Atunci și acum

A venit timpul să vă mai povestesc despre o carte bună, una dintre captivantele cărți ale autoarei sud-americane Isabel Allende . La fel ca restul romanelor ei, și Despre dragoste și umbră este un amalgam cuprinzător de evenimente politice, ușor mistice, de personaje fascinante ilustrate în bine-cunoscutul stil literar al lui Allende. Cartea urmărește activitatea jurnalistei Irene Beltrán și a colegului său, fotograful  Francisco Leal în deslușirea misterului legat de mistica de cinsprezece ani: Evangelina Ranquileo. Desigur, după cum suntem obișnuiți, cartea este mult mai complexă de-atât, pe lângă firul principal se țes alte zeci de firuri narative, aflăm alte zeci de povești mai triste sau mai fericite, de dragoste sau de război, toate conturate subtil pe fondul conducerii totalitare din Chile. Pe lângă acestea, acțiunea se axează elegant și pe povestea de dragoste ce se țese între Irene și Francisco, chiar dacă voluptoasa tânără este logodită cu un militar. "

Am nevoie de un pretext ca să scriu ceea ce urmează, dar mă gândesc că e bine ca vorbele să rămână scrise oricum, pentru că așa se propagă și ajung acolo unde trebuie. N-am pretext, am doar text... Iubește sincer și timid. Începe de jos, cu puțin câte puțin. Îmbrățișează îndelung, sincer, degajat și cuprinzător ca un copil. Nu-ți pune speranțe mari în ce va urma, dar nu lăsa nici pe mâine afecțiune pe care o poți oferi azi... (Asta e ce aș vrea să-i spun eu, înțeleapta de azi, prostuței care voi fi, probabil, mâine.) Învăț asta simplu, timid și acordând timp Învăț să iubesc de la copiii care mă înconjoară De la prietenii mei, de la cățelul care se gudură cu tot pământul odată de fericire când mă zărește, de la papagalul care își întinde aripile și chiuie de bucurie când mă vede trează dis-de-dimineață. Asta e lumea care mă înconjoară și ființele care se bucură să mă vadă și pentru care mă bucur până la absolut și înapoi. Fiecare om, fiecare animal și fiecare carte c

Frig e acolo, Floare? îi zice nenea de la lumânări femeii înfofolite până în dinți, cu cârpă pe cap și fuste negre, lungi. Spun cârpă pentru că așa îi zice și bunica mea baticului:  leagă-mi cârpa pe după ureche, Biuța mea! Tanti Floare, obișnuită cu ironia lui nenea, răspunde degajată că un pic bate vântul afară unde țin agehasma mare și se aprind lumânările. O văd plecând la fel de relaxată spre altar, ea curăță cam tot ce murdăresc alții prin lăcaș. Biserica e inundată de semi-obscuritate, deși e duminica la prânz, e timpul dintre slujbe, așa că cei care vin fie sunt simpli vizitatori.Fie le-a fost dor să-și mai împărtășească grijile cu cei mai buni ascultători: sfinții din icoane. Îi văd venind, îi văd plecând. Femei vârstnice cu speranță în suflet se roagă pentru cine știe ce copil plecat, cupluri, căsătoriți sau părinți și copii ... toți vin și pleacă, dar lasă în urmă gânduri, doruri și speranțe. Mulți spun că la biserică e cel mai frumos când e gol. Au dreptat

Siddhartha a fost ultima carte pe care am citit-o în 2015, sunt foarte încântată de lectură și mă bucur că am avut șansa de a petrece o parte din vacanța de iarnă într-o companie plăcută. Mă tot mir de ce n-am citi mai devreme Siddhartha, odată cu Călătoria spre Soare-Răsare , cartea zăcea în bibliotecă de prin 2012, iar la finele lunii decembrie mi-am zis că e momentul propice pentru o călătorie prin India brahmanilor și a samanilor. Despre autor Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Der Steppenwolf (Lupul de stepă), Das Glasperlenspiel (Jocul cu mărgele de sticlă) și Siddhartha. Despre carte Romanul Siddhartha a fost publicat în anul 1922. Cartea urmărește drumul pe care Siddhartha îl parcurge din copilărie până la maturitate în procesul descoperirii de sine. Născut într-o familie de brahmani, tânărul