Atunci și acum

 Meditaţie? Când nu aveam destulă zăpadă în Oradea, am dat o fugă până la Stâna de Vale cu părinţii. Am stat o după amiază întreagă, timp în care am făcut câteva fotografii şi m-am  dat de câteva ori cu sâniuţa. Acum am şi acasă destulă zăpadă. De primăvară am eu nevoie acum.

Cum poate fi o melodie mai frumoasă?  ...şi ochii nu mai au ce să mai vadă, doar umre de jivine în zăpadă....

Cartea este scrisă de Aglaja Veteranyi. Am vrut de multă vreme să o citesc, dar nu dădeam de ea la bibliotecă. Acum am dat. E o carte  bună. Povestită de o fetiţă ce călătoreşte prin lume alături de părinţii ei circari. Autoarea s-a inspirat  din propria ei viață pentru unele întâmplări ce stau la baza cărții. În această carte ne este descrisă viața pe care o trăiește micuța, a cărei mamă este acrobată și "atârnă de păr", iar tatăl "nu e trist.e clovn.da" Numele fetiţei nu este menţionat din motive de securitate pentru că famila de circari a fugit din România în timpul comunismului, de fapt acţiunea se petrece în acea perioadă, doar că înafara ţării. Copila şi sora ei vitregă sunt foarte apropiate. Nu merg la şcoală şi nici să se joace cu ceilalţi copii nu au voie.  Familia lor e compusă din mama, acrobată, tatăl , fetiţa şi sora ei vitregă mai mare, care e ţigancă, după cum e menţionat şi căţelul Boxi. Deşi o duc mai bine decât cei din ţară, pentru că îşi permit...

 Am realizat azi,  de fapt mai demult doar că abia azi mi-am pus ordine în idei, că unul dintre cele mai ușoare lucruri posibil în viața asta e să mori. Da. E crunt dar adevărat. Poți muri din multe motive, unele nu îți dau nici măcar șansa să lupți pentru viață. O boală de inimă, un infarct, malformații, boli care te sting pe zi ce trece... războaie, conflicte,accidente rutiere sau la locul de muncă, foamete și lista poate continua dar e târziu și mi-e somn.   Faza cu sinuciderea din cauza unor depresii mi se pare cea mai mare risipă de viață...gandește-te câți vor să trăiască și nu vor mai putea, sa-ți iei viața doar pentru că ai dat de greu, e gestul suprem de lașitate. Mă uitasem la The Pianist azi, film după fapte reale, am văzut cât alergau acei oameni doar ca să rămână în viață, fugeau soldații cu mitraliere după ei, mai ales Pianistul. Iar noi suntem în stare să ne luăm viața doar pentru că am picat vreun examen, iubitul/iubita ne-a părăsit, sau ne-am pierd...