihanalistul Otto Rank - și notează totul în jurnal. Scrie romane, povestiri. 

Revenind în America, viața ei se împarte între New York și Los Angeles (unde avea să și moară, în 1977), între Hugo și tânărul ei iubit, Rupert. Publicarea, începând din anii '60, a jurnalului (în formă cenzurată) dezvăluie curajul de a mărturisi și finețea observațiilor unei scriitoare pasională și lucidă. 



3 comentarii:

  1. E o autoare fascinantă, cu un stil aparte de a scrie. Nu am citit această carte, dar cu siguranță am s-o fac.

    RăspundețiȘtergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)