Viața secretă a albinelor - Sue Monk Kidd - recenzie

Au trecut opt ani de când am citit Viața secretă a albinelor pentru prima dată. Eram în liceu, cu foarte puțini ani mai mare decât Lily, eroina romanului.

Mi-am amintit de ea recent, am văzut că Editura Polirom a scos acum doi ani o nouă ediție a cărții. Eram curioasă dacă este același text, cred că într-adevăr este, pentru că în ambele ediții, traducerea aparține lui Victor Ghiga.

N-am reușit să rasfoiesc încă ediția cea nouă, dar când am să o văd în librărie, o voi face. 

La această re-lecturare a cărții am reușit să descopăr noi semnificații, idei noi și înțelesuri noi, pe care nu le-am înțeles acum opt ani. Probabil și din cauză că atunci vedeam viața puțin diferit, prin prisma unei adolescente de șaptesprezece ani.

"Cei care cred că nimic nu e mai îngrozitor decât moartea nu știu nimic despre viață."

Viața secretă a albinelor este un roman al descoperirii de sine, al maturizării și al aflării adevărurilor vieții. O cunoaștem pe Lily Owens, orfană de mamă și chinuită de un tată frustrat și neînțelegător.

Singura companie a fetei este negresa Rosaleen, semi-analfabetă, vulcanică, dar bine intenționată, alături de care trăiește, împreună cu tatăl, într-un orășel segregat rasial din Carolina de Sud.

Pe fondul acordării drepturilor la vot pentru persoanele de culoare, Rosaleen și Lily intră într-o încăerare cu un grup de rasiști. Acesta este momentul în care cele două se hotărăsc să părăsească micul orășel în care T. Ray, tatăl fetei, își are ferma de piersici. 

Lily și Rosaleen vor ajunge, aduse de misterul ce o macină pe adolescentă din copilărie, în casa surorilor  Boatwright.

Copila descoperă tainele apiculturii, iubirea maternă, primii fiori ai dragostei dar și devoțiunea către Fecioara Maria, alături de May, June și August. Lipsa afecțiunii și o traumă din primii ani de viață, o împiedică la început pe Liliy să își dezvăluie adevărata identitate, dar August, apicultoarea îi acordă timpul și sprijinul necesar. 

"Orice ființă, oricât de mică vrea să fie iubită."

Mi-a plăcut mult cartea, legătura strânsă de familie a surorilor, dar și prietenia lor cu Lily m-a impresionat. Fiecare dintre cele trei surori cu nume ca lunile anului - are o coloană vertebrală foarte bine construită, mă refer ca mod de construcție al personajului.

Preferata mea, dintre surori, este May. Ea este descrisă ca fiind atât de sensibilă încât orice veste proastă pe care o primește, ori gândac strivit, o aruncă într-o depresie. Din acest motiv, surorile o sfătuiesc să-și construiască propriul zid al plângerii pentru a se descărca de povara supărărilor. 

"Poveștile trebuie spuse, altfel mor, și când mor poveștile, nu ne mai putem aminti cine suntem și de ce suntem aici."

Faptul că am recitit cartea după ani de la prima lectură, nu i-a ștribit deloc farmecul. Ba din contră, am realizat că îmi place la fel de mult, uitasem multe detalii de prima dată când am citit-o.
Pentru că e luna august, când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, cartea aceasta este o lectură potrivită de vară din care învățăm cum Fecioara Maria îi unește și îi ajută pe oamenii care se aseamănă și care au nevoie unii de alții.

Voi ce mai citiți în aceste ultime săptămâni calendaristice de vară?
Ce repede trece vara. Eu încă mă gândesc ce să mai citesc și mă pregătesc pentru o posibilă călătorie. Sunt extrem de curioasă ce va ieși din aceste combinații.