Atunci și acum

Este târziu iar ochii mei rămân încă deschiși.  Prin roleta din geam pătrund câteva raze de la iluminatul public. Mâinile mele par plictisite în așternut. Lovite de lumina portocalie a becului din stradă, par a fi cu un contur ușor amorf. Par cam scheletice acum cu toate că în realitate mâinile mele sunt ușor durdulii, iar degetele un pic groase.  În semi-întuneric ele-mi capătă eleganța unor degete de pianistă. M-am resemnat, eu n-am știut să cânt vreodată la pian, iar aparența degetelor elegante a plecat odată cu primele clipiri în nopate. Nu mă plâng, când ridic un picior de sub plapumă pare de dansatoare. Dansatoare ce și-a ratat tangoul pentru că și-a rupt un toc. Floarea roșie din păr s-a ofilit iar rochia strânsă pe corp îi evidențiază șoldurile. Dansatoarea așteaptă, nu știu exact ce, pentru că îmi duc piciorul la loc sub plapumă. Clipesc de trei ori și intuiesc că este ora două. Două ore visate cu ochii deschiși în noapte. Am fost pianistă și dansa...

V-am mai spus cât îmi plac mie de mult scrierile lui Eric-Emmanuel Schmitt? Cred că da, și am să vă spun asta la fiecare ocazie! Îl ador pe Schmitt! Acestea fiind spuse, Elixirul dragostei , este cartea pe care am terminat-o de citit în urmă cu câteva ore (cam două), iar acum vă împărtășesc impresiile la "cald", cum s-ar zice. Romanul este format dintr-un schimb de scrisori între doi foști iubiți: Adam și Louise, amândoi parizieni la origine. Cei doi se despart, Louise se mută în Canada, cu toate acestea ceva îi menține "împreună". Dacă prietenia e patul de moarte al iubirii, atunci urăsc prietenia. Mesajele îi fac pe cei doi să înțeleagă ce n-a mers între ei, îi ajută să-și rememoreze trecutul, să spere la mai bine pentru viitor și să de naștere unei prietenii, sau, cel puțin așa ne lasă pe noi să credem. Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire... În orice caz, citind, m-am gândit că din fiecare relație eșuat...

N-am scris de mult în rubricuța aceasta din lipsă de timp, mă iertați, nu? Acum citesc Înainte de culcare, cartea Căței pierduți și oameni singuri, un amalgam de povești ale unor oameni triști asezonate cu patrupede care fac din viață una ceva mai plăcută. Poveștile îmi sunt foarte dragi, vă recomand cu încredere această lectură simptică, rămâneți prin zonă, curând public recenzia. Stai să vedem dacă pot asocia cartea cu o melodie... hm... mă gândesc la Lorde - Royals . Viața nu este niciodată ceea ce pare. Voi ce citiți?

Hendrik de Mol și Planeta de Aur   este o cărticică de super-aventuri pentru cei mici și pentru cei mari. Facem cunoștință cu Henrik de Mol, un băiat atipic și plin de imaginație, care trăiește cu bunicul său într-un muzeu al jucăriilor. Nu iese din casă, are o fobie de spații largi și nu merge la școală. Cu toate acestea este inteligent și are un bogat spirit de aventură. „Poartă-te frumos cu jucăriile tale, fiindcă e posibil ca într-o bună zi chiar viața ta să depindă de una dintre ele.“  Însă lucrurile nu rămân pe același făgaș deoarece la muzeul jucăriilor apare o figurină mexicană care ascunde un personaj rău, stăpân peste o armată de soldați de lemn. Figurina aceasta, fiorosul Calavera, îl răpește pe Martinus, bunicul lui Henrik și încearcă să preia controlul asurpa Muzeului Jucăriilor din Orașul Cepelor. Henrik are acum misiunea de a-l salva pe Martinus, alături de vecina sa, Hildegard, și cei mai buni prieteni ai acestora, păpușa Wilhelmina și...

