Atunci și acum

Tocmai am văzut un film interesant pe care l-am vizionat la propunerea unei profesoare. Whatever, filmul a fost recomandat în contextul unei discuții pe tema homeschooling-ului , metodă de educație neconvențională, dar destul de intens dezbătută. Personal, din câte reportaje românești am urmărit pe această temă, nici unul nu punea școlirea acasă într-o lumină negativă. Dintre plusurile acestei metode, apreciez extrem de tare faptul că elevul își poate selecta materiile pe care să le parcurgă, nu are parte de o droaie de profesori plictisiți, prost instruiți sau incompetenți (de care n-am dus nici eu lipsă), dar nici n-are parte de colegi agresivi, recalcitranți și perturbatori (de care, din nou, am avut și eu parte mai mult de-o grămadă până în liceu și chiar în facultate). În România, metoda nu cred că a fost încă folosită atât de intens încât să se ajungă la cazuri extreme, în care părinții să încalce drepturile copilului. În cazurile pe care le-am văzut prezentate, pări...

...cândva a existat umanitate... Dar eu caut umanitatea și acum, nu doar oamenii. Caut miezul, nu doar coaja. În miezul fiecărui om există câte un pic de umanitate, câte un pic de compasiune care formează un om. De la bețivul care își plânge zilele în alcool până la părintele lăsat singur de copii, în fiecare este umanitate. Unii au găsit umanitate și în lagărele de exterminare, iar eu să mă plâng că nu există umanitate în cel de lângă mine? Da, cel mai greu este să șlefuiești un diamant, dar apoi te poți bucura de strălucirea lui. Cred în umanitate, nu doar în oameni. Eu cred, îndrăznesc să cred în compasiune și bunătate, în dumnezeul fiecărui lucru. Da, Dumnezeu este în tot și în toate, chiar dacă în unii este aproape invizibil. Și mă supără groaznic faptul că Dumnezeu este aproape invizibilă în unii oameni. Mă supără că Dumnezeu se află în miezul răutăților, dar mă consolează gândul că El e totuși acolo. Am dreptul să fiu supărată chiar pe Dumnezeu??? Cu toate că  v...

Război!? la ce bun? Război, ia-ți conflictele și pleacă acasă! Noi vrem Pace! Pleacă oriunde este casa ta, dar lasă Pămânul în Pace! Nu-mi pasă unde este casa, atâta timp cât nu se află pe Pământ. M-am săturat de tot și toate. M-am săturat să aud că Pământului îi mor copiii, din cauza ta, Război! Nu știu cum arbitrează Dumnezeu aceste jocuri , dar nu pare corect! Îmi vine să-I trimit o plângere, dar nu știu cum să o forumlez. Oare, răspunde Dumnezeu în scris... în termen de treizeci de zile? Să încep cu "Dragă Dumnezeu"? Sau mă formalizez în van? Oare, dacă-L rog pur și simplu să penalizeze Războiul pentru că nu e fairplay mă va asculta? A fost vreodată corect? Mă îndoiesc... Uneori nici măcar arbitrii nu sunt corecți. Dar Dumnezeu nu e arbitru, el e creator. Cum poate un creator să-și lase creația la auto-distrugere? Poate că această auto-distrugere e doar un simulacru, iar planurile sunt altele. Sper să fie așa, SPER! Copiii care urmează să se nască merită un ce...

Aş vrea să nu încep acest articol cu "Nu am citit niciodată ceva care abordează această perspectivă...", dar nu prea îmi iese, pentru că e adevărat. Nu am citit niciodată o carte scrisă din perspectiva unui om diferit, un om considerat cu probleme. Despre autor Mark Haddon este un romancier englez născut în anul 1962. Acesta este cel mai citit roman al său, care l-a și consacrat pe autor.  Alte romane sunt: Gilbert's Gobstopper (1987) Toni and the Tomato Soup (1988) A Narrow Escape for Princess Sharon (1989) Rezumat Romanul îl are ca protagonist pe Christopher Boone, un băiat de cinsprezece ani care suferă de o formă de autism. Acțiunea propriu-zisă începe în momentul în care Christopher descoperă cățelul unei vecini omorât cu o furcă. Este foarte afectat de cazul morții câinelui Wellington, fiind de asemenea și suspectat de uciderea lui, dus la poliție și recuperat de tatăl său câteva ore mai târziu. Datorită acestor întâmplări, Christopher, decide că...

Tânjesc să fiu fericită. Iubesc. Iubesc să fiu fericită. Sunt fericită să fiu fericită. Fericirea vine din lucruri mici, așa ni se spune. Eu spun că fericirea poate, uneori, să vină din nimic. Poate să vină dintr-un gând. Da, un gând nu e nimic, pentru că e ceva, un gând poate fi uneori totul. Un gând ce ne împinge la sinucidere sau unul ce ne poate aduce mai aproape de fericire. Un gând e nimic, și totuși înseamnă mult. Dintr-un gând poate să vină, ori nu, FERICIREA. Fericirea, oh, toți ne gândim la ea, dar știm cu adevărat când suntem fericiți? Ne mulțumim noi cu fericirea de care avem parte, sau, ca după bani, tânjim la mai mult? Mereu vrem să strângem mai mulți bani, mereu vrem să fim mai fericiți. Și cu ce ne alegem? Cu gândurile, realizăm că nu suntem cât am vrea de fericiți. Oh, fericirea asta poate aduce uneori atâta nefericire. Dar îmi place să văd oameni fericiți, asta pe lângă ca în egoismul meu îmi place să fiu eu mai fericită. Îmi place să-i văd zâmbind, ...

Nu prea sunt în spiritul Crăciunului...de câțiva ani m-a cam lăsat bucuria asta, cu toate acestea îmi place să o văd în ochii celorlalți. Nici la urări nu prea mă mai pricep, dar un lucru pot să vă doresc: vă doresc destul! La fel cum îi dorește tatăl fiului său la despărțire: " Iti doresc destul soare cat sa fii intr-o dispozitie buna. Iti doresc destula ploaie cat sa apreciezi soarele si mai mult. Iti doresc destula fericire cat sa iti tina spiritul viu. Iti doresc destula durere cat sa faca cele mai mici bucurii din viata sa para mult mai mari. Iti doresc destul castig cat sa iti satisfaca ceea ce doresti. Iti doresc destula pierdere cat sa apreciezi tot ceea ce detii. Iti doresc destule „salutari” cat sa te treaca prin acel „ramas bun” de la sfarsit. Va doresc destul. ” - Bob Perks - La fel vă doresc și eu, vă doresc destul pentru toată viața, sărbătorile vin și pleacă, le repetăm în fiecare an. E ca un cerc care pe mine mă cam obosește. E impor...

Sunt o nostalgică incurabilă... nu plâng la filme dar pot să plâng la filmele care îmi trezesc amintiri din copilărie. Sunt o nostalgică incurabilă chiar dacă sunt tânără și încă e vremea mea. Deja sunt nostalgică pentru cei optzeci de ani pe care nu i-am trăit încă, dar mă rog să-i apuc și să le spun generațiilor următoare că pe vremea mea a fost bine. Mă rog să le pot oferi și lor ceva la fel de valoros cum mi-au oferit și mie bunicii și bătrâniii, să le pot oferi măcar amintiri.  Sper să le pot lăsa ceva valoros, ceva în scris care să rămână peste generații și să-i bucure pe cei mici și pe cei mari deopotrivă. Sunt de părere că nostalgia e un indiciu al maturității, sper că e aşa! 

Revoltă-te, că poți Ai voie să te revolți, e dreptul tău, nu te oprește nimeni. Dar ce rezolvi doar revoltându-te?! Strigă dacă poți, ești doar un individ, strigătul tău e subțirel pe lângă forfota orașului și nu rezolvi nimic. Dacă-ți susții cauza convinge-i și pe ceilalți că merită. Ca singur individ ești neputincios în lumea aceasta haotică, dar ca grup puteți duce munții în spinare. Un om valoreaza puțin în ochii unei mari mulțimi, ca o furnică într-un mușuroi de mii de indivizi... dar pentru apropiații ei furnicuța e totul când dispare. La fel e și un individ pentru cei dragi. Dreptate și egalitate? Basme. Cum să fiu eu egal cu o persoană publică? Cum să am eu dreptul de a supraviețui în fața unui mare actor, politician sau bogătaș? Pe mine nu mă cunoaște nimeni...bine mă cunosc câțiva, dar aș putea număra persoanele care țin cu adevărat la mine  pe degetele de la două mâini (exagerez). Te numeri printre ele? Mă îndoiesc...nu mă cunoști. Cum aș putea urca ...

Brand new Miley... Română/ Romanian Am găsit mesajul acesta pe un blog, mi se pare că spune ce gândește orice om întreg la cap despre noul idol al adolescentelor- Miley Cyrus- și despre imaginea pe care această paiață îl transmite prin noile melodii și prin dans. Mi-am permis să traduc acest text și vă sfătuiesc să-l dați și voi mai departe fetelor care încă o admira pe Miley... Am pus mai întâi versiunea în engleză. Engleză/English I found this message on a blog and I think that it tells everything what a normal person think about the new idol of the teenager girls-Miley Cyrus. And tells the truth about the things that this zany girl send in her new songs and dance moves. I'm disgusted by her new image, and this is outrageous because million of teenage  girls admire her and want to be like her. I think that Miley Cyrus hardly wait to kill Hannah Montana to reveal her real face... "Dear daughter, let Miley Cyrus be a lesson to you. Yes, this is what happens w...