Vorbeam zilele trecute cu foarte mult patos că mai nou înainte de culcare citesc Belzhar de Meg Wolitzer . Azi am terminat cartea și sunt destul de încântată. Belzhar este un fel de roman terapeutic, mă gândesc că ați întâlnit și voi sintagma povești terapeutice , în genul acela de lecturi aș încadra romanul ăsta, dar, cumva, adresat nu copiilor ci tinerilor. Acțiunea o are în centru pe Jamaica Gallahue, o fată interesantă de liceu, îndrăgostită de Reeve Maxfield, elevul englez care studiază pentru un semestru la școala lui Jam. Ei bine, din cauza unor purtări bizare, Jam este trimisă de părinții ei la un liceu cu internat - Wooden Barn - unde învață elevi fragili emoțional și foarte inteligenți . "Acum sunt o fată apatică, cu părul lung căreia nu-i pasă de nimic înafară de propria ei durere."  Fiecare personaj de la Wooden Barn prezentat în carte ilustrează o tipologie de adolescent fragil întâlnită în lumea reală: de la fata care își descoperă încli...

Mai țineți minte provocarea Înainte de culcare din anii precedenți? A avut un succes răsunător și am zis că e grozav că ne putem împărtăși gândurile din timpul lecturii cu cei care ne citesc. M-am găndit să reiau provocarea ca să vedem ce mai citesc bloggerii de carte și în 2016. Din experiența anilor precedenți, urmărind cu atenție cărțile pe care le citeați, mi-am dat seama cât de diverse sunt lecturile noastre și cum e lumea bună la curent cu noile apariții editoriale din țară și străinătate. Am adăugat câteva provocări noi pentru anul acesta și abia aștept să văd ce citiți voi, dragilor! Cerințele provocării sunt să: 1. Folosiți în partea de sus a postării una dintre imaginile 2. Scrieți câteva rânduri despre cartea pe care o citiți și sentimentele pe care vi le trezește. 3. Includeți în text pe cuvintele Înainte de culcare sau și  BuburuzaBia   link spre acest articol. 4. Includeți în text un link spre o melodie care credeți că se potriv...

Confidentul este romanul de debut al autoarei de origine franceză Hélène Grémillon. Un debut foarte reușit, dacă e să mă întrebați. Un roman credibil, plin de suspans, dar în același timp, o lectură plăcută și relaxantă. Povestea este conturată în jurul lui Camille Werner, undeva prin anii 1970. Femeia, trecută de 30 de ani, se confruntă cu o sarcina inopinată, dar dorită și, de asemenea, cu decesul mamei sale. Deși pretindem că salvăm femeia de sclavia maternității, avortul îi impune o altă formă de sclavie, vinovăția. Afectată de doliu, dar și de faptul că urmează să se despartă de tatăl propriului copil, Camille începe să primească un șir de scrisori nesemnate care destăinuiesc o poveste. Primul gând al femeii este că în conținutul scrisorilor sunt fragmente din manuscrisul vreunui autor care dorește să-i atragă atenția, Camille fiind editor literar. Din scrisori, aceasta află povestea încurcată a lui Annie, o tânără pasionată de pictur[, dar și a d...

A fost o provocare pentru mine să citesc Elogiu mamei vitrege ,  carte ce abordează teme puțin mai dificil de înghițit de persoane rezervate (cum sunt și eu), dar până la urmă e literatură, iar literatura prezintă viața, ori nu?! Romanul a fost publicat în anul 1988 în spaniolă, iar traducerea sa în limba română a apărut pentru prima dată în anul 2005. Elogiu mamei vitrege urmărește viața intimă a lui don Rigoberto, un soi don Juan, aflat la a doua căsătorie cu dona Lucrecia. Viața  intimă și fanteziile celor doi sunt descrise pas cu pas, ba mai mult, fiecare parte a cărții pornește de la o pictură, în care Lucrecia și Rigoberto se contopesc. Fiul lui don Rgioberto nutrește și el un amor neobișnuit pentru senzuala Lucrecia, singura problemă este că femeia îi este mamă vitregă de câteva luni, iar Alfonso, băiețelul, n-are mai mult de zece ani. Uită-te bine la mine, iubirea mea. Recunoaşte-mă, recunoaşte-te. Cartea face ca scenele erotice să se desfășoare ...