Noaptea trecută am reușit să termin de citit acest jurnal, dar nici după aceea n-am reușit nici cum să adorm, pentru că o astfel de carte te marchează... Am vrut să fac ceva inedit, mi-am luat telefonul și am început să mă înregistrez citind fragmente din carte, am făcut asta până pe la ora două sau trei dimineața. Azi când am descărcat înregistrările pe calculator nu player-ul nu mi le-a redat. Poate e mai bine așa, lucrul acesta m-a motivat să descarc un program mai bun pentru înregistrare, e unul chiar foarte bun și redă vocea și expresivitatea foarte bine.  Cartea este una de care rămâi marcat, mi-o imaginam pe Eva care îmi povestește tot prin ce a trecut și mă gândesc că daca Eva ar fi avut pe atunci un reportofon în loc de jurnal poate că ar fi sunat așa, aici puteți vedea proiectul meu fără muzică de fundal . Cu toate acestea eu vă sfătuiesc să-l vedeți pe cel cu muzică de fundal, e ceva mai emoționant, nu că povestea n-ar fi destul de tristă. Vă sfătuiesc, dacă aveți p...

Aveţi vreodată impresia că ideile pe care le enunţaţi în gând sau în scris sunt foarte bune, demne chiar de a fi păstrate pentru posteritate?Sau că ați găsit într-o carte, revistă sau pe internet un citat pe care ați vrea să-l păstrați undeva pentru todeauna? Am des aceste senzații și chiar îmi pare rău că nu sunt posesoarea unei memorii de elefant. Azi mi-a venit încă o idee pe care o consider foarte bună. Mai țineți minte când erați mici și strângeați mărunțiș în pușculițele porcușori de plastic? Eu nu făceam asta niciodată, dar acum m-am gândit să strâng idei într-un porcușor primit de la o prietenă (cel din fotografie). M-am hotărât să scriu zilnic sau de câte ori simt nevoie un citat, un fragment de melodie ori un gând pe câte un bilețel pe care să-l păstrez în pușculiță. Ca să-mi fie mai ușor le voi data...câteva din gânduri le voi împărtăși cu voi pe o pagină ( Pușculița cu gânduri ) pe care am de gând să o fac pe blog. Ar fi o idee drăguță, la fel ca un jurnal, încercați...

Cum gândesc oamenii? Gândesc mult, gândesc puțin, gândesc mereu...unii mai mult ca alții, unii mai profund. Fiecare gândește pe limba lui.  Nu toți suntem inteligenți, dar toți gândim, medităm, ne facem planuri. Gândirea e cea mai gratuită facilitate pe care o ai  în virtutea faptului ca ești om. Nici sclavia, închisoarea, comunismul sau nazismul nu îți pot lua gândirea, nu-ți pot lua planurile și tot ce ai în interior! Nimeni nu te poate opri să visezi ! Nimeni nu te poate opri să îți pui întrebări, să ai bănuieli sau să gândești de bine ori de rău. Nici chiar îndoctrinarea religioasă sau politică. Gândirea e colțișorul tău, e parte din tine, e sediul viselor tale. Închipuie-ți că e seiful viselor tale.Un seif pe care nimeni nu-l poate sparge, un seif care e doar al tău și nimeni n-are dreptul să-i cunoască cifrul, să-i cunoască secretele dacă nu vrei asta. Mie nu mi-e rușine că gândesc, nu mi-e rușine de felul în care gândesc. Gândesc pentru mine și s electez ce sc...

Romanul lui Coelho este mai mult decât o simplă poveste despre dragoste și inițiere. Brida ne învață că și alte religii sau culte, precum Wicca (vrăjitoria), pot avea părți bune. Ne arată că toate religiile și cultele au la bază un Dumnezeu ce pune în mișcare tot. E strict problema oamenilor faptul ca ponegresc și înjosesc alte credințe care nu sunt conforme cu ale lor și pe care nu le înțeleg.Chiar și în ziua de azi aceste practici sunt privite cu scepticism, până să citesc acest roman aveam și eu impresia că lucrează cu necuratul...dar pare să nu fie deloc așa.Acuma, sinceră să fiu, nu știu cât reinventează Coelho această religie în roman și cât e real din practicile și concepțiile despre divinitate descrise, dar tind să cred că romanul are la bază un oarecare fond pentru care s-a documentat.  Oricum, cartea este plină de înțelesuri profunde și motivaționale de la grija față de lume până la rugăciune. Subiectul cărții pe scurt "-Vreau să învăț magie, spuse fa...

" Când cineva își întâlnește drumul, nu-i mai este frică. E nevoie de mult curaj pentru a face pași greșiți. Decepțiile, înfrângerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le folosește pentru a-ți arăta drumul. " -"Brida" Paulo Coelho Poţi să spui ceva mai filosofic şi motivaţional decât atât? În momentele de cumpănă, în care vin alegeri ce îți vor schimba viața, citatele acestea sunt numai bune, iar cărțile în care le găsim sunt mai mult decât utile. M-am bucurat nespus când am găsit la biblioteca romanul Brida de Paulo Coelho, deși are un subiect tabu, despre magie și practici Wicca, conținutul lui e foarte filosofic și motivațional.  Până acum am găsit cel puțin cinci citate (subliniate de alții, ce-i drept) care merită postate pe net ca să bucure și pe alții, și am citit doar vreo 35 de pagini din carte. La voi ce mai e nou? (Eu mi-am pus ochelari ca să văd lumea mai clar, și mă simt puțin ciudățică, mai tare ca de obicei...dar merge). Ce face